Cum a apărut, la București, o copie după Columna lui Traian, «acel nemuritor document al istoriei noastre»

Columna lui Traian a interesat din punct de vedere artistic nu numai Occidentul, dar şi societatea românească. Ideea şi originea proiectelor de a avea o copie integrală a preţiosului monument şi pe tărâm autohton datează încă din secolul al XIX-lea.

Ziarele italiene, despre Badea Cârţan: „Un dac a coborât de pe Columnă”

Un prim pas în această direcţie l-a făcut – am putea spune – chiar celebrul Badea Cârţan (Gheorghe Cârţan, 1848-1911), patriot, iubitor de carte şi istorie, şi luptător pentru întregirea neamului. Acesta pleacă în anul 1896 pe jos, din satul său natal Cârţişoara (Sibiu), în călătorie documentară până la Roma, să vadă cu ochii lui dacii de pe Columna lui Traian; el merge timp de 45 de zile şi rupe cinci perechi de opinci. Legenda spune, iar mărturiile scrise o confirmă, că Badea Cârţan, după ce a împrăştiat pe treptele Columnei puţinul pământ şi grâu românesc adus de el, obosit cum era, a adormit cu desagii sub căpătâi; iar în zori gardienii l-au confundat pe drumeţ cu un oştean dac coborât de pe monumentul închinat împăratului Traian, într-atât de izbitoare era asemănarea.

Badea Cârţan la Roma

Acest lucru i-a impresionat profund pe italieni, care au titrat în ziarele vremii: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşă şi cuşmă, cu iţari şi cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. A fost prezentat ambasadorului României la Roma, personalităţilor italiene şi a legat o strânsă prietenie cu primarul Romei. Badea Cârţan a făcut senzaţie în „oraşul etern”, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia; a fost primit peste tot cu simpatie şi prietenie.

Începând cu 1867, numeroase propuneri de realizare, la Bucureşti, a unei copii a Columnei traiane

Prima propunere de reconstituire a Columnei Traiane la Bucureşti îi aparţine lui Mihail Kogălniceanu. În 1867, în presa vremii se face propagandă pentru obţinerea de fonduri în vederea realizării unei cópii după „acel nemuritor document al istoriei noastre”, după cum relata ziarul „Românul”, la 9 februarie 1867. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pictorul bănăţean Nicolae Popescu (1835-1877) pledează de la Roma, în corespondenţa sa cu Iosif Vulcan, pentru o copie a Columnei: „fiind interesant şi folositor pentru naţiunea noastră… ar arăta fiecărui român originea sa, cine au fost strămoşii noştri glorioşi”. El a întreprins copierea basoreliefurilor de pe Columna lui Traian pentru a fi litografiate şi răspândite în popor.

La rândul său, Alexandru Odobescu spunea la cursurile sale de arheologie, între 1874-1875, la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti: „de pe tiparele făcute din ordinul împăratului (Napoleon al III-lea) am putea, cu neînsemnate sacrificii, să căpătam o reproducere în bronz a întregii Columne Traiane, care s-ar înălţa cu fală, chiar în faţa acestui edificiu (Universitatea)”. Aceste dorinţe ale clasei intelectuale româneşti deveneau din ce în ce mai puternice şi pe punctul de a fi realizate. În 1887 a fost pus la punct un proiect de către arhitecţii Schmieden, v. Weltzien şi Speer pentru ridicarea unei clădiri monumentale, în stil neo-clasic, care urma să adăpostească Muzeul Naţional, Biblioteca Naţională şi Academia; clădirea urma să fie amplasată pe cheiul Dâmboviţei, iar în faţa edificiului era prevăzută ridicarea Columnei reconstituite.

V.A. Urechia propune, la 12 noiembrie 1882, în Adunarea Deputaţilor, un proiect de lege conform căruia la Bucureşti va fi aşezată o reproducere exactă a Columnei lui Traian. Copia urma să fi realizată din cupru galvanic la Uzina Oudry din Auteuil (Franţa), pentru suma de 678.000 lei. Pe soclul din marmură şi bronz urmau să fie inscripţionate date privind evenimente importante din istoria poporului român (Unirea, Independenţa); din păcate, proiectul nu s-a concretizat.

Proiec Columna sec 19 Academie 04 jpg jpeg

Proiectul din 1887 în care se propunea ca Muzeul Naţional, Academia şi Biblioteca Naţională să fie în aceeaşi clădire, iar o copie a Columnei, în faţa acesteia

În 1912, Al. Tzigara-Samurcaş face demersuri pe lângă conservatorul Muzeului din Saint-Germain-en-Laye (Franţa), arheologul Salomon Reinach, ca, în schimbul unor cópii după metopele de la Adamclisi, să se obţină mulaje după Columnă. Acordurile fuseseră obţinute, dar proiectul a rămas doar atât, un proiect.

Mulajele Columnei au ajuns la Bucureşti în iunie 1967

În anii 1934-1939, un merit determinant l-a avut arheologul Emil Panaitescu, pe atunci directorul Şcolii Române din Roma, care a adresat o serie de memorii Academiei, Ministerului Instrucţiunii Publice, Ministerului de Finanţe, Parlamentului, obţinând, în 1939, ca statul român să comande copia Columnei Traiane unor meşteri de la Vatican, sub conducerea lui Francesco Mercatalli. La început a fost comandat numai fusul coloanei, pe urmă şi soclul. Lucrările mulajelor s-au efectuat în timp de război, fusul coloanei a fost terminat în 1940, iar soclul, în 1943. Copia Columnei a costat statului român suma de 4 milioane de lei şi a fost achitată integral. Realizarea mulajelor a fost supravegheată de Emil Panaitescu, iar calitatea lor a fost verificată de o comisie reprezentată de Guido Galli, directorul tehnic al muzeelor pontificale, Italo Gismondi, arhelog şi arhitect, Giuseppe Lugli, arheolog, Virgil Vătăşianu, istoric de artă, şi Emil Panaitescu, arheolog.

Monedă romană din vremea lui Traian care are pe revers Columna

Din cauza războiului, mulajele nu au ajuns imediat în România după terminarea realizării lor. Între timp ele au fost adăpostite în subsolurile Muzeului Lateran, ale Forului lui Traian şi în depozitele Palatului Expoziţiilor, la Roma. Într-un final, mulajele Columnei au ajuns la Bucureşti în iunie 1967. Reproducerea Columnei este de foarte bună calitate, materialul care a fost întrebuinţat, ciment alb armat amestecat cu praf de marmură, se apropie ca aspect de cel original, iar soclul imită perfect originalul, respectând proporţiile monumentului. Toate metopele sunt expuse la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti într-o vastă sală, Lapidarium, special amenajată ca să găzduiască această copie.

Proiectele începute în secolul al XIX-lea de a reproduce integral Columna au fost, aşadar, în sfârşit, concretizate, în ciuda numeroaselor dificultăţi. Însă cum rămâne cu proiectul de a ridica o copie a Columnei la Bucureşti, într-un loc special amenajat? Această voinţă de a fi construit, la scara 1/1, o copie a celebrului monument nu a dispărut; personalităţi româneşti actuale au convingerea că proiectele vechi, din secolul al XIX-lea, ar trebui relansate.

Un lucru e cert: basoreliefurile Columnei lui Traian şi scenele istorice reprezintă un adevărat act de identitate al poporului român şi nu numai. Monumentul reprezintă deopotrivă o bogată sursă istorică, iconografică si artistică, atât pentru elevi, studenţi, istorici, cercetători, istorici de artă, artişti plastici, cât şi pentru toţi ceilalţi, marele public, interesat de istoria proprie şi de istorie în general.

Copii şi mulaje după Columna Traiană

Columna lui Traian nu doar că a servit ca model pentru alte monumente de arhitectură sau pentru diverşi pictori, dar a fost şi copiată. Există astăzi în lume cinci astfel de copii, parţiale şi integrale. Museo della Civiltà Romana (Sala LI: La Colonna Traiana) din Roma prezintă una dintre cele trei serii de copii realizate în anul 1861 de Napoleon al III-lea, care a donat aceste exemplare Papei Pius al IX-lea (sunt, în total, 125 de mulaje realizate în gips). Metopele sunt expuse pe patru rânduri (ce se desfăşoară pe aprox. 200 de metri) şi permit o observare perfectă şi de aproape a tuturor reliefurilor Columnei lui Traian

Musée d’Archéologie Nationale de Saint-Germain-en-Laye (Franţa) posedă o reproducere realizată, în secolul al XIX-lea (1865), după metoda galvanoplastiei, numai a părţii de jos a scenelor Columnei; aceasta se află expusă pe un tambur din lemn în şanţul de apărare a castelului Saint-Germain-en-Laye.

Muzeul Luvru se păstrează, în colecţia sa de mulaje, aproximativ o treime din totalitatea frizei Columnei, precum şi toată baza. Un mulaj complet este prezentat la Victoria and Albert Museum, la Londra.

Muzeul Naţional de Istorie a României prezintă un mulaj complet după Columnă, realizat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Citește și:

12 mai 113 - inaugurarea Columnei în Forul lui Traian, la Roma