Autor 33416 vizualizări


Vânătoarea întreprinsă de Şeriful Pat Garrett împotriva răufăcătorului „Billy the Kid“ este una dintre poveştile clasice ale Vestului Sălbatic. Aproape de finalul secolului al XIX‑lea un şerif devine celebru prin faptul că‑l ucide pe unul dintre cei mai tineri criminali ai locului.

În calitate de şerif în Lincoln, Pat Garrett a fost însărcinat cu capturarea şi arestarea unui fost tovarăş de‑al său de fărădelegi, Henry McCarty, alias Henry Antrim, alias William Harrison Bonney, cunoscut însă cel mai bine sub denumirea de „Billy the Kid“ („Billy Puştiul“). Acesta, la nici 21 de ani împliniţi, se remarcase ca un ucigaş cu sânge rece, alimentând şi lăsând să circule legenda că în 21 de ani înfăptuise 21 de crime.

Se pare că numărul real al crimelor săvârşite s‑ar situa undeva între patru şi nouă. Remarcându‑se în timpul „Războiului din districtul Lincoln“ (1877‑1878) prin jafurile şi crimele comise, Billy the Kid a stârnit mânia guvernatorului Lew Wallace, care a oferit o recompensă de 500 de dolari pe capul său.
În ianuarie 1880, Billy the Kid l‑a ucis la masa de joc pe Joe Grant. Acesta, neştiind cu cine joacă poker, s‑a lăudat că îl va ucide pe Billy the Kid de îndată ce îl va întâlni. La care Billy the Kid, zâmbitor şi dezinvolt, şi‑a declinat identitatea. Imediat, Grant a scos pistolul, a tras şi a ratat.

În noiembrie, o poteră care era pe urmele lui l‑a ajuns din urmă şi a încolţit banda lui Kid în zona „White Oaks“, la o fermă aparţinând unui bun prieten al acestuia, James Greathouse. Un membru al poterei, James Carlyle, a intrat în fermă, cu un steag alb în mână, pentru a negocia predarea paşnică a bandei. Concomitent, Greathouse a ieşit din fermă şi s‑a alăturat inamicilor. Conform unei versiuni a evenimentelor, Carlyle a auzit o împuşcătură, trasă de afară.

Convins că unul dintre membrii poterei a tras şi l‑a împuşcat pe Greathouse, a scos la rându‑i pistolul, a tras, după care a sărit pe geam. Oamenii lui Billy the Kid au tras şi ei, iar Carlyle a fost omorât. O lună mai târziu, Pat Garrett a adunat o poteră cu care a pornit în urmărirea şi capturarea lui Billy the Kid. La 19 decembrie, potera a prins banda într‑o ambuscadă, la Fort Sumner. Kid a reuşit să scape, în schimb unul dintre locotenenţii săi, Tom O’Folliard, a fost ucis. La 23 decembrie, banda urmărită a campat, la lăsarea nopţii, într‑o locuinţă părăsită, la Stinking Springs.

Peste noapte, potera lui Garrett a înconjurat casa, însă nu a atacat‑o, aşteptând ivirea zorilor. În dimineaţa următoare, un membru al bandei, Charlie Bowdre, a ieşit afară să aducă apă şi să dea de mâncare cailor. Poteraşii, crezând că au de‑a face cu însuşi capul bandei, au tras fără somaţie şi l‑au ucis. Imediat bandiţii au pus mâna pe arme şi au ripostat. Pat Garrett i‑a somat să se predea însă aceştia nu l‑au ascultat, schimbul de focuri a continuat, iar până la sfârşitul zilei, proscrişii, înfometaţi şi însetaţi, au fost nevoiţi să se predea.

Luat prizonier, Billy the Kid a fost transportat mai întâi la Las Vegas, unde a acordat chiar un interviu unui jurnalist de la „Las Vegas Gazette“. A urmat transferul la închisoarea din Santa Fe, unde a petrecut trei luni. În acest interval, i‑a trimis patru scrisori guvernatorului Lew Wallace, solicitându‑i clemenţa.

Guvernatorul a refuzat să intervină, iar în aprilie 1881 a avut loc, la Mesilla, New Mexico, procesul lui Billy the Kid. La 9 aprilie 1881, a fost dat verdictul:Billy the Kid a fost găsit vinovat de uciderea şerifului Brady, în cursul „războiului din comitatul Lincoln“. Patru zile mai târziu, la 13 aprilie, a urmat sentinţa:judecătorul Warren Bristol l‑a condamnat la moarte prin spânzurare.

S‑a decis ca execuţia să aibă loc la 13 mai, în comitatul Lincoln. Aflat sub paza a două ajutoare de şerif ale lui Pat Garrett, James Bell şi Robert Ollinger, Kid a fost transportat la închisoarea districtuală. La 28 aprilie, când Pat Garrett nu se afla în oraş, Billy the Kid a reuşit să evadeze. Fugarul s‑a îndreptat spre Fort Sumner, New Mexico.

La 14 iulie, însoţit de două ajutoare, Poe şi McKinney, Garrett a ajuns la reşedinţa lui Pedro Maxwell, situată în apropiere de Fort Sumner. Ceea ce a urmat povesteşte chiar şeriful:„Am decis să merg şi să am o discuţie cu Peter Maxwell, om în care eram sigur că puteam avea încredere. Am călărit la o mică distanţă de pământurile lui Maxwell când am văzut un om care tocmai campase şi ne‑am oprit. Spre marea surpriză a lui Poe, el l‑a recunoscut pe acela care îşi întinsese tabăra ca fiind un vechi prieten şi fost partener din Texas, pe nume Jacobs. Am descălecat şi noi, am servit o cafea şi, mergând pe jos, am intrat într‑o livadă care se întindea din acel punct până la un şir de clădiri vechi.

Ne‑am apropiat cu prudenţă de acele case şi am auzit voci conversând în limba spaniolă. Dintr‑o dată un bărbat şi‑a făcut apariţia, însă era destul de departe pentru a putea fi recunoscut. După ce a rostit câteva cuvinte, care pentru urechile noastre au fost doar un murmur, s‑a îndreptat spre gard, l‑a sărit şi s‑a îndreptat pe jos către casa lui Maxwell.

Atunci când „Puştiul“, nerecunoscut deocamdată de mine, a părăsit livada, m‑am deplasat la tovarăşii mei şi împreună ne‑am retras pe o scurtă distanţă şi, pentru a evita persoanele pe care le‑am auzit la casele lor, am mers pe un alt drum, apropiindu‑ne de casa lui Maxwell din direcţia opusă. Când am ajuns la porticul din faţa clădirii, i‑am lăsat acolo pe Poe şi pe McKinney, după care am intrat.

Era aproape miezul nopţii, iar Pete se afla în pat. Am mers până la capul patului şi m‑am aşezat lângă el. L‑am întrebat apoi cam pe unde ar putea fi „Puştiul“. Mi‑a spus că „fusese cu siguranţă pe acolo, însă nu ştia dacă plecase sau nu. În acel moment, un bărbat a ţâşnit cu iuţeală pe uşă, privind înapoi, după care întrebă de două ori, în limba spaniolă:

Cine e acolo?

Nimeni nu i‑a răspuns, iar el a intrat. După paşi mi‑am putut da seama că era desculţ şi că ţinea un revolver în mâna dreaptă şi un cuţit de măcelărie în mâna stângă.
După care s‑a îndreptat direct spre mine. Înainte de a ajunge la pat, i‑am şoptit lui Pete:

Cine este, Pete?

Pentru moment, nu am primit nici un răspuns. Am crezut atunci că ar putea fi cumnatul lui Peter, Manuel Abreu. Intrusul s‑a apropiat de mine, şi‑a aşezat ambele ­mâini pe pat, aproape atingându‑mi genunchiul cu mâna dreaptă, şi a întrebat, cu voce joasă:

Cine sunt ei Pete?

În aceeaşi clipă, Maxwell mi‑a şoptit:

El este!

Simultan, probabil că Puştiul trebuie să fi văzut, ori simţit, prezenţa unei a treia persoane la capul patului. Şi‑a ridicat cu repeziciune pistolul. Retrăgându‑se din cameră cu rapiditate, a urlat:

Cine este?
După care totul s‑a dezlănţuit, în minutul următor. Cu iuţeala fulgerului mi‑am scos revolverul din toc şi am tras, apoi m‑am aruncat într‑o parte şi am tras din nou. A doua împuşcătură a fost inutilă. Puştiul era deja mort.“

Billy the Kid a fost înmormântat în cimitirul militar din Fort Sumner, între foştii săi tovarăşi de arme şi fărădelegi, Tom O’Folliard şi Charlie Bowdre.

Nici omul legii, şeriful Pat Garrett, nu a avut parte de o moarte firească:la 29 februarie 1908, la vârsta de 58 de ani, a fost împuşcat pe la spate de un vecin, Wayne Brazel.

Acesta, care nici măcar nu era un răufăcător, şi‑a recunoscut vina, a fost arestat, judecat şi achitat. După 28 de ani, Billy the Kid era răzbunat.

 

 "Billy the Kid"

„Billy the Kid“ s‑a născut la 23 noiembrie 1859, într‑un cartier irlandez din New York City. Dacă tatăl său biologic, Patrick McCarty, rămâne o figură obscură, mama sa a fost Catherine McCarty. Aceasta s‑a mutat cu cei doi fii ai săi, Henry şi Joseph, în 1868, în Indianapolis. Acolo l‑a întâlnit pe William Antrim, de care s‑a îndrăgostit şi cu care a trăit până la moarte, în 1874.

În anul 1873, cei doi s‑au căsătorit la Prima Biserică Presbiteriană, în Santa Fe, după care s‑au stabilit în Silver City. La scurtă vreme după aceea, soţul va deveni dependent de alcool şi de jocurile de noroc. Singură acasă, fără nici un sprijin şi cu doi copii de crescut, Catherine McCarty câştiga ceva bani spălând vase, făcând prăjituri la cuptor sau închiriind din când în când o cameră. Toate acestea până la moartea sa, survenită în septembrie 1874.

Billy, în vârstă de 14 ani, a fost luat în îngrijire de nişte vecini inimoşi, care i‑au găsit de lucru într‑un hotel. Proprietarul hotelului s‑a declarat satisfăcut atât de munca prestată de băiat, dar mai ales, de faptul că „a fost singurul tânăr care a lucrat pentru el şi nu i‑a furat nimic.“ Obligat să caute o nouă locuinţă, Billy s‑a mutat într‑o casă de la marginea oraşului, cu reputaţia de sălaş al bandiţilor.

Primele delicte

Un an mai târziu, şeriful Harvey Whitehill, din comitatul Grant, l‑a arestat pe Henry McCarty, pentru culpa de a fi furat o bucată de brânză. Acesta a fost primul său delict. La 24 septembrie 1875, era din nou arestat, după ce s‑a descoperit că tăinuia haine şi arme de foc furate de un alt bandit, tovarăş de‑al său.

În închisoare, McCarty nu va sta decât o singură zi, evadând pe hornul închisorii. Iarăşi fugar, McCarty se va stabili, în 1876, în sudul statului Arizona, lucrând ca supraveghetor la turmele de oi sau ca îngrijitor de ferme. Acolo s‑a înhăitat cu John R. Mackie, care l‑a iniţiat în furtul de cai. Aici i s‑a spus prima oară lui McCarty „Kid Antrim“. Iar în anul următor, Billy a angajat o altercaţie cu un fierar irlandez din Fort Grant, Frank „Windy“ Cahill.

După un schimb dur de replici de ambele părţi, Cahill şi‑a pierdut cumpătul şi l‑a trântit pe Billy la pământ. Acesta s‑a ridicat imediat, a scos pistolul şi l‑a împuşcat. După care, de teama unei răzbunări a tovarăşilor, Billy a trecut în New Mexico. La început se va stabili în Apache Tejo, unde, alăturându‑se unei bande de hoţi de vite, a prădat, o vreme, turmele magnatului local, John Chisum.

Negocierea cu guvernatorul

În toamna anului 1877, McCarty, care începuse să se autonumească William H. Bonney, s‑a stabilit în Lincoln, unde a prestat, la început, munci cinstite:angajat la o fabrică de brânzeturi, muncitor pe la diverse ferme.

Ceea ce s‑a numit mai târziu „Războiul din comitatul Lincoln“ l‑a găsit pe Billy the Kid supraveghetor al cirezii de vite şi totodată lucrător la ferma moşierului John Tunstall. Acesta îl avea drept partener pe avocatul Alexander McSween. Interese antagonice de afaceri au dus la izbucnirea unui conflict între cei doi şi alţi doi negustori cu tradiţie, din comitat, Lawrence Murphy şi James Dolan. Ultimii doi au angajat patru pistolari care, la 18 februarie 1878, l‑au pândit şi l‑au ucis pe John Tunstall.

După omoruri, reglări de conturi şi răzbunări de ambele părţi, în toamna anului 1878, Lew Wallace, guvernatorul statului New Mexico, proclamă imediat o amnistie generală. Billy the Kid, aflat în statul Texas, s‑a înţeles cu guvernatorul să se întoarcă, cu condiţia să nu fie întemniţat, însă să depună mărturie în faţa Marelui Juriu.

Negocierea dintre el şi guvernator a avut loc în martie 1879, în districtul Lincoln, şi, deşi guvernatorul i‑a promis imunitate, Billy s‑a înfăţişat la discuţia cu el cu un pistol într‑o mână şi cu o carabină Winchester în cealaltă. Guvernatorul îşi va ţine cuvântul, iar McCarty va fi liber să plece după proces.