Cum îşi vărsau ura cei mai feroce şefi ai Securităţii lui Ceauşescu

Au hărţuit mii de oameni prin metode diabolice, au dat ordin să le fie ascultate telefoanele şi să le fie supravegheate locuinţele, întâlnirile cu prietenii şi le-au convins nevestele să-i toarne. Capii fostei Securităţi ai lui Ceauşescu au fost cei care au urmărit o naţie întreagă.

Tudor Postelnicu, Constantin Ciurlău, Mihai Patriciu, Aurel Ţambrea, Gheorghe Crăciun, sau Florin Brihac sunt doar câţiva dintre cei care au condus cea mai de temut structură din perioada comunismului:Securitatea. Serviciu care şi acum le provoacă fiori românilor.

Tudor Postelnicu, urmăritorul lui Paul Goma

Tudor Postelnicu a fost un alt personaj controversat din istoria Securităţii. Acesta a devenit membru Partidului Comunist Român în anul 1953, iar şapte ani mai târziu se nota despre el că emană uneori un aer de superiorirare şi de îngâmfare:„În activitatea sa manifestă uneori tendinţe de îngâmfare, se supraapreciază, din care cauză lucrează uneori rigid cu oamenii“, potrivit Institului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. În anul 1978 a fost numit şef al Departamentului Securităţii Statului, iar în 1987 a devenit Ministru de Interne, perioadă în care a fost şeful Securităţii. Acesta a fost judecat în „Procesul celor patru“, fiind condamnat la închisoare pe viaţă, confiscarea averii şi privarea de unele drepturi civile.

În cazul lui Tudor Postelnicu, fost şef al Securităţii Municipiului Bucureşti între anii 1978-1987, instanţa a stabilit în 2010 că a încălcat grav drepturile omului prin activitatea sa de şef al Securităţii ceauşiste. Mai mult, Postelnicu a jucat un rol important, potrivit documentelor CNSAS, citate de Evenimentul Zilei, în dosarele scriitorilor Paul Goma şi Ion Caraion.

Constantin Ciurlău, şeful torţionarilor care au făcut linişte cu bastonul la Iaşi, în decembrie ’89

Ultimii torţionari de la Iaşi ai Securităţii comuniste au trăit liniştiţi după căderea regimului, deşi mărturiile celor care au avut nenorocul să fie anchetaţi în beciurile infamei instituţii arată că aceştia au dat dovadă de o cruzime inimaginabilă. În decembrie 1989, o mână de intelectuali, grupaţi în jurul lui Ştefan Prutianu, Vasile Vicol, Cassian-Maria Spiridon, Titi Iacob sau Petrică Duşa, au încercat să organizeze o mişcare revoluţionară de amploare împotriva regimului comunist.

Unii istorici vorbesc despre evenimentele de la Iaşi, ca despre sămânţa Revoluţiei din '89. Tentativa de revoltă a fost înăbuşită însă crunt de oamenii Securităţii încă din data de 14 decembrie.

„În acea zi, au fost ridicaţi de la serviciu Vasile Vicol, Ştefan Prutianu şi Maria Cassian Spiridon pentru anchetă. Rând pe rând, i-au urmat în arest Valentin Odobescu, Ionel Săcăleanu, Aurel Ştefănachi, Titi Iacob şi Sandu Dascălu, care au primit mai apoi şi mandate, după ce Securitatea a mai trecut prin anchetă alte câteva zeci de persoane. Mijloacele de convingere ale celor arestaţi au fost bătaia cu bastonul la tălpi şi pe braţe. Între anchetatori, maiorul Matei Constantin, căpitanul Lazăr, un oarecare Ionescu, alături de ofiţeri din Neamţ, Vaslui şi Brăila“, se arată în Caietele Revoluţiei nr 2.(40) 2012.

O parte dintre aceştia au fost eliberaţi şi apoi arestaţi din nou, dimineaţa şi seara. Primul dintre cei reţinuţi, Vasile Vicol, n-a putut rezista torturii şi a vorbit. L-au urmat, rând pe rând, şi ceilalţi colegi de detenţie. „Mă aşezau în genunchi, cu capul lipit de un fişet metalic şi mă băteau la tălpi. Cât am stat în arest m-au mutat în mai multe celule, cu diverşi «colegi», care trebuiau probabil să scoată informaţii de la mine“, a povestit, pentru „Adevărul“, Vasile Vicol.

Călăul Clujului, Mihai Patriciu:„Trebuie să procedăm ca nimeni să nu ştie şi să nu afle că cine a făcut“

Mihai Patriciu a fost şef al Securităţii din Cluj între 1944 şi 1948, patru ani în care mulţi şi-au găsit sfârşitul în chinuri. A murit în 1996 şi a avut o bătrâneţe liniştită fără a fi deranjat de nimeni pentru suferinţele produse familiilor celor pe care i-a ucis. Numărul mare de crime produse într-un timp scurt şi amploarea asasinatelor-de la o persoană se ajunsese la grupuri-au atras atenţia şefilor Securităţii care au trimis ofiţeri în control. La Cluj au fost trimişi mai mulţi ofiţeri care au cercetat şi aflat modul real în care au fost ucise toate persoanele amintite.

Patriciu însă nu s-a deranjat prea tare de prezenţa acestora, le-a zis doar subordonaţilor să fie mai atenţi:„În cazuri din astea aşa trebuie să procedăm ca nimeni să nu ştie şi să nu afle că cine a făcut (...) ceea ce s-a făcut s-a făcut bine şi nu regretă nimeni, dar metoda sau procedura ca atare, adică să nu se afle că cine a făcut lucrul“.

Ultimul şef al Securităţii comuniste din Vrancea spune că este filat de contraspionaj

Aurel Ţambrea, acum în vârstă de 86 de ani, a fost şeful Securităţii din Vrancea între anii 1986 şi până la Revoluţie, trecându-se în rezervă în ianuarie 1990. Fostul şef al Securităţii din Vrancea a stat de vorbă în anul 2010 cu jurnaliştii de la „Adevărul“ despre ultima perioadă a regimului comunist. Aurel Ţambrea a spus că în Securitatea vrânceană erau 40 de cadre şi că mijloacele de care dispuneau erau destul de precare.

„După Revoluţie s-au sculat mulţi că, vezi Doamne, au fost urmăriţi de Securitate cu tehnică de ascultare. Nu ştiu dacă e secret sau nu, dar vă spun că noi, la Focşani, aveam numai 10 magnetofoane care urmăreau persoanele care aveau montată tehnică de ascultare pe telefon sau în casă. Dar eu nu puteam să ascult nimic fără aprobarea Procuraturii. Ascultarea asta nu era probă în justiţie. Deci, aveam 10 aparate, nu puteam să ascultăm tot judeţul cu ele. Cum se proceda? Aveam subofiţeri care stăteau şi aşteptau să apară o luminiţă pe panou, însemna că sună telefonul. Subofiţerul asculta şi, când i se părea că e interesant, apăsa pe buton şi începea să înregistreze. Deci nu se înregistra automat. Apoi, aveam ofiţeri de redare, luau la mână casetele şi scriau cu pixul pe hârtie ce idei se desprind din discuţii. Casetele însă erau refolosite. Înregistram unele peste altele, ca să facem economie“, a precizat Aurel Ţambrea.

Colonelul Gheorghe Crăciun, de la Sibiu, despre care se spune că ar fi inventat carcera de 60/60 de centimetri căptuşită cu cuie

Colonelul Gheorghe Crăciun, fost şef al Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu între 1948 şi 1951, a rămas cunoscut drept cel care ar fi inventat ca şi instrument de tortură carcera de 60/60 de centimetri pătraţi căptuşită pe interior cu cuie.

Potrivit Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, viitorul colonel de securitate Gheorghe Crăciun s-a născut într-o familie de ţărani greco-catolici cu şase copii, fiind de profesie cazangiu. Absolvent a patru clase la şcoala industrială de ucenici, Crăciun a ocupat, începând cu venirea comuniştilor la putere, mai multe funcţii în aparatul de represiune:chestor şi prim-chestor de poliţie la Poliţiile Sibiu, Cluj şi Constanţa (1945 – 1947);inspector de Siguranţă la Inspectoratul Regional de Siguranţă Sibiu (1947, aug. 1948);şef al Direcţiei Regionale de Securitate Sibiu (sept. 1948 – 1951);şef al Direcţiei de regionale de Securitate Craiova (1951 – 1952);director adjunct al formaţiunii 0722 Constanţa/Centrul de Coordonare Constanţa din DLCM (23 oct. 1952);director al Întreprinderii de construcţii a MAI (1954);şef al Grupului operativ din munţii Făgăraş (1954);locţiitor (1955 – 1956) şi şef al Direcţiei regionale MAI Braşov (feb. 1956 – nov. 1958);comandant la penitenciarul Aiud/formaţiunea 0622 (nov. 1958 – 31 dec. 1964);locţiitor al şefului Direcţiei a III-a din MAI (ian. 1965 – 1967);locţiitor al şefului Direcţiei I din CSS (ian. 1968).

Florian Brihac, ultimul şef al securităţii din Alba-Cum a aprobat urmărirea informativă a unei învăţătoare ostilă regimului comunist

Florin Brihac a fost ultimul şef al Securităţii comuniste în judeţul Alba. A condus structura de represiune a sistemului comunist timp de aproape 10 ani, din 1980 şi până la Revoluţie, în decembrie 1989. În 2010, justiţia a decis, la solicitarea CNSAS, că Florian Brihac a fost, oficial, lucrător al Securităţii.

Florian Brihac s-a născut în 1934, în Strehaia, judeţul Mehedinţi. La 22 de ani a fost încadrat în structura fostei securităţi la Direcţia Regională Craiova – Oltenia. A lucrat aici până în 1968, când a fost transferat la Inspectoratul Judeţean Gorj. Aici a evoluat până la funcţia de şef de inspectorat, în 1975. În anul 1980 a fost transferat la Alba Iulia, direct pe postul de şef al Inspectoratului Judeţean de Securitate. A rămas în funcţie până la Revoluţia din decembrie 1989, când a şi fost arestat.

Fost şef al Securităţii Timiş:„Nu se va afla niciodată adevărul de la Revoluţie!“

Fostul şef al Securităţii Timiş, Traian Sima, a stat şase ani în închisoare pentru contribuţia sa la reprimarea revoluţiei de la Timişoara, din decembrie 1989. Traian Sima a fost condamnat iniţial la 25 de ani de închisoare, iar apoi pedeapsa a fost redusă la 15 ani. Acesta a stat şase ani în temniţă, fiind eliberat pe motiv de boală. Sima, care are acum 76 de ani, consideră că a fost condamnat pe nedrept, dar că nu a reuşit niciodată îşi dovedească nevinovăţia. El susţinea, ca toţi securiştii de altfel, că nu şi-a făcut decât datoria faţă de ţară. „Nu am ieşit cu puşca în stradă. La noi era o regulă:nu mişcă nimeni în front! Am făcut şase ani de puşcărie, categoric, pe nedrept!“, a spus Traian Sima, într-un interviu acordat pentru „Adevărul“.

După un îndelungat proces, în 2004, justiţia l-a obligat pe Traian Sima să plătească daune morale de 100 de milioane de lei vechi revoluţionarului Marius Mioc, arestat ilegal şi bătut crunt în 16 decembrie 1989.

Colonelul Ştefan David, şeful Securităţii comuniste ajuns senator de Caraş-Severin

Inspectoratul Judeţean de Securitate Caraş-Severin sau UM 0906 a avut şi şefi de temut dar şi oameni care au rămas până azi iluştrii anonimi. Securitatea a fost, oficial, înfiinţată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a RPR. Iniţial a purtat numele de Direcţia Generală a Securităţii Poporului (DGSP).

Securitatea a început să acţioneze după lovitura de stat din 23 august 1944, când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat masiv de comunişti. Securitatea a fost creată de SMERŞ, o divizie a NKVD, având ca misiune înlocuirea serviciilor secrete din ţările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERŞ din România, numită Brigada Mobilă. Primele structuri teritoriale nu cuprindeau şi judeţele Caraş şi Severin, ci acestea depindeau de Timişoara.

Cu toate acestea sunt documente care vorbesc despre „Hahone Iosif-in 1950 era cpt., sef Serviciul Judetean de Securitate Caras“. Nu am reuşit, însă să identificăm şi corespondentul său pentru judeţul Caraş-Severin. Abia în anul 1968 se înfiinţează Inspectoratul Judeţean Caraş-Severin. 

Numărul 222 al revistei Historia pornește pe urmele spionului din redacția celui mai cunoscut post de radio din perioada comunistă. Cine era el? Ce voia regimul Ceaușescu să afle? Câți oameni au fost implicați? A fost vreo legătură între „agentul GX-36” și atentatul de la Radio a lui Carlos Șacalul sau moartea lui Emil Georgescu? Numărul 222 al revistei Historia este disponibil în perioada 15 iulie - 14 august 2020, la toate punctele de distribuție a presei și în format digital, pe platforma paydemic.com.

Sursa:www.adevarul.ro

La acest articol au contribuit:Cezar Pădurariu, Florina Pop, Ştefan Borcea, Ramona Găină, Dorin Ţimonea, Ştefan Both, Cristina Răduţă, Cristian Franţ.