Autor 5946 vizualizări


Nicolae Ceauşescu a fost preocupat imediat după preluarea puterii să găsească pârghiile de control şi de dirijare a presei scrise şi audio-vizuale. Concepţia sa privind rolul gazetarului în societate s-a fixat prin legea presei din 1974.

La Congresul al IX-lea al PCR din iulie 1965, noul secretar general a reamintit presei că principala ei misiune era să prezinte mesajul oficial al partidului şi să construiască cetăţeni devotaţi socialismului. Informarea, educarea sau distrarea populaţiei erau sarcini secundare ale mass-media.

Cuvântul partidului trebuia să ajungă la „masele largi“

Avertismentul lui Ceauşescu de la congres nu a fost unul de faţadă. La 15 octombrie 1965 a convocat la sediul CC al PCR consfătuirea pe ţară a „lucrătorilor din presă şi radioteleviziune“, ocazie pentru trasarea unor „indicaţii preţioase“. În opinia liderului suprem, mass-media trebuia să verifice „dacă cuvântul partidului, politica partidului, a guvernului este cunoscută de masele largi“. De asemenea, gazetele şi emisiunile radio-tv aveau obligaţia „să oglindească părerea maselor largi“. Nicolae Ceauşescu a conştientizat importanţa televiziunii pentru propagarea ideologiei. I-a criticat pe ceilalţi participanţi la consfătuire că nu discutaseră suficient despre rolul televiziunii. În douăzeci de ani va face din micul ecran oglinda personalităţii sale.

Presa şi viaţa economică

Principala nemulţumire a lui Ceauşescu se lega de prezentarea problemelor economice în mass-media. Considera că materialele despre industrie şi agricultură erau lipsite de profunzime, fiind redactate „din vârf de condei“. Tocmai organizase la Comitetul Central dezbateri pe tema îndeplinirii planului, însă rezultaseră articole „superficiale“, care nu analizau „mai adânc, mai serios, viaţa economică“. Nicolae Ceauşescu aprecia că presa îşi făcuse prostul obicei să relateze doar realizările, ignorând neajunsurile. În mass-media nu se discutau evenimentele negative, cum ar fi delapidările sau furturile. Presa trebuia să găsească metode prin care să combată aceste fenomene, spunea Ceauşescu.

Împotriva imitaţiilor occidentale în televiziune

Secretarul general al partidului era nemulţumit şi de modul în care mass-media prezenta relaţiile de familie şi comportamentul cetăţenilor în societate. Constatase unele „influenţe care pătrund pe diferite căi din afară“. Tocmai de aceea, presa era datoare „să ia măsuri pentru dezvoltarea moralei socialiste“. Programele televiziunii erau impregnate de imitaţii occidentale, mai observase Nicolae Ceauşescu. El viza în primul rând muzica uşoară. În opinia secretarului general, prin promovarea unor programe de divertisment „occidentalizate“, poporul român nu era popularizat suficient şi „se prezenta fals capacitatea lui creatoare“. Nici prestaţia prezentatorilor tv nu corespundea exigenţelor lui Ceauşescu. El era de părere că bărbaţii „se maimuţăreau“, iar femeile aveau „ţinute indecente“.

La capitolul nemulţumiri, Nicolae Ceauşescu a menţionat insuficienţa materialele ştiinţifice. Liderul PCR  aprecia că cetăţeni nu conştientizau rolul ştiinţei în edificarea socialismului. În anii următori, publicaţiile cotidiene şi periodice, dar şi programele radio-tv au inclus în exces subiecte tehnico-ştiinţifice, care în general nu erau înţelese de publicul larg.

Ceauşescu s-a implicat şi în disputele de presă ale scriitorilor. Aceştia au fost somaţi să lase deoparte ambiţiile personale şi să înceapă editarea unor publicaţii literare pentru mase. În opinia liderului PCR, „rolul literaturii şi artei trebuia înţeles în ansamblul general al muncii poporului“.

Radioteleviziunea – tribună a propagandei

Nicolae Ceauşescu a monitorizat îndeaproape activitatea mass-media şi s-a interesat dacă erau respectate indicaţiile sale. În Raportul Comitetului Central la Congresul al X-lea al PCR (august 1969), el susţinea că „ziarele centrale şi locale mai au încă mult de făcut pentru a elimina din activitatea lor superficialitatea şi formalismul, pentru a pătrunde adânc în miezul realităţilor, exercitând energic rolul de exponent al opiniei publice înaintate, atât în dezvăluirea lipsurilor şi neajunsurilor, cât şi în generalizarea experienţei avansate a construcţiei socialismului“.

Era extrem de nemulţumit de activitatea radioteleviziunii. În opinia lui, instituţia trebuia să folosească „cu mai multă pricepere mijloacele şi posibilităţile specifice pe care le are“. Ceauşescu considera că mass-media audiovizuală manifesta „o anumită rămânere în urmă“, deoarece nu reuşise să devină „o tribună captivantă“ pentru „problemele economice, politice, sociale şi etice care preocupă societatea“. Radioteleviziunea avea obligaţia să se transforme într-o „scenă de prim rang a celei mai valoroase arte şi culturi naţionale şi universale, un instrument de masă pentru perfecţionarea multilaterală a omului, pentru formarea conştiinţei socialiste a tuturor cetăţenilor patriei noastre“.

Partidul e-n toate…

Viziunea lui Nicolae Ceauşescu despre rolul mass-media în ansamblul societăţii socialiste s-a concretizat prin Legea nr. 3/1974 privind presa din Republica Socialistă România. Mass-media beneficia de primul act normativ din istoria României. Dar, în loc să reglementeze statutul „celei de-a patra puteri în stat“, legea afunda presa în ideologie şi înăsprea controlul partidului. Subordonarea mass-media faţă de PCR era enunţată încă din primele paragrafe:„Presa are menirea să militeze permanent pentru traducerea în viaţă a politicii Partidului Comunist Român, a înaltelor principii ale eticii şi echităţii socialiste, să promoveze neabătut progresul, ideile înaintate în toate domeniile vieţii şi activităţii sociale“. O altă atribuţie a mass-media era să „exercite un rol activ în cunoaşterea de către mase a politicii interne şi externe a Partidului Comunist Român“. De asemenea, presa milita pentru „transpunerea în viaţă a programului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, a societăţii comuniste“. Gazetele şi radioteleviziunea mai aveau obligaţia „să ofere maselor posibilităţi de dezbatere largă a documentelor de partid şi de stat, a proiectelor de acte normative, supuse dezbaterii publice“. Iată cum strădaniile de trei decenii ale ideologilor comunismului românesc deveneau literă de lege, şi, în consecinţă, obligaţie pentru toţi gazetarii din România.


Mass-media şi „comunismul naţional“

Legea presei a fost emisă în contextul pregătirilor pentru Congresul al XI-lea al PCR (noiembrie 1974). În Raportul Comitetului Central prezentat la Congres, Nicolae Ceauşescu a solicitat sporirea factorului ideologic în discursul jurnalistic. Secretarul general al partidului recomanda ca „presa, radioul, televiziunea şi toate mijloacele de informare în masă să desfăşoare, în viitor, o activitate mai susţinută pentru unificarea eforturilor întregului popor în direcţia înfăptuirii Programului PCR şi Directivelor“. De asemenea, liderul PCR aştepta „mai multă fermitate“ din partea „organelor de presă“, în sensul sporirii criticii faţă de lipsurile societăţii. Nicolae Ceauşescu a recomandat presei pentru prima dată să intensifice promovarea „politicii de pace şi colaborare internaţională“ a României socialiste. În anii următori, paginile ziarelor şi programele radio-tv au prezentat în exces asemenea subiecte, care arătau cât de iubitori de pace erau românii. O altă sugestie viza materialele culturale, care trebuiau să pună „un mai mare accent pe programele cultural-educative cu conţinut militant, revoluţionar, care să promoveze principiile ideologice ale partidului, etica şi echitatea socialistă, să combată mentalităţile înapoiate“.

""