Cum gestionăm locurile simbol ale personajelor controversate - Vila Nyiro din Odorheiul Secuiesc

Autor 5116 vizualizări


Ce facem cu personajele istorice controversate? Cu oamenii vii, este ușor, ei trăiesc un număr de ani și apoi mor, dar cu memoria lor cum ne descurcăm? Cum gestionăm locurile simbol?

Aș vrea să aduc în discuție un nou caz interesant pornind de la două articole mai vechi – unul pe care l-am scris în urmă cu ceva ani despre castelului unui criminal de război, aflat în colaps și al doilea articol, publicat anul trecut de un colaborator Historia, despre cum sunt comemoraţi în România cei pe care istoria noastră îl prezintă drept criminali, chiar dacă nu au fost numiți încă de vreo instanță, și pe ce filieră vin finanțările pentru aceste evenimente.

La începutul lunii ianuarie am primit o sesizare care semnala că în vila Nyiro, aflată în administrația muzeului „Haaz Rezso” din Municipiul Odorheiul Secuiesc, monument de categoria B, s-ar intenționa  să fie amenajată o cameră memorială Nyiro Jozsef.  Aceasta spunea că s-a înaintat documentația pentru renovarea clădirii respective și s-au solicitat toate avizele necesare de la Comisia Zonală a Monumentelor Istorice Brașov care trebuie să dea un verdict.

Pe scurt acest monument a fost locuit în perioada 1936-1941 de poetul Nyiro Jozsef, un personaj foarte controversat – promotor al antisemitismului și una fingre figurile emblematice ale fascismului ungar,  și soția sa. Nyiro Jozsef a cumpărat această locuință în anul 1934. În anul 1953, Vila Nyiro a fost nationalizată, fiind clasificata, în prezent, ca monument istoric, clasa B, pentru valoarea urbanistică și arhitecturală.

Clasarea, restaurarea, reabilitarea și folosirea în condiții proprii a unui imobil istoric este mai mult decât o bucurie. Folosirea clădirii pentru a promova pozitiv memoria unui personaj istoric controversat, considerăm a fi o greșeală. Memoria acțiunilor antisemite, prohortyste și șovine din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial ale lui Nyiro Jozsef au creat niște sensibilități puternice între România și Ungaria, mai ales în anul 2012, când presedintelui Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, alături de șeful său de cabinet Veress Laszlo, au militat asiduu pentru reînhumarea lui Nyiro Jozsef, fără a ține cont de decizia suverană a statului român de a nu accepta acest demers cu ample conotații antisemite și fasciste. Gestul neprietenesc al Ungariei a dus la o alterare fără precedent a relațiilor bilaterale româno-maghiare.

Așadar nu reabilitarea acestei clădiri ni s-a părut o problemă, ci utilitatea ulterioară oferită acestei. Ni se pare de interes și de unde vine finanțarea pentru aceste lucrări, în contextul în care alte imobile extraordinare se prăpădesc.

Cazul castelului Bay de la Treznea

În urmă cu ceva ani de zile prezentam tragicul caz al unui monument superb din comuna Treznea, județul Sălaj. Era vorba de castelul Bay, care a aparținut grofului maghiar Bay Ferenc. Este un personaj odios. El a locuit în acest imobil până în anul 1944, când s-a retras împreună cu familia din calea armatei române. A fost declarat criminal de război, fiind considerat autorul moral al atrocităţilor de la Treznea, din 9 septembrie 1940, când 93 de localnici (87 români şi 6 evrei) au fost masacraţi de trupele horthyste.


Totuși monumentul este unic în România prin arhitectura deosebită, dar și printr-o reproducere a celebrei „punţi a suspinelor” din Veneţia. Scriam ca monumentul, aflat într-o stare de degradare cumplită, nu merită să dispară din cauza faptelor făcute de fostul proprietar. Mai mult chiar el ar putea fi refăcut ca muzeu în care să fie amintite victimele nevinovate.

Nu vreau să ofer vreo cheie de lectură, dar mi se pare că există o mare diferență între acest caz și vila Nyiro din Odorheiul Secuiesc. Bay Ferenc este condamnat drept criminal de război, Nyiro Jozsef, nu.

Pe de altă parte, reamintim câteva elemente din biografia politico-scriitoricească a lui Nyiro Joysef:

Ziarul Gândul făcea o caracterizare interesantă acestui personaj: „Nyiro Jozsef a desfăşurat, timp de două decenii, o susţinută activitate de scriitor, filosof şi ziarist, fiind totodată, alături de bunul său prieten Wass Albert - viitorul condamnat pentru crime de război - un tot mai fervent politician extremist, membru al Partidului Naţional Maghiar şi, după interzicerea acestuia în 1939, al Partidului Ardelean, înfiinţat la Budapesta în decembrie 1940, după Diktatul de la Viena. Fapt demonstrat nu doar în scris, ci şi prin "acţiuni concrete": potrivit unui raport al consulului ungar la Cluj, dr. Bothmer Karoly, Nyiro Jozsef a fost căpetenia unuia din grupurile de "grupele teroriste de elemente declasate, şovine şi fasciste" care au atacat, devastat, incendiat, terorizat şi ucis români la Cluj şi în împrejurimi, în zilele premergătoare sosirii trupelor horthiste în oraş, în 11 septembrie 1940.


La scurt timp după aceasta, ca membru al Parlamentului Ungar reprezentant al maghiarilor din Transilvania, Nyiro Jozsef s-a stabilit în capitala Ungariei, unde a înfiinţat revista "Magyar Ero" (Forţa Maghiară), unul dintre instrumentele celei mai violente propagande panhungariste, şovine şi antisemite ale regimului horthysto-szalasist. (…) Este un suținător al lui Horthy Miklos, după ce acesta îl decorase cu "Coroana Corvin", pentru "atitudine maghiară". Nyiro Jozsef îşi va păstra aceeaşi atitudine şi după preluarea puterii în Ungaria, în octombrie 1944, de către Partidul "Crucea cu Săgeţi - Mişcarea Hungaristă" condus de Szalasi, implicându-se cu "total devotament" în promovarea ideologiei acestuia (exterminarea evreilor din Ungaria și Transilvania de Nord). În martie 1945, împreună cu membrii Guvernului Szalasi şi cu majoritatea colegilor săi din Parlamentul Ungar, a fugit în Austria, într-un convoi al armatei germane, după care şi-a continuat drumul până în Germania, unde a locuit în zona aflată sub control american, îndeplinind funcţia de ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul ungar în exil în Spania fascistă a lui Franco.”

Întrucât lucrurile sunt foarte sensibile pe orice subiect care îl implică pe Nyiro Jozsef, am decis să punem câteva întrebări autorităților implicate: Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, Primăria Municipiului Odorheiul Secuiesc, conducerea muzeului Haaz Rezso și Prefectului Județului Harghita.

Întrucât din informațiile noastre, documentația era trimisă către Comisia Zonală, am rugat-o pe doamna presedinte a acestei comisii arh. Anca Hanna Derer, să ne răspundă la câteva întrebări:

1. Este adevărat ca la Comisia Zonala a monumentelor Istorice a fost depusa o solicitare din partea Muzeului „Haaz Rezso” privind înființarea unei case memoriale Nyiro?

Nu, muzeul , , Haaz Rezso" nu a depus la comisia zonală  a monumentelor o solicitare de înființare a unei case memoriale Nyiro. În conformitate cu ordinea de zi a ședinței respective, la direcția județeană de resort muzeul , , Haaz Rezso"a depus documentația dedicată monumentului istoric cu codul HR-II-m-B-12907 și intitulată, , Reabilitare clădire, înființare centru cultural, înlocuire împrejmuire și reabilitare teren". Codul indică prin numărul II, faptul că imobilul respectiv este un monument de arhitectură, adică un imobil ale cărui calități sunt în primul rând de natură urbanistică, arhitecturală (evident) și artistică.

2. Cum s-a solutionat aceasta cerere întrucat, după cum se știe, Nyiro Jozsef reprezintă o persoana antisemita și fascista, promovarea personalității sale în Romania putând ușor intra sub incidenta legii 217/2015 privind combaterea extremismului și manifestarilor xenofobe?

Nu, comisia zonală a monumentelor istorice nu s-a pronunțat, în nici un fel, cu privire la cererea muzeului , , Haaz Rezso" de a înființa o casă memorială Nyiro - deoarece o astfel de cerere nu a fost înaintată comisiei zonale a monumentelor istorice. În plus, astfel de cereri nu sunt de competența comisiei zonale a monumentelor istorice. Din cunoștinlele subsemnatei, astfel de chestiuni intră în competența Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor. Comisia zonală a monumentelor istorice, comisie tehnică ale cărei atribuții se referă prin Excelență la calitățile urbanistice, arhitecturale și artistice, a analizat din aceste puncte de vedere documentația menționată la punctul 1. Într-o astfel de situație (adică atunci când se solicit avizarea unui proiect de arhitectură) prima grijă a comisiei este să se asigure că intervențiile propuse nu afectează exact acele calități urbanistice, arhitecturale și artistice specificei mobilului în cauză.

3. Dacă membrii comisiei au cunoștința despre sensibilitatile foarte mari ale comunității evreiesti internationale la adresa promovarii unor personalitati fasciste si antisemite si dacă au luat in calcul ca avizarea pozitiva a unei asemenea solicitari este posibil sa atragă dupa sine pozitii de dezaprobare in tara si strainatate?

Înțeleg și împărtășesc îgrijorarea dumneavoastră cu privire la eventual promovare a unei persoane, oricare ar fi aceasta. Dar, după cum am subliniat deja, avizul comisiei zonale a monumentelor istorice se referă strict la imobil, adică la parcelă și la clădirile și construcțiile acesteia.


Apoi ne-am îndreptat atenția și asupra conducerii muzeului , , Haaz Rezso". Am adresat o serie de întrebări și directorului Muzeului Haaz Rezso, domnul Miklós Zoltán, în administrația căreia se află clădirea în încercarea de a afla dacă este adevarată ideea edificării unei case memoriale Nyiro Jozsef, cu ce fonduri se va realiza aceasta și care ar putea fi reacția autoritatile statului pe acest subiect în conditiile în care se personajul istoric Nyiro Jozsef este unul controversat și un extrem de sensibil între București și Budapesta. În plus principalele organizatii evreiesti internationale, îl echivalează pe Nyiro Jozsef cu ideea de fascism si antisemitism, ceea ce ridică multe semen de întrebare nu doar asupra monumentului ci și a modului cum autoritățile noastre gestionează situația.

Răspunsul deosebit de amabil și prompt al domnului director a fost următorul:

„Dumneavoastră mă întrebați de o eventuală înființare al casei memoriale Nyírő József, despre care nu am cunoștință. M-am interesat, și la Comisia Zonală a monumentelor Istorice Brașov unde a fost depusă documentația în vederea renovării imobilului care figurează pe lista monumentelor istorice, reprezentativ pentru patrimoniul cultural local cu cod LMI: HR-II-m-B-12907, Vila Nyírő. Presupun că de la această denumire provine și ideea de înființare al casei memoriale.

Ceea ce vă pot spune în acest sens este faptul, că imobilul în cauză este în administrația instituției muzeale de la sfârșitul anului 2014. Chiar încă de atunci s-a formulat ideea de a înființa un centru cultural în imobilul respectiv. Fiind conștient de eventualele divergențe, care se pot naște din simpla denumire al monumentului istoric – fără a avea o legătură cu scopul cultural pe care-l dezvoltăm – NU dorim să asociem numele locuitorului de adineaori cu eventuala funcție pe care urmează să-l primească imobilul în viitor. (ca argumentație la faptul, cât de serios gândesc eu de a distinge lucrurile, vă pot spune, că nici în cartea funciară nu se mai folosește vechea denumire).

Tematica abordată în cazul în care se înființează CENTRUL CULTURAL numit, este STRICT LITERARĂ. Subliniez faptul că ideile formulate de către noi se referă doar asupra unui conținut literar, și vă pot asigur că nu se pune problema ca în incinta imobilului respectiv să se dezbată tematică istorică, politică sau de orice altă natură.

În domeniul literar regiunea orașului Odorheiu Secuiesc se poate mândrii cu nume mai mult, sau mai puțin cunoscute de publicul cititor, însă toate personalități care merită evidențiate. Chiar de aceea, dorim să dezvoltăm un centru cultural care să poată găzdui informații, bibliotecă, arhivă digitală, și chiar obiecte originale despre cele 10–11 personalități literare (poeți, scriitori) din secolele XIX–XX. Scopul este evidențierea valorilor culturale locale atât pentru orășeni, cât și pentru vizitatorii orașului.

Eu vă pot răspunde doar la acest segment, și anume viziunea strict culturală (literară), celelalte elemente nu țin de competența muzeului. În proiectul de buget din anul curent al instituție noastre nu figurează nici un leu pentru reabilitarea clădirii. Proprietarul imobilului (monument istoric de categoria B) este Primăria orașului Odorheiu Secuiesc, ei sunt în măsură să vă furnizeze astfel de date. Vă rog să vă adresați lor, și am convingerea, că sunt dispuși la comunicare.”

Eu vă pot răspunde doar la acest segment, și anume viziunea strict culturală (literară), celelalte elemente nu țin de competența muzeului. În proiectul de buget din anul curent al instituție noastre nu figurează nici un leu pentru reabilitarea clădirii. Proprietarul imobilului (monument istoric de categoria B) este Primăria orașului Odorheiu Secuiesc, ei sunt în măsură să vă furnizeze astfel de date. Vă rog să vă adresați lor, și am convingerea, că sunt dispuși la comunicare.”

În privința unui răspuns al domnului prefect al județului Harghita, Adrian Andrei, cu privire la acest demers, ce măsuri va lua în calitate de reprezentant al statului român în teritoriu și dacă i se pare firească și în spirit european această decizie, acestea s-au lăsat așteptate până în ultimul moment când am primit răspunsul domniei sale și pe care îl atasăm pentru dumneavoastră.


Nu rămâne decât să ne bazăm pe onestitatea și corectitudinea celor care țin în hățuri viața comunității locale din Odorheiul Secuiesc și care sunt suficient de responsabili pentru a nu lua decizii care să adâncească falia dintre diferitele etnii care trăiesc în armonie în acea zonă, doar din interesul politicianist al Budapestei de a crea cu orice chip, locuri de propagare a unor personalități care au un istoric atât de neguros.

""