Autor 8319 vizualizări


Perioada interbelică s-a caracterizat și printr-o uimire generală a omenirii în fața cifrelor anunțate de către Kremlin privind dezvoltarea economică. Nici măcar criza declanșată în 1929 nu părea să atingă statul construit în jurul ideilor lui Marx. O carte a fostului ambasador sovietic la Londra, I. M. Maiski, aduce aspecte interesante din relațiile dintre cele două imperii.

Se scrie clar că în iarna 1932 – 1933 statul sovietic și-a plătit la timp toate datoriile fiindcă era un platnic ireproșabil. Se mai precizează că nu precupețeam nici un efort pentru a menține neștirbită această reputație. Respectarea cuvântului dat și a contractelor reprezintă esența colaborării pe plan internațional în domeniul economic. Așa este normal și Uniunea Sovietică se dorea cel mai avansat stat al lumii, un model pentru întreaga muncitorime.

Ar fi totuși o mică problemă. Fix în perioada menționată în text, foametea făcea ravagii în regiunile sudice ale Rusiei și în Ucraina. Mortalitatea atingea cifre îngrozitoare, specialiștii vorbind astăzi de 5 – 7 milioane de victime. Uniunea Sovietică plătea datoria externă cu ajutorul cerealelor strânse cu mitraliera, cel mai eficient utilaj agricol inventat în perioada roșie.

Ar mai fi un aspect interesant de subliniat în legătură cu informațiile furnizate de I. M. Maiski. Uniunea Sovietică era un platnic bun, dar livrările de produse alimentare și materii prime erau făcute către firme capitaliste. Statul comunist trimitea mâncare bună către inamicii ideologici în timp ce locuitorii supuși Moscovei piereau pe capete.

Conducătorii de la Kremlin dădeau mâncarea oamenilor supuși experimentelor roșii pentru obținerea de arme și pentru mașini-unelte necesare realizării acelorași unelte ale morții. Nici cei care scăpau de foame nu aveau șanse la o viață mai bună, fiind meniți să fie viitorii combatanți în revoluția mondială.

Bibliografie minimală

Maiski, I. M., Cine l-a ajutat pe Hitler, Editura Științifică, București, 1963.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Holodomor