Cum i-a fost retrasă cetăţenia regelui Mihai

Autor 32356 vizualizări


La cinci luni după abdicarea forțată a regelui Mihai, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare hotăra retragerea cetățeniei pentru membrii familiei regale. În același timp, toate bunurile familiei regale erau trecute în proprietatea statului român.

Scânteia, organul de presă al Partidului, dedică numeroase rânduri acestor decizii în numărul din 24 mai, într-un articol cu titlul următor:„Consiliul de Miniştri a hotărăt:Bunurile fostului rege Mihai de Hohenzollern şi ale membrilor familiei regale jefuite de la poporul român au intrat în proprietatea Statului popular”.

Articolul prezintă în detaliu toate proprietățile familiei regale, pentru a arăta cuantumul averii adunate „pe seama poporului”:

-        15.190 ha teren arabil;

-        136.990 ha păduri;

-        29 castele cu 1.081  camere;

-        114 alte palate în diferite părţi din ţară cu 1979 camere;

-        16 castele de vânătoare şi cabane cu 88 camere;

-        3.991.502 bucăţi acţiuni la cele mai importante industrii şi bănci;

-        multe bijuterii, tablouri, yachturi și alte bunuri în valoare de mai multe sute de miliarde lei.

Conform deciziei Consiliului de Miniștri, toate aceste bunuri aveau să fie puse „în folosul poporului”.

Mai jos, un subtitlu expresiv îi informează pe cititori că membrilor familiei regale le-a fost retrasă cetățenia română:„Hohenzollernilor, agenţi ai imperialismului străin, li s-a retras cetăţenia română”. Potrivit articolului, decizia Consiliului de Miniștri a fost motivată prin faptul că regele Mihai și ceilalți membri ai familiei regale, aflați în străinătate, „înteţesc uneltirile împotriva intereselor poporului român şi a Republicii Populare Române, prin acţiuni potrivnice îndatoririlor de fidelitate faţă de ţară”.

Articolul continuă cu propaganda de rigoare, propagandă ce devenise obligatorie în privința fostei forme de guvernământ la scurtă vreme după abdicarea regelui. La 30 decembrie, Petru Groza prezenta actul de abdicare ca o decizie la care s-a ajuns „în comun”, între guvern și Rege, și vorbea despre „divorțul amiabil” între poporul român și monarhie:„[...] actul acesta s-a făcut prin bună învoială. Regele a constatat că instituţia monarhiei era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri [...] Poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. [...] Vreau să se ştie pretutindeni că lucrul acesta s-a făcut cu cuminţenie, la timpul său. Noi mergem înainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul Rege să plece liniştit, aşa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras".

Imediat după aceea însă, guvernul își schimbă poziția și începe campania împotriva monarhiei, în cadrul căreia Scânteia ocupă un loc de frunte.

Astfel, articolul din 24 mai scria despre hotărârile Consiliului de Miniştri că „vor fi primite cu adâncă satisfacţie de masele cele mai largi ale poporului nostru și mai ales de zecile de mii de oameni exploataţi ani de-a rândul pe fostele moşii regale.”

„Poporul român, Statul său, reintră astfel în stăpânirea bunurilor cei-au fost răpite în decursul anilor de dinastia de Hohenzollern, ai cărei membri deveniseră cei mai mari şi mai nesăţioşi moşieri, bancheri şi fabricanţi ai ţării.

De asemenea, poporul român salută cu satisfacţie retragerea naţionalităţii române Hohenzollernilor. În cei 80 de ani de teroare şi sălbatică asuprire a poporului, familia de junkeri prusaci a Hohenzollernilor – agentură a imperialismelor străine, reprezentanţi credincioşi ai capitalului străin – s-a arătat străină de interesele şi năzuinţele poporului român. Ea s-a aflat mereu de partea duşmanilor de moarte ai acestuia, iar astăzi îşi continuă uneltirile împotriva României, punându-se în solda imperialismului aţâtător la război.”