Autor 17323 vizualizări


După înfrângerea răsculaţilor conduși de Horea, Cloșca și Crișan (7 noiembrie 1784) sub zidurile cetăţii Devei, a început pedepsirea celor care s-au încumetat să participle la răscoală. În furia ei, nobilimea a osândit pe mulţi la moarte, după o judecată sumară. Dar în furia lor nobilii nu s-au mărginit numai la atât. Ei pregăteau aceeaşi soartă şi răsculaţilor închişi în castelul de la Hunedoara, unde se refugiaseră nobilii de pe valea Streiului.

Dintr-o informare transmisă pe 9 noiembrie 1784 de către asesorul comitatului Váradi Moise vicecomitelui Ioan Zejk, aflăm că locotenentul Kallyani ar fi adus în castel 97 de oameni prinşi din Batiz şi Cinciş care ar trebui judecaţi numaidecât deoarece nu mai există provizii pentru a le asigura subzistenţa. Aceste persoane erau acuzate de faptul că ar fi adepţi ai “renumitului amăgitor Salis” (presupus sfetnic de taină a lui Horea) şi ar fi săvârşit crime şi tâlhării care justifică aplicarea legii militare, notează Muzeul Castelul Corvinilor, pe pagina de Facebook a instituției. 

De asemenea se solicita autorizarea organizării cât mai rapide a unui scaun de judecată şi trimiterea unui călău, “pentru a nu avea nici o lipsă în această privinţă”. Acestei intenţii i s-a opus administratorul domeniului Hunedoarei, Iosif Leithner, care scria Tablei comitatului că nu ar fi bine ca răsculaţii să fie executaţi în grabă, ca nu cumva iobagii domeniului, care până acum au rămas liniştiţi, să se revolte şi ei văzând vărsarea de sânge, şi propune ca aceştia să fie transferaţi la Deva.

Comitatul nu răspunde favorabil acestei cereri, motivând că trecerea prizonierilor de la Hunedoara la Deva este imposibilă deoarece armata este ocupată cu reprimarea răscoalei, iar comandantul cetăţii Devei refuză să mai primească prizonieri în condiţiile în care deja erau închişi 80 de răsculaţi. În aceste condiţii comitatul decide că prizonierii trebuie judecaţi de forul dominial din Hunedoara şi tot acolo să fie executată şi sentinţa, autorizându-l pe Moise Váradi, împreună cu nobilii de acolo, să prezideze scaunul de judecată.

În aceeaşi zi, pe 12 noiembrie, locotenentul Kallyani, la ordinul vicecolonelului Karp, îi eliberează “pe toţi cei 115 câţi se găseau doar dojenindu-i să nu mai facă astfel de fapte”. În raportul din 26 noiembrie Karp îşi justifica decizia acuzând nobilimea că dorea să-i execute pe prizonieri prin decapitare, deşi aceştia erau nevinovaţi. În acest sens nobilii au chemat un călău, care nu avea paloş, şi vroia să-i execute cu securea, lucru care ar fi incitat cu siguranță lumea.

Pentru a nu inflama spiritele şi mai mult în “interesul liniştii publice” a decis ca aceştia să fie eliberaţi. Răspunsul comitatului la acest raport a fost că cei eliberaţi de Karp erau într-adevăr rebeli, unii prinşi asupra faptului alţii recunoscându-şi vina la audieri, dar a evitat să răspundă la acuzaţia că i-ar fi condamnat la moarte prin decapitare cu securea.

Foto sus: Castelul de la Hunedoara. Carte poștală editată de Librăria Adlolf Hirsch din Deva, în 24 octombrie 1923 (sursă: Colecția Cornel Rusan / Muzeul Castelul Corvinilor)

Recent, ușa închisorii Castelului Corvinilor a fost demontată și supusă unor proceduri de tratare și conservare. Foto: înainte și după tratare