Autor 5247 vizualizări


Poate cineva să definească tânăra modernă? Nu, nu mai mult decât poate să definească talia rochiilor pe care le poartă... Aceste ființe-fără sâni, fără șolduri, fără „lenjerie”, care fumează, muncesc, se ceartă și se bat exact ca bărbații și care, în timpul nopții în Bois de Boulogne, după ce au băut mai multe cocktailuri, caută plăceri savuroase și acrobatice pe scaunele din pluș ale mașinilor Citroën de 5 cai putere-acestea nu sunt tinere femei! Nu mai există tinere femei! Și nici femei!”, opina un student din Paris, în 1925.

Cine erau aceste tinere care, prin escapadele lor hedoniste, șocau societatea occidentală conservatoare la începutul anilor ’20 ? Erau tinere femei independente care afișau un nou stil de viață, energic, îndrăzneț și, uneori, scandalos sau chiar periculos. Comportamentul lor sfida „normalitatea” dictată de generațiile anterioare, chestiona rolurile convenționale, prejudecățile și reflecta intensitatea unei decade de ample mutații economice, politice, sociale și culturale, notează Casa Filipescu Cesianu, pe pagina de Facebook a muzeului.

În Franța, procesul de emancipare al femeii a fost atribuit schimbului cultural transatlantic, potențat de modelul celebrelor „the flappers”. Acestea erau tinere americane elegante, în pas cu moda care beau alcool, fumau în public, își petreceau nopțile în cluburile de jazz și abordau sexualitatea într-o manieră relaxată, încălcând normele sociale și morale. Urbanizarea accentuată, prosperitatea economică, progresul științei și tehnicii au creat premisele unei adevărate revoluții culturale, pentru care industria divertismentului de la Hollywood furniza constant „modele”. Femeile câștigă dreptul la vot, la educație în toate domeniile, respectiv nivelurile de studii, și încep să ocupe roluri în societate care în mod tradițional erau destinate bărbatului. Încadrarea în muncă oferă tinerelor necăsătorite o nesperată autonomie financiară iar timpul liber aleg să îl petreacă în sălile de cinema, în cluburile de dans, plimbându-se cu automobilul sau antrenate în activități sportive.

În pofida efervescenței culturale a marilor orașe, societatea americană rămâne în ansamblu puritană. Toate comportamentele care erodau valorile consacrate erau privite cu suspiciune și dezaprobate.

Printre cei aproximativ 350.000 de americani care vizitau anual Parisul se aflau artiști, savanți, scriitori, inventatori care deplângeau puritanismul și provincialismul american. Aceștia aflau în capitala Franței o atmosferă cosmopolită, propice manifestării plenare a modernității. Astfel, mulți dintre ei preferă să îmbrățișeze traiul în capitala mondială a avangardei, aflată într-o perpetuă celebrare a vieții, o celebrare în care erau antrenați bărbați și femei deopotrivă.

Parizienele transformă moda într-un un aliat în drumul lor spre independență. Încă din anii ‘70 ai secolului al XIX-lea tinerele fete din clasa de mijloc încep să adopte o aparență „garconnière” (băiețească), să fumeze, să renunțe la corset și să flirteze. În anii ’20 silueta se schimbă radical, fustele și rochiile se scurtează, devin mult mai confortabile iar aparența androgină și sportivă este completată de machiaj și de coafura bob (à la garçonne), o adevărată declarație de emancipare.

Presa mondenă din România urmează îndeaproape transformările femeii moderne, prezentând viețile celebrităților „flapper” de la Hollywood, moda pariziană într-o continuă fluctuație sau spicuind părerile premiatelor de pe podiumurile de modă internaționale.

„Cred că modernizarea femeei are numai consecințe bune. Având o profesiune, ea împarte cu bărbatul, grelele griji pentru existență. Și apoi femeea modernă are calități destul de „ideale”, tocmai pentru că este în același timp și „practică”. Ea nu pretinde întreținerea. Ea este un camarad, iubirea ei este cu atât mai veritabilă, cu cât este altruistă [...] Noi, tinerele fete moderne, nu căutăm un refugiu în măritiș, tocmai pentru că avem o concepție prea înaltă pentru el [...] Femeea modernă este cultă, trăește cu timpul și se manifestă în viață. Ei îi place societatea liberă la dans, sport și plaje, mai mult ca societatea în jurul ceștei de cafea. [...] A trăi în mijlocul forfotelii din lume, cu inima plină de curaj, asta menține puterea noastră de mișcare și naturalețea, asta ne menține tinere și frumoase, iar frumuseței îi este lumea deschisă.” (Lidsl Goldarbeiter, Miss World, 1929 - foto jos)


Polarizarea societății și prăpastia dintre generații transpare în gesturile extreme, precum sinuciderea unei bătrâne a cărei nepoată și-a sacrificat cosițele pentru „căpșorul modernizat à la garçonne”. În mahala, tunsoarea „garçonne” se numea „a la castron” și devenise „parte din imperativele cotidiene ale femeii moderne”.

„E ceva tragicomic în această sinucidere într-adevăr neobișnuită, care oglindește mentalitatea unei generații [...] Capul tuns nu reprezintă pentru ele o modă izvorâtă din necesitate-femeia din ziua de astăzi, care muncește, ca să-și agonisească, nu are timp, să stea să-și împletească cozile un ceas - ci o pervertire. O fată cu părul tuns nu poate avea principii de morală după părerea acestor bătrâne. Ceafa rasă e o provocare la adresa bărbaților, denotă o lipsă de pudoare, de care, ele, femeile vârstnice, crescute în altă epocă, cu alte tendințe, se îngrozesc.”

Autor: Alexandra Rusu

Foto sus: „Portret de femeie” (1929) de Gheorghe Ionescu-Sin (1896-1988), în expunere la Casa Filipescu-Cesianu. Reprezentant al modernismului românesc Gheorghe Ionescu-Sin se remarcă mai ales ales prin tematica nudului și prin lucrările în care înfățișează tinere elegante, în atitudini îndrăznețe

Bibliografie: 

1. Valerie Steele, Paris fashion. A cultural history, Bloomsbury, 2017.
2. Realitatea Ilustrată, 3 iunie 1928.
3. Realitatea Ilustrată, 9 noiembrie 1929.