Cum a fost cucerită Anglia de către normanzi

Autor 11603 vizualizări


5 ianuarie 1066. Dupa o domnie de 23 de ani, Edward Confesorul, regele Angliei, moare. Porecla de Confesor provenea de la faptul ca era foarte religios si îsi marturisea tot timpul pacatele lui Dumnezeu. În 1050 el a început constructia catedralei Westminster. Va fi terminata în decembrie 1065. Edward va fi înmormântat chiar în incinta noii sale biserici. Confesorul era fiul regelui saxon Ethelred si al Emmei, sora ducelui Richard al II-lea al Normandiei. Mai târziu, Emma s-a maritat cu Cnut, regele Danemarcei. Cnut a devenit însa si regele Angliei, iar  Edward a trebuit sa plece în exil tocmai în Normandia. Când Cnut a murit, în 1042, fiul sau Harthacnut a devenit rege al Angliei. Dar Harthacnut a murit fara mostenitori si asa a devenit rege  Edward Confesorul care s-a încoronat la Winchester, vechea capitala a Wessexului, în 1043. El a domnit cu ajutorul puternicilor nobili saxoni si s-a casatorit cu Edith, fiica lui Godwin, comite de Wessex. Neavând urmasi directi, la moartea lui coroana va fi disputata de trei pretendenti, acest conflict terminându-se cu lupta de la Hastings din 1066 si cu destructurarea Angliei saxone.


Pretendentii:Harold Godwinson...
Principalul pretendent la coroana lui Edward era Harold Godwinson, al doilea om ca putere din Anglia. Harold si Edward devenisera cumnati când regele s-a însurat cu Edith, sora lui Harold. La moartea lui Edward, el a sustinut cu tarie dreptul sau la tron. Cel mai apropiat mostenitor era însa Edgar Atheling (Mostenitorul), un copil de 4 ani. Witan-ul, consiliul regal, l-a ales însa rege, în unanimitate, pe Harold, care în istoria Angliei saxone este Harold al II-lea. Încoronarea lui a avut loc în aceeasi zi cu înmormântarea lui Edward, adica pe 6 ianuarie. Dar odata cu acest fapt au început si necazurile pentru el.

Harald Hardrada, regele Norvegiei...
Cel de-al doilea rival la tronul englez era Harald Sigurdsson, poreclit Hardrada "conducator puternic", regele Norvegiei (1046-1066). Era fratele regelui Olaf al II-lea cel Sfînt (1016-1028), alaturi de care luptase contra lui Cnut, rege al Angliei (1016-1035), Danemarcei (1019-1035) si Norvegiei (1028-1035). Dupa batalia de la Stiklestad (1030), Harald s-a refugiat în Rusia Kieveana. A slujit în garda marelui cneaz Iaroslav cel Întelept si apoi în armata regelui bizantin Mihail al IV-lea. Cu ajutor de la rusi, la moartea regelui Magnus Olafsson, nepotul sau, a dobândit tronul Norvegiei (1046). În 1064 a devenit si rege al Danemarcei. Astazi, Harold Hardrada este apreciat ca cel din urma mare animator al vikingilor în efortul acestora de a cuceri toata Europa nordica.

Pretentiile lui Hardrada la tronul Angliei erau însa destul de "subtiri". Predecesorul sau, Magnus, pretindea ca în 1042 facuse o întelegere cu Harthacnut, regele danez al Angliei (1035-1037, 1040-1042), urmasul lui Cnut. Nici unul neavând mostenitori pe linie masculina, si-au promis unul altuia propriul regat în eventualitatea mortii vreunuia dintre ei. Când Harthacnut a murit, Magnus nu a fost capabil sa pretinda tronul englez, fiind prea ocupat cu lupta pentru putere din Danemarca, al carei rege devine totusi în 1042. În acest rastimp, Edward Confesorul a devenit conducatorul Angliei. Acum însa, când Magnus si Edward erau morti, Hardrada a pretins ca el, ca mostenitor al lui Magnus, era adevaratul conducator al Angliei. Când a auzit de încoronarea lui Harold, Hardrada a început imediat pregatirile de invazie a Angliei. În realitate, era însa mai mult animat de dorinta refacerii "imperiului nordic" al regelui Cnut, decât de rezolvarea problemei succesiunii la tronul englez.

Hardrada a atacat primul. Era spijinit de Tostig, fratele lui Harold. La mijlocul lui septembrie 1066, armata lui Hardrada a debarcat în nordul coastelor englezesti si a început înaintarea spre orasul York. Regele Harold al II-lea al Angliei se afla în sudul tarii cu o armata mobilizata ca sa preîntâmpine o preconizata invazie a normanzilor din N-V Frantei. Pe 25 septembrie armata lui Harold a sosit în comitatul York, i-a surprins nepregatiti pe Tostig si Hardrada, iar batalia s-a dat la Stamford Bridge. Se spune ca înainte de lupta Harold i-ar fi oferit regelui norvegian o compensatie generoasa daca se retragea sau... sapte picioare de pamânt pentru mormânt daca ramânea. Hardrada a ales a doua oferta si a urmat o lupta crâncena. Atât Hardrada, cît si Tostig au fost ucisi. Din cele 300 de corabii cu care venisera norvegienii, doar 24 s-au mai întors acasa. Asa s-a încheiat de fapt ultima invazie vikinga a Angliei.

William, ducele Normandiei
Dincolo de Canalul Mânecii, William (Wilhelm, Guillaume), ducele Normandiei (din 1035, pe când avea doar sapte ani !), pretindea si el tronul englez. Tatal lui William, ducele Robert, murise în timpul unui pelerinaj la Ierusalim. Herleva, mama lui William, s-a casatorit însa cu Herluin, vicecontele de Conteville, cei doi având si doi fii, pe Odo si Robert.

Ambitios, viclean si violent, William, de fapt un bastard viking nascut în Franta, îsi justifica pretentiile prin relatia de sânge cu Edward Confesorul (erau veri), dar si pe faptul ca, doar cu putin înainte de moarte, Edward l-ar fi desemnat pe el ca succesor. William sustinea, ca anuntul lui Edward îi fusese adus, în 1064, de catre Harold însusi. Mai mult chiar, pretindea William, Harold ar fi jurat pe moastele unui sfânt ca va sprijini dreptul sau la tron. Deci din perspectiva lui William, încoronându-se rege al Angliei, Harold nu doar ca ar fi ignorat dorinta lui Edward, dar violase si un juramânt sacru. S-a apucat imediat de pregatirea invadarii Angliei si de distrugerea parvenitului Harold. Violarea juramântului sacru de catre Harold l-a determinat pe William sa solicite sprijinul Papei Alexandru al II-lea, care, foarte prompt, l-a excomunicat pe regele anglo-saxon.

La începutul lunii august 1066, circa 700 de corabii erau gata sa se îndrepte spre Anglia, dar William a decis sa mai astepte circa doua luni pâna când vânturile au devenit favorabile expeditiei. Pe 28 octombrie, ducele Normandiei debarca în Anglia, la Pevensey. Harold a fost sfatuit sa astepte pâna ce armata îsi va reveni dupa lupta cu norvegienii. Dar el a considerat ca o întârziere ar fi periculoasa. În timp ce William construia o fortificatie de lemn la Hastings, Harold a pornit într-un mars de 400 de kilometri spre sud, ca sa-l întâmpine pe acesta.
Nu putem spune cu siguranta câti oameni s-au confruntat la Hastings. Istoricii sustin ca William avea circa 5.000 de infanteristi si 3.000 de calareti, în timp ce Harold ar fi avut  circa 2.500 de calareti (asa-numitii "huscarli") si 6.000 de infanteristi. Ambele armate purtau cam aceeasi armura de aparare:camasa de zale lunga, coif conic cu aparatoare de nas si scuturi care erau alungite la baza. Batalia s-a dat pe 14 octombrie 1066. Harold a ocupat o pozitie pe un deal, numit mai târziu Senlac, lânga Hastings. A fost atacat de arcasi pedestri si în final  de cavaleria normanda, dar fara rezultat. Apoi câtiva soldati din garda personala a lui Harold si-au parasit locurile pentru a urmari niste luptatori razleti, iar William a ordonat unora dintre soldatii sai sa simuleze panica si sa fuga. Strategia a functionat, pentru ca multi dintre soldatii anglo-saxoni au rupt rândurile ca sa se repeada în josul dealului dupa normanzi, care apoi s-au întors si i-au doborât. William si-a reluat atunci atacul pe deal, cu arcasii sai. Datorita sagetilor care cadeau în jurul lor, soldatii lui Harold si-au rarit rândurile, lasându-i pe pedestrasii normanzi sa intre printre ei. Harold si cei doi frati ai sai (Gyrth si Leofwine) au fost ucisi, iar armata lui a fost distrusa total, Anglia cazând sub ocupatie normanda.

Povestea cuceririi Angliei, în tapiseria de la Bayeux  
Tapiseria de la Bayeux (localitate în Normandia, Franta) este cea mai frumoasa si mai vestita cronica ilustrata a secolului al XI-lea. Tehnic vorbind, tapiseria de la Bayeux nu este de fapt o tapiserie (care este o împletitura), ci o broderie (care este o cusatura). Într-o vreme în care majoritatea populatiei era analfabeta, tapiseria era desemnata sa spuna poporului povestea cuceririi Angliei de catre normanzi. Ea este concentrata doar pe povestea lui William, nefacând nici o mentiune la Hardrada sau victoria lui Harold de la Stamford Bridge. Tapiseria este si cea mai veche si mai lunga "banda desenata" (cu acul) din istorie. Sunt 32 de scene în care sunt înfatisati luptatorii din ambele tabere, cu costumele lor, cu armele lor, cu caii si castelele asediate. Tapiseria cuprinde 623 de oameni, 202 cai, 41 de corabii, 33 de cladiri si 55 de câini. Sunt brodate si circa 2.000 de cuvinte pentru a reda 57 de mesaje în latina.

Cine a comandat tapiseria?

Sunt trei ipoteze:
1. Matilda, sotia lui William Cuceritorul. Mult timp s-a crezut ca tapiseria a fost lucrata de frumoasa Matilda (sau Mahaut, cum i se spunea în dialectul din Flandra), sotia lui William, probabil dupa modelul Ulise si Penelopa. Ce doi se casatorisera în 1053 si vor avea împreuna noua copii, dintre care vor supravietui doar sapte. În asteptarea sotului ei, Mahaut si doamnele ei de companie ar fi brodat pe o pânza de in, lunga de 70, 34 metri, lata de 0, 5 metri, povestea cuceririi Angliei de catre normanzi. De altfel, în Franta, lucrarii i se mai spune "tapiseria reginei Matilda".


2. Edith din Wessex.O alta ipoteza, mai recenta, a fost aceea ca tapiseria a fost creata de... Edith din Wessex, sotia lui Edward Confesorul si sora lui Harold, care prin aceasta lucrare ar fi cautat sa obtina un loc în noua configuratie de putere a tarii. În favoarea lui Edith pledeaza si absenta Matildei din tapiserie !


3. Odo de Bayeux. Cei mai multi specialisti sustin însa ca cel care de fapt a comandat tapiseria a fost fratele vitreg al lui William, Odo de Bayeux, o figura importanta a acelor ani. Desi episcop, el a participat personal la lupta de la Hastings. Devenit duce de Kent în 1067, a fost cel mai de încredere ministru al lui William. A cazut însa în dizgratie în 1082, în momentul în care planuia o expeditie în Italia în sprijinul Papei Grigore al VII-lea, care se razboia în acel moment cu împaratul german Henric al IV-lea, în asa-numita "lupta pentru învestitura". Dupa alte opinii,   în urma acestei expeditii Odo ar fi dorit... sa devina papa. William, care nu dorea sa îl supere pe Grigore al VII-lea, de la care primise un important sprijin ideologic pe când era doar calugarul Hildebrand, adevaratul conducator al institutiei papale, si-a trimis fratele la închisoare, la Rouen, între anii 1082-1087. Odo a fost eliberat în conditiile în care William era pe patul de moarte. Dupa disparitia Cuceritorului, Odo l-a sprijinit pe nepotul sau Robert Curthose, primul nascut al fostului rege, în disputa pentru tron. Dar rege a devenit William Rufus, al doilea nascut  al lui William. Odo si Robert s-au refugiat în Normadia. Vor participa amândoi la cruciada I, începuta în 1096. Odo va muri în februarie 1097, la Palermo, pe drumul de întoarcere din Tara Sfânta. Putine lucruri bune a facut acest Odo în viata lui. A fost imoral, violent si hraparet. Si-a obtinut averea prin jaf. Dar a facut un important mecenat cultural si a fost, ca mai toti marii prelati de atunci, un bun arhitect. A ridicat catedrala din Bayeux, dupa planurile sale, si a comandat realizarea tapiseriei, devenita atât de faimoasa astazi. Ea a fost cusuta de calugarii de la Bayeux. Începuta în 1070, tapiseria a fost expusa pentru prima data la 14 iulie 1077 în catedrala din respectiva localitate.

Scenele tapiseriei
În 1885, englezoaica Elisabeth Wardle a avut ideea realizarii unei replici britanice a tapiseriei. 35 de oameni au lucrat timp de un an la aceasta replica, ce a fost expusa publicului în 1886 în Anglia, la Leek. În anii urmatori s-au realizat turnee prin Germania si SUA cu aceasta replica a vestitei tapiserii, ca în final aceasta sa  ajunga la Muzeul din Reading, Anglia. Conform versiunii britanice, tapiseria a fost împartita în 32 de scene, grupate în 13 sectiuni.

Regele Eduard îl trimite pe Harold în misiune.
Scena 1.Povestea tapiseriei începe în 1064. Regele Edward, care nu avea mostenitori, decide ca ducele Normandiei, William, sa îi devina succesor. Scena îl arata pe Edward cum îl numeste pe Harold sa duca mesajul acesta lui William. Harold este aratat tinând în mâna un soim si însotit de suita sa merge la Bosham în Sussex, resedinta familiei.
Scena 2. Harold si unul dintre tovarasii sai se roaga în biserica din Bosham pentru succesul calatoriei în Normandia. În noaptea de dinaintea plecarii are loc un ospat în casa lui Harold. Harold este aratat urcând pe nava tinând în mâna un soim, semn al faptului ca mergea la William cu gânduri pasnice, de prietenie.
Scena 3. Probabil din cauza unei furtuni, Harold este nevoit sa acosteze la Ponthieu, în nordul Normandiei. În aceasta scena, Harold este prezentat de doua ori. O data pe nava, gata sa acosteze, iar apoi când este luat prizonier de Guy, contele de Ponthieu si vasal al lui William, prezentat aici conducând operatiunea de pe calul sau.

Prizonieratul lui Harold

Scena 1.Harold, acum prizonier, este tratat însa cu respect. El paseste în frunte cu soimul sau. În capitala lui Guy, Beurain, îl vedem pe acesta asezat pe tron discutând cu Harold.
Scena 2.Urmatoarele trei segmente continua povestea în sens invers. Doi mesageri ai lui William vin la Guy pentru a obtine eliberarea lui Harold. Tapiseria indica si un nume, Turold. Acesta poate fi unul dintre cei doi mesageri sau personajul micut din spatele scenei. În dreapta acesteia sunt aratati mesagerii care calaresc furtunos sa aduca mesajul lui William catre Guy.
Scena 3. Aceasta este de fapt prima scena din cele trei amintite anterior. Lui William i s-a adus vestea ca Guy îl tine închis pe Harold. Guy se supune însa poruncii stapânului sau si îl însoteste pe Harold la William. Guy si Harold tin în mâna soimi.

Doamna misterioasa

Scena 1.William însotit de Harold calaresc spre Rouen. Tapiseria îl prezinta acum pe William tinând în mâna un soim, care trebuia sa exprime gândurile sale pasnice. La Rouen are loc o scena care nu are, aparent, nici o legatura cu povestea, dar care trebuie sa fi fost cunoscuta în secolul al XI-lea. Se refera la un scandal sexual. Omul din partea de jos a tapiseriei era, initial, gol, dar a fost acoperit de cei care au realizat replica în epoca victoriana.

Fratia de arme dintre William si Harold

Scena 1.William îl invita pe Harold sa lupte împreuna contra lui Conan, ducele de Bretania. Ei trec peste muntele Saint Michel, care reprezenta granita dintre Normandia si Bretania. Apoi trec un râu tinându-si scuturile deasupra capului. Câtiva soldati se afunda în nisipuri miscatoare, iar Harold este prezentat cum salveaza doi insi în acelasi timp.
Scena 2.Soldatii normanzi ataca Dol si ducele breton scapa din castelul sau coborând pe o frânghie. Urmarindu-l pe Conan, normanzii trec prin Rennes, capitala Bretaniei.
Scena 3.Normanzii îl asediaza pe Conan la Dinan, iar acesta este înfrânt. El îi ofera cheile lui William pe vârful unei lancii. Pentru a-l rasplati pe Harold, William îl face cavaler. Ceremonia semnifica de fapt  intrarea în vasalitate a lui Harold, William devenindu-i senior.

Juramântul lui Harold

Scena 1.Harold jura pe niste relicve sfinte ca îl va sprijini pe William la tronul Angliei. Acesta este punctul culminant al povestii. Scena este, desigur, suspecta. Ea este menita doar sa legitimeze pretentiile lui William la tronul englez. Dupa ceremonie, Harold este lasat liber si acesta se întoarce în Anglia.

Reîntoarcerea lui Harold.

Scena 1. Harold vorbeste cu Edward, care pare bolnav. Probabil este un raport al calatoriei sale din Normandia.

Moartea lui Edward Confesorul

Scena 1.Tapiseria arata moartea si înmormântarea regelui Edward. Tapiseria inverseaza scena mortii cu cea a înmormântarii. Mai întâi vedem scena procesiunii înmormântarii, în marea biserica din Westminster. În momentul consacrarii bisericii, pe 28 decembrie 1065, Edward era deja bolnav. Scena arata cum, în camera de sus a abatiei, Edward discuta cu servitorii sai fideli, inclusiv cu Harold si regina Edith. Se pare ca, pe patul de moarte, Confesorul l-a numit mostenitor al sau... pe Harold. Dedesubt, Edward este aratat mort, în prezenta unui preot. Doi nobili îi ofera lui Harold coroana si securea, simboluri ale autoritatii regale. De fapt, Harold devine rege fiind ales de catre Witan, desemnarea lui ca rege de catre Edward necântarind prea mult în acest sens.

Încoronarea lui Harold si aparitia cometei Halley

Scena 1.Harold este încoronat pe 6 ianuarie 1066, în biserica de la Westminster. În dreapta tronului apare arhiepiscopul Stigand. În aceasta scena este brodata si cometa Halley, cea mai cunoscuta cometa din istorie, care a trecut pe lânga Pamânt în acel an. Cometa avea o dimensiune de circa 12 km, iar calatoria ei orbitala este de 76 de ani. Prima ei aparitie proeminenta a fost însa cea din 1066!
Si-a facut aparitia la 24 aprilie 1066, la circa patru luni de la încoronarea lui Harold. Razele ei lungi au putut fi vazute în fiecare noapte, timp de o saptamâna. Oamenii credeau ca este un semn de la Dumnezeu si erau destul de înfricosati. O flota-fantoma apare în josul tapiseriei, ca un semn al amenintarii care plutea în aer.

Planuirea invaziei

Scena 1.Vestile despre moartea lui Edward si încoronarea lui Harold sunt aduse lui William. William este furios si planuieste cucerirea Angliei. Trebuia însa sa-si construiasca o flota. Au fost doborâte paduri întregi pentru realizarea a circa 700 de nave necesare pentru transportul soldatilor si cailor. Se stie ca episcopul Odo de Bayeux, fratele vitreg al lui William, care apare acum pentru prima data pe tapiserie, a procurat banii pentru realizarea a 100 de corabii. Un alt frate vitreg al lui William, Robert de Mortain, a platit pentru 70 de corabii. Corabiile aveau peste 20 metri lungime si circa 5 metri înaltime. Era tipul de corabie folosit de vikingi, reamintind faptul ca normanzii însisi erau la origine vikingi.
Scena 2.Padurarii taie copacii necesari construirii corabiilor. Sunt aratati oameni tragând corabiile în mare. Normanzii au trebuit însa sa astepte un timp din cauza vânturilor potrivnice foarte puternice.
Scena 3.Mâncarea si bautura sunt urcate pe nave. Tot asa si armele:lancii, sabii, armuri si coifuri.

Trecerea Canalului

Scena 1. William îsi conduce oamenii la corabii. Ei se îmbarca si încep traversarea Canalului.
Scena 2.Marea este plina de corabii cu oameni si cai. William este pe corabia Mora, cumparata cu banii sotiei sale, Matilda.

Acostarea

Scena 1.La 28 septembrie 1066, flota lui Harold acosteaza la Pevensey. Soldatii normanzi pleaca în cautarea hranei.
Scena 2.William sta la o masa în aer liber cu nobilii, iar Odo de Bayeux spune o rugaciune. Servitorii cara mâncare pe scuturi. Este prezentat si Wadard, un însotitor al lui Odo de Bayeux.
Scena 3.William discuta  cu fratii sai, Odo de Bayeux si Robert de Mortain. Este construita o fortificatie. Un mesager aduce lui William vesti despre  Harold si armata sa. În dreapta scenei, o femeie si copilul ei fug dintr-o casa în flacari.

William porneste la lupta

Scena 1. 14 octombrie 1066. Dimineata bataliei. William este gata sa încalece pe cal. Cavaleria normanda merge la întâlnirea cu armata lui Harold. S-au înfruntat de fapt doua tipuri de armata. Oamenii lui Harold formau cea mai buna infanterie calare din Europa (huscarlii se deplasau pe cai, dar luptau pe jos).  Foloseau toporul de lupta danez  cu mâner lung. Normanzii luptau din sa, aruncând si strapungând cu sulita si doborând cu spada. Si ei, ca si saxonii, aveau camasi lungi de zale, coifuri conice si scuturi alungite la baza.
Scena 2.William este prezentat de doua ori. Prima oara pe un cal negru în fruntea trupelor sale, apoi este prezentat cum îl întreaba pe Vidal, un însotitor al lui Odo de Bayeux,   daca se vede deja inamicul.
Scena 3.Scena prezinta situatia din tabara lui Harold. Acesta este îngrijorat de apropierea armatei lui William. Apoi este aratat William, care cu o ghioaga în mâna tine un discurs de îmbarbatare a soldatilor sai.

Batalia de la Hastings

Scena 1.Batalia de la Hastings începe cu sarja cavaleriei normande.
Scena 2. Vazduhul este plin de sageti si lancii. Soldatii anglo-saxoni sunt toti în picioare. Se protejeaza însa cu un zid de scuturi. Normanzii ataca pe ambele parti. Partea de jos a tapiseriei este plina cu soldati morti.
Scena 3. Violentele continua. Soldatii se omoara unii pe altii. Mor si ambii frati ai lui Harold.
Scena 4.Batalia continua cu îndârjire. Odo de Bayeux apare calare cu o bâta groasa în mâna, încurajându-si oamenii. Odo are o bâta în locul sabiei pentru ca episcopii nu aveau voie sa faca varsare de sânge!
Scena 5.Dupa prabusirea calului sau, William este prezentat cum îsi scoate coiful pentru a fi recunoscut de oamenii sai. Alaturi, pe un cal, contele Eustace poarta un steag care arata ca William se bucura de sprijinul papei.  
Scena 6.Scena arata moartea multor soldati. Omorârea lui Harold este însa cea mai cunoscuta scena a tapiseriei. Harold apare de doua ori. Mai întâi, se pare ca a fi fost lovit de o sageata în ochi. Scena este contrazisa astazi de o multime de istorici. Acestia sustin ca sageata a fost adaugata ulterior pe tapiserie, probabil într-o perioada de refacere a acesteia. Pe desenele din 1729, ale lui Bernard de Mountfaucon, aceasta sageata nu apare. Ea a fost introdusa probabil din dorinta de a sublinia ideea, foarte raspândita în simbolistica medievala, ca sperjurul este pedepsit cu orbirea. Pe tapiserie este scris simplu:"Harold este ucis". Este drept, tapiseria arata si un nobil normand care îl omoara pe regele Harold... cu sabia.
Scena 7.O data cu moartea lui Harold, batalia este terminata.
Tapiseria nu ne spune însa ce s-a întâmplat dupa Hastings. Dar ce s-a întâmplat de fapt? De la Hastings învingatorii au înaintat spre Londra, unde fusese înscaunat Edgar Atheling. William a trecut Tamisa pe la Wallingford, a primit omagiul lui Edgar si s-a încoronat rege la Westminster (25 decembrie 1066). Dar ultimele doua scene din tapiserie, circa 6 metri, lipsesc. Ele cuprindeau probabil scenele încoronarii lui William si ar fi fost, într-un fel, simetrice cu cele de la începutul tapiseriei. Un artist modern, Jan Messent, si-a permis recent (1999) sa refaca cele doua scene.

Câteva concluzii
Victoria lui William a constituit un moment de cotitura în istoria Angliei, fiind de fapt punctul de pornire al istoriei poporului englez, rezultat din amestecul anglo-saxonilor cu normanzii. A fost însa un punct de cotitura si în istoria Frantei, caci batalia de la Hastings marcheaza începutul unei istorii comune de circa 400 de ani. Regele englez Henric al V-lea (1413-1422) a planuit chiar ca prin casatoria cu Ecaterina, fiica regelui Frantei Carol al VI-lea, sa realizeze un stat anglo-francez. Planul acesta va fi destramat de actiunea Ioanei d'Arc si de sfârsitul centralizarii statului francez. Ultima posesiune a Angliei în Franta, portul Calais, a fost pierduta în 1558. Acesta este de fapt sfârsitul istoriei comune anglo-franceze începuta în 1066.


Hastings a fost important si pe plan militar. Batalia a reprezentat un conflict între doua sisteme militare ale feudalismul timpuriu. Tactica  stationara a falangei înarmate cu securi s-a dovedit neputincioasa în fata combinarii actiunii arcasilor cu cea a cavalerilor. Sarja de soc a devenit trasatura caracteristica a razboiului european, pâna la aparitia armelor de foc în secolul al XIV-lea.


Tapiseria de la Bayeux a mai avut ocazia de a servi drept material de propaganda înca în doua situatii. Prima oara în 1803, când Napoleon a adus tapiseria la Paris, pentru circa sase luni, pentru a întretine entuziasmul celor care sustineau invazia Angliei de catre francezi. A doua oara în 1940 de catre Adolf Hitler, care, planuind invazia Angliei, a autorizat aparitia unei carti pe ale carei coperti tapiseria aparea sub urmatorul titlu:"O sabie scoasa împotriva Angliei". William nu a fost primul conducator care a cucerit Anglia, dar avea sa fie ultimul. De la batalia de la Hastings au trecut peste 900 de ani, dar de atunci nimeni nu a mai debarcat si nu a mai cucerit Albionul.