Cum a fost reconstruită Varșovia după Al Doilea Război Mondial jpeg

Cum a fost reconstruită Varșovia după Al Doilea Război Mondial

📁 Istorie Urbană
Autor: Redacția

Reconstrucția Varșoviei în 1945 a fost prima încercare din istorie de a reface nu doar monumente individuale, ci și de a recrea întreaga structură istorică a unui oraș. Ani mai târziu, ideea va aduce Varșovia pe lista patrimoniului mondial UNESCO, deși în primele zile ale lui 1945, ideea reconstrucției părea a fi de-a dreptul fantezistă. 

În ianuarie 1945, Varșovia era o mare de ruine. Devastarea orașului unde locuiseră cândva, înainte de război, peste un milion de oameni, era aproape completă, iar noile autorități comuniste au luat în considerare ideea mutării capitalei într-un alt oraș. S-a vehiculat chiar ideea lăsării Varșoviei în acea stare de distrugere totală – ca un memorial menit să arate viitoarelor generații ce poate aduce un război.

Ce-a însemnat războiul pentru Varșovia

Orașul a fost distrus treptat în Al Doilea Război Mondial. Numai în prima lună de război au fost distruse 10% din clădiri. Devastările au continuat în 1941, când Varșovia a fost bombardată de sovietici. În 1943, distrugerile au atins un nivel încă și mai mare odată cu lichidarea ghetoului din oraș. După răscoala din ghetou, întrega zonă de Nord a orașului a fost practic ștearsă de pe fața pământului. Ultima fază a distrugerilor a venit în 1944, odată cu Revolta din Varșovia, când părți importante din Orașul Vechi, centrul orașului și Wola au fost nimicite. Ceea ce a mai rămas apoi din oraș a fost prădat și distrus în întregime de germani în ultimele luni de stăpânire a orașului.

Drept urmare, la începutul anului 1945, pierderile din arhitectura urbană a Varșoviei erau estimate la circa 84%:clădirile rezidențiale erau distruse în proporție de 72%, iar infrastructura industrială și monumentele istorice, în proporție de 90%. Astfel, ceea ce fusese cândva un oraș înfloritor rămăsese doar o ruină, în care mai locuiau doar câteva mii de oameni.

Varșovia a fost reconstruită pentru că Stalin avea nevoie de asta

În aceste condiții, reconstruirea orașului părea atunci un proiect imposibil. De altfel, la începutul lui 1945, autoritățile comuniste se gândeau chiar să mute capitala la Łodź, și să lase Varșovia așa, în ruine, ca un fel de memorial de război.

Și atunci:de ce a fost Varșovia reconstruită? Două motive ies în evidență. În primul rând, factorul uman:începând cu ianuarie 1945 au început să sosească în Varșovia valuri de oameni:foști locuitori, dar și refugiați care căutau să-și refacă viața undeva. În al doilea rând, politica:Stalin se pregătea pentru conferința interaliată de la Yalta și avea nevoie de recunoaștere internațională. Asta cerea o Polonie cu capitala la Varșovia. Astfel, în 3 februarie 1945, Consiliul Național a adoptat o rezoluție privind reconstrucția capitalei. Câteva zile mai târziu, în 14 februarie, era înființat Oficiul pentru Reconstrucția Capitalei (BOS).

Proiectul în sine

Odată cu înființarea BOS s-a născut unul dintre cele mai ambițioase proiecte din istorie. Nimeni nu mai încercase până atunci să reconstruiască, la o asemenea scară, monumentele unui oraș distrus de război. Decizia de a face lucrul ăsta era și în contradicție cu doctrina de conservare urbană existentă în acele vremuri. După război, când s-au confruntat cu problema reconstruirii unor orașe distruse în totalitate, țări precum Germania, Marea Britanie, Olanda, Franța sau Itaaia au reconstruit doar câteva clădiri istorice importante. Însă reconstrucția Varșoviei a mers exact pe varianta opusă. 

Arhitectul acestei idei? Profesorul Jan Zachwatowicz, șeful Departamentului Arhitecturii Monumentale al BOS, cel care a încercat să convingă autoritățile politice că singura variantă viabilă, în cazul monumentelor poloneze distruse, este reconstrucția lor în întregime.

poland6 jpg jpeg

Motivația lui Zachwatowicz era în principal una patriotică:o națiune și monumentele sale culturale sunt o singură entitate, considera el. Însă opinia sa nu era împărtășită de toți membrii echipei de reconstrucție. În anii în care s-a desfășurat acest imens proiect (până în 1952), în activitățile BOS au existat și conflicte aprige între „monumentaliștii” din jurul lui Jan Zachwatowicz și „moderniștii” conduși de liderul BOS, Roman Piotrowski, și adjunctul său, Józef Sigalin. Această divizare oglindea și înclinațiile politice ale arhitecților:grupul monumentaliștilor avea legături cu mișcarea de rezistență, în timp ce moderniștii erau adepții noii ordini. 

Ideea lui Zachwatowicz însemna că foarte multe clădiri și monumente trebuiau reconstruite de la zero – în baza documentației existente, a memoriei oamenilor sau a oricăror altor surse, precum desenele lui Caneletto. Astfel, o mare parte din oraș avea să fie reconstruit ca replică a ceea ce fusese înainte. 

Zona pe care Zachwatowicz a vrut să o reconstruiască a fost redusă drastric la un perimetru mai restrâns. Cu toate acestea, mare parte din Orașul Vechi și Ruta Regală au fost meticulos refăcute. 

GALERIE FOTO Renașterea Varșoviei, un oraș reconstruit de la zero

warsaw poland in 1950 1 0 jpg jpeg

Noua capitală socialistă 

Reconstrucția zonelor istorice a fost doar o parte a eforturilor de refacere a orașului. Varșovia avea neovie și de o nouă planificare urbană, de străzi noi și clădiri noi pentru a face față populației în creștere.

Primii ani postbelici au fost martorii lansării și finalizării câtorva proiecte importante, precum Trasa W-Z (ruta Est-Vest), o reușită extraordinară a inginerilor, inaugurată în 1949, sau Mariensztat, primul cartier postbelic de locuințe, unde unele clădiri au fost ridicate în timp record.

În primii ani ai reconstruirii, arhitecții încă se bucurau de libertatea artistică și puteau propune foarte multe idei noi. În 1949, însă, a fost impus noul stil oficial:Realismul Socialist. Unele proiecte construite în acea vreme, planificate înainte de introducerea realismului socialist în Polonia, nu au fost modificate și sunt astăzi exemple ale viziunii moderniste ale arhitecților vremii (Cinema Moskwa, spre exemplu). Palatul Culturii și Stiințelor, în schimb, este cel mai important proiect în stilul realismului socialist.  

Prima etapă a reconstrucției s-a sfârșit în 1952, odată cu dizolvarea BOS, dar multe proiecte au continuat să se desfășoare și în anii '60, chiar și mai târziu (reconstrucția Castelului regal s-a încheiat în 1974).

Întreaga națiune construiește capitala

În acest context, ne întrebăm cum de a fost posibilă o campanie de o asemenea amploare într-o țară distrusă economic de război. În plus, Polonia nu a primit deloc fonduri în baza Planului Marshall și niciun fel de asistență financiară occidentală. Singura sursă de finanțare a fost un fond de donații:Fondul Social pentru Reconstruirea Capitalei, înființat în 1945, a fost singura instituție de stat legitimă care s-a ocupat de sponsorizarea eforturilor de reconstrucție. 

Astfel, se poate spune că Varșovia a fost, după cum spunea și un slogan socialist, (re-)construită de întreaga națiune:donațiile și muncitorii veneau din întreaga țară și mulți se ofereau chiar voluntar. Entuziasmul general nu poate fi atribuit însă propagandei comuniste, el a izvorât chiar de la polonezi.

Vechiul, lăsat în urmă

Construcția noii capitale socialiste a însemnat totodată și distrugerea chipului vechi al Varșoviei (ce mai rămăsese din el). Capitala comunistă a fost concepută ca un oraș socialist model, conform cu ideologia impusă de puterea străină, astfel că terenurile au fost naționalizate și multe din clădirile care au supraviețuit totuși războiului au fost dărâmate, inclusiv multe clădiri de locuințe de sfârșit de secol XIX –  început de XX, ele făcând loc noilor locuințe colective.

BOS a luat unele decizii foarte controversate cu privire demolarea clădirilor de secol XIX, inclusiv a unora care fuseseră deja reconstruite. Acest gen de decizii erau luate frecvent pentru ca aceste clădiri să nu fie restituite proprietarilor de drept.

În plus, pentru comuniști, arhitectura de la cumpăna secolelor XIX-XX era considerată a fi una pur burgheză, iar pentru arhitecții moderniști, ea era un obstacol în calea construirii unui mediu urban mai bun. Urbaniștii și arhitecții care înainte de război nu concepeau decât clădiri individuale sau, cel mult, grupuri de clădiri, puteam acum să-și dea frâu imaginației și să proiecteze cartiere întregi.

Sursa:http://culture.pl/