Autor 20486 vizualizări


Pe 16 decembrie 1773, apele înnegrite ale portului Boston aduceau primul semn privind faptul că situația în Lumea Nouă era pe cale să se schimbe. Așa-zisul „Ceai de la Boston”, prin care americanii au protestat – prin distrugerea unei încărcături de ceai – împotriva metropolei britanice este conisderat primul pas al Revoluției Americane, prin care cele 13 colonii aveau să-și obțină independența.

Una din cauzele Revoluției Americane a fost faptul că britanicii nu au avut o strategie fermă privind politica ce trebuia aplicată în colonii. De-a lungul timpului, dar mai ales în secolul XVIII, între liderii de la Londra nu a existat o unitate de vederi privind politica colonială. Scopul principal era, evident, menținerea coloniilor, dar guvernanții se împărțeau în două tabere;unii erau adepții unei politici conciliante vizavi de dorințele celor din colonii, în timp ce alții doreau o politică de acțiune.

În cele din urmă, se ajunge, în 1774, la adoptarea așa-ziselor „Legi intolerante” (Coercive Acts), ca răspuns punitiv al metropolei față de protestul de la Boston. Prin aceste legi, Massachusetts își pierdea toate drepturile de autoguvernare, iar portul Boston (cheia economiei locale) era blocat până ce Compania Indiilor Orientale era despăgubită pentru pierderile sale. În plus, Adunarea Coloniei era dizolvată, iar guvernatorul primea dreptul de a-și trimite cetățenii la judecată în metropolă.

Aceste legi nu au făcut altceva decât să radicalizeze mișcarea de rezistență din Colonii. În acel an, apar primele comitete de rezistență, al căror scop era să supravegheze modurile de aplicare ale boicoturilor antibritanice și lupta împotriva colaboraționiștilor.

Următorul pas al coloniștilor a fost planificarea unui Congres Continental, organizat la Philadelphia în septembrie 1774, la care urma să fie dezbătută atitudinea față de Marea Britanie. La acest congres au participat reprezentanți ai celor 13 Colonii, inclusiv câțiva dintre „Părinți Fondatori”:George Washington, John Adams, Samuel Adams, Patrick Henry, Richard Ch. Lee, J. Dickinson, J. Jancock etc.

În cadrul Congresului Continental se propune proclamarea independenței Coloniilor și se discută despre instituționalizarea acestui Congres. Între reprezentanții prezenți la Philadelphia s-au numărat și câțiva „loialiști”, care se pronunță în favoarea menținerii relațiilor cu Marea Britanie.

În final, Congresul adoptă o serie de declarații și rezoluții critice la adresa legilor britanice și se decretă boicotarea relațiilor comerciale cu metropola. De asemenea, reprezentanții Coloniilor vor trimite către regele Angliei mai multe petiții prin care cer abandonarea politicilor abuzive. În cele din urmă, se ajunge la un ultimatum dat regelui, acesta fiind somat să răspundă până la data de 1 decembrie.

În tot acest timp, au existat mai multe tentative de conciliere, venite de regulă din partea britanicilor. Aceștia încercau să-și protejeze interesele comerciale și, în plus, se temeau ca Franța să nu se implice în problemele sale coloniale. În cele din urmă, guvernul de la Londra elaborează un plan de conciliere, propunând ca metropola să renunțe la impunerea unui sistem fiscal coloniilor, păstrându-și însă autoritatea politică și militară.

În ciuda discursului conciliatoriu, în aprilie 1775, britanicii organizează o campanie de capturare a armelor și munițiilor de care dispuneau coloniștii, depozitate la Lexington și Concord, în apropiere de Boston. Cu această ocazie, au loc primele confruntări violente între trupele britanice și coloniști, marcând astfel începutul Războiului de Independență.

Imediat după aceea, în luna mai, a fost organizat cel de-al doilea Congres Continental. Congresul, la care participă 55 de delegați. Având atribuții legislative și executive, Congresul devine instanța supremă de conducere în timpul războiului.

În luna iunie, are loc prima confruntare serioasă dintre armata britanică și milițiile locale (conduse de George Washington), la Bunker Hill, lângă Boston. Coloniștii sunt înfrânți, iar britanicii ocupă temporar Bostonul. Coloniștii declanșează apoi o ofensivă către Canada, încercând să-i forțeze pe franco-canadieni să li se alăture (aceștia însă se mențin neutri, părând a înclina în favoarea englezilor).

Marea Britanie a fost dezavantajată militar în acest conflict. Deși era o mare putere navală, ea nu avea forța terestră necesară pentru a face față unui război prelungit. Astfel, va angaja mercenari germani și va încerca să-i atragă în luptă pe sclavi (promițându-le eliberarea) și pe indienii americani. De aceea, coloniștii vor purta, în paralel, și un război împotriva nativilor americani.

4 iulie, ziua în care America a devenit America

Pe 4 iulie 1776, Congresul adoptă Declarația de Independență (elaborată de Thomas Jefferson, reprezentant al statului Virginia). Aceasta este practic un inventar al cauzelor separării de metropolă, iar faimosul Preambul va deveni principiul moral pe care s-a clădit America modernă.

We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness.That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness.[Textul integral poate fi citit AICI]