Autor 14492 vizualizări


Simbolistica momentului 11 februarie 1866 a fost amplu dezbătută în presa vremii cât şi în scrierile cu, caracter istoriografic din deceniile ce au urmat. Legat de momentul abdicării s-au creat de-a lungul timpului o serie de stereotipuri, manipulate inteligent în favoarea regimului politic existent la un anumit moment dat. Putem astfel distinge două tabere care se plasează pe poziţii diametral opuse în ceea ce priveşte abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza. Se susţine pe de o parte necesitatea schimbării şi aducerea prinţului străin datorită regimului corupt şi ineficient existent, iar pe de altă parte se încearcă mitizarea persoanei domnitorului şi prezentarea „ complotiştilor” ca nişte persoane avide de putere, care pun interesul propriu mai presus de cel al ţării.

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte o parte din izvoarele care pot sta la baza oricăreia din cele două teorii. Textele avute în vedere sunt lucrări având un caracter memorialistic şi prezentând o notă ridicată de subiectivitate. Acestea aparţin atât unor participanţi activi la viaţa politică a acelor vremuri (I.G.Valentineanu, Ion Bălăceanu sau Titu Maiorescu) cât şi unor persoane aparţinând altor segmente de populaţie (Dimitrie Severeanu, Nicu Gane sau Radu Rosetti).

Vom începe demersul nostru prin a relata succesiunea de evenimente care au contribuit la scăderea popularităţii domnitorului în rândul poporului, sau după părerea taberei adverse, creşterea nemulţumirii în rândul opoziţiei parlamentare.

„Cuza vinde ţara Rusiei”

I.G.Valentineanu, în memoriile sale, se foloseşte de o relatare a lui Alexandru Beldiman, prefect de poliţie în timpul lui Cuza, pentru a justifica felul în care opoziţia şi-a construit demonstraţia în favoarea schimbării. Inamicii domnitorului îl acuzau pe acesta că tinde la cezarism, dorind să aducă pe tronul ţării un membru al familiei imperiale ruse. Compunerea ultimului minister, ce avea să fie condus de Alexandru Constantin Moruzzi, cunoscut pentru sentimentele sale rusofile, a fost suficient pentru adversarii lui Cuza ca să concluzioneze că:Cuza vinde ţara Rusiei.

I.G.Valentineanu, Din memoriile mele(O pagină de istorie modernă). Alegerea, detronarea şi înmormântarea lui Cuza Vodă., Bucureşti, 1898, p.108.