“Bomba Ţarului”, cea mai puternică bombă nucleară din istorie şi rolul ei în Războiul Rece jpeg

Cum au furat ruşii bomba atomică de la americani

📁 Războiul Rece
Autor: Răzvan Munteanu

„Ştiţi, când Statele Unite aveau deja arme nucleare şi Uniunea Sovietică abia le construia, am primit informaţii importante prin canalele externe sovietice. Transportau informaţii nu pe microfilme, ci efectiv în valize. Valize!”, afirma Vladimir Putin într-o întrevedere cu oficialii armatei, în februarie 2012, atrăgând atenţia asupra importanţei pe care agenţii KGB au avut-o în perioada războiului rece.

Despre operaţiunea CANDY, desfăşurată între 1941 şi 1945, operaţiune sovietică de obţinere a informaţiilor privind avansarea procesului de construire a armamentului nuclear din ţările implicate în cea de a doua conflagraţie mondială, s-a scris destul de mult şi destul de puţin în acelaşi timp. Mult prin prisma numeroaselor rânduri, însă puţin ca urmare a informaţiilor oferite. Ideea creării unei arme extrem de puternice, nemaintâlnită până în acel moment, a luat naştere în 1938, când în Germania cercetătorii reuşesc să dividă experimental atomul. Conştienţi de avantajul strategic oferit de o asemenea armă, Japonia, SUA, Italia, Marea Britanie şi URSS demarează studii independente în instituţiile de cercetare, în timp ce serviciilor secrete li se oferă sarcina de a spiona rezultatele realizate de către celelalte guverne străine.

Iniţial, KGB-ul era preocupat de a cunoaşte datele privind procesul de dezvoltare a principalului său adversar, Germaniei nazistă, însă în momentul în care a realizat că aceştia erau departe de a-şi împlini scopul, atenţia s-a axat asupra aliaţilor americani (Proiectul Manhattan) şi britanici (Proiectul Aliaje Tube).

Penetrarea Proiectului Manhattan s-a dovedit a fi cea mai prolifică, KGB-ul dispunând de un număr impresionant de agenţi sub acoperire şi aproximativ 200 de surse, o mare parte dintre aceştia fiind reprezentată chiar de cercetătorii americani ce lucrau în cadrul programului. Printre ofiţerii de informaţii ruşi ce au lucrat la această operaţiune se numără Gregory Heifetz, cel care a reuşit să obţină informaţii din cadrul Laboratorului de Radiaţii din Berkeley, Gaik Ovakimian, acesta reuşind să recruteze un impresionant număr de comunişti americani obţinând matriţele pentru profilul de implozie unic al bombei;Anatoli Iaţkov printre ale cărui informaţii s-au numărat datele privind numărul de bombe pe care americanii le pot construi sau soţii Vasili şi Elizabeth Zarubin, al căror principal merit constă în recrutarea sursei Perseus, cercetător american cu un rol deosebit de important, însă a cărui identitate nu a fost făcută publică nici până astăzi.

Un alt cuplu celebru este cel al soţilor Lona şi Morris Cohen, cetăţeni americani, simpatizanţi ai ideologiei comuniste şi recrutaţi de KGB cu aproximativ 10 ani înaintea demarării operaţiunii CANDY, aceştia având un important rol în transportarea microfilmelor şi a documentelor din centrul de cercetare militar aflat în Los Alamos către sediul KGB din New York.

Reţeaua va fi deconspirată în 1945, când CIA şi MI6 reuşesc să spargă codurile radio transmise din New York către Moscova. Cu toate acestea, CANDY s-a dovedit a fi de departe operaţiunea de spionaj cu cel mai mare impact în stabilirea balanţei de putere la nivel global. Ruşii au reuşit să contruiasca bomba atomică în doar 4 ani, un adevărat miracol la acea vreme, timpul iniţial fiind estimat la o durată de minim 20 de ani. KGB-ul a reuşit însă să repatrieze în timp util doar o parte dintre agenţi şi informatori, restul fiind arestaţi de către autorităţile americane, situaţie ce a condus la destrămarea ideologiei comuniste din SUA, Canada sau Marea Britanie.

Trebuie să conştientizăm faptul că această operaţiune nu ar fi reuşit dacă cercetătorii americani nu ar fi dorit să îşi ofere de bunăvoie sprijinul sovieticilor. În acest sens facem trimitere iarăşi la o declaraţie făcută de Vladimir Putin, în acelaşi context prezentat mai sus, ce reprezintă o viziune ipotetică, chiar dacă subiectivă, totuşi luată în considerare de unii analişti:

"Crema lumii ştiinţifice era adunată în America şi personal am avut impresia că ne-au dat conştient informaţii despre bomba atomică. Au făcut asta conştient deoarece bomba atomică fusese folosită la Hiroshima şi Nagasaki şi oamenii de ştiinţă din elita intelectuală a omenirii au înţeles, la acel moment, ce poate face posesia unilaterală a unei asemenea arme".