Cu Simfonia nr. 9 de Dvořák pe Lună

Autor 1150 vizualizări


În 1969, acum exact 50 de ani, Neil Armstrong lua cu el în Misiunea Apollo 11 pe Lună o înregistrare a Simfoniei Din lumea nouă, creație a cehului Antonin Dvořák, cel mai îndrăgit compozitor european în Statele Unite ale Americii.

Atunci când compunea Dvořák, la final de secol XIX, Bizet și Saint-Saëns creau în Franța, Grieg în Norvegia și Ceaikovski și Rimsky-Korsakov în Rusia. Dar spre deosebire de viziunile mai degrabă sumbre și triste ale contemporanilor săi, Dvořák – influențat probabil și de universul rural în care îşi petrecuse copilăria – a compus lucrări în care transmite dragostea pentru natură și lumea rustică. Viața părea pentru el un lucru mai plăcut și mai puțin complicat decât transpare în creațiile altor compozitori ai epocii.  

Criticii muzicali l-au privit adesea ca pe cel mai fericit compozitor dintre romanticii târzii, iar muzica sa este caracterizată drept simplă, sinceră, nesofisticată și influențată puternic de folclorul Boemiei. În 62 de ani de viață, Antonin Dvořák a compus peste 200 de lucrări, în multe genuri muzicale: 9 simfonii, 9 opere, concerte pentru pian, violoncel, vioară, o baladă, un oratoriu, 14 lucrări pentru cvartet de coarde ș.a.  

Începuturile 

Într-o epocă în care majoritatea artiștilor erau dominați de „furtuni” interioare, nevroze și stări depresive, se naște într-un mic sat din Boemia, la nord de Praga, Antonin Dvořák (1841-1904), care avea să devină cel mai cunoscut compozitor ceh (alături de conaționalul său, Bedřich Smetana).


Deși era proprietar de han și măcelar local, tatăl lui Dvořák a fost și un foarte bun interpret la țiteră (instrument cu coarde înrudit cu chitara) și, în ciuda miturilor conform cărora tatăl ar fi dorit ca fiul să îi urmeze calea, se pare că, dimpotrivă, tatăl a susținut talentul înnăscut al lui Antonin. Acesta cânta la vioară din copilărie, la târgurile din sat, interpreta cu orchestrele locale sau în corul bisericii.

La 12 ani, Antonin a început să studieze pianul, viola și orga, iar la 16 ani a intrat la Şcoala de Orgă din Praga, unde s-a îndrăgostit de muzica lui Wagner. Avea să recunoască ulterior că lucrările compuse până în 1873 au fost puternic marcate de Wagner și de alți compozitori germani ai romantismului târziu, precum Brahms; ultimul i-a devenit prieten pe viață și l-a susținut permanent, având un rol esențial în succesul lui Dvořák.

„America poate avea propria ei muzică” 

Din fericire, Dvořák face parte dintre compozitorii care au fost apreciați încă din timpul vieții. Lucrările lui erau cântate de Filarmonica din Viena, iar la Londra și-a dirijat lucrările în celebra sală de concerte Royal Albert Hall.

La puțin timp după ce a devenit profesor de compoziție la Conservatorul din Praga, Dvořák primește o ofertă pe care inițial o refuză: director al Conservatorului Național de Muzică din... New York! Dar insistențele celei care finanța instituția, plus un salariu atrăgător îl fac pe Dvořák să accepte în cele din urmă propunerea și să se mute la New York în 1893, împreună cu soția sa. Jeanette Thurber – cea care finanțase înființarea Conservatorului din New York – dorea să susțină crearea unei școli americane de compoziție; insistase, din acest motiv, ca Dvořák să accepte postul de director. Într-un interviu acordat „New York Herald Tribune”, compozitorul ceh declara: „În cântecele negrilor am descoperit o bază sigură pentru o nouă școală de muzică... America poate avea propria ei muzică, o muzică frumoasă născută din propriul ei suflet și având propriul ei caracter: vocea naturală a unei națiuni libere și mărețe”. 

Influenţe americane sau folclor ceh? 

Suferind iniţial de un acut dor de casă, dar influenţat masiv de sonoritățile tipice muzicii americane, Dvořák creează pe noul continent – unde a locuit timp de trei ani de zile înainte să revină la Praga – cele mai cunoscute creații ale sale. În intervalul ianuarie-mai 1893 a compus, de pildă, celebra sa lucrare: Simfonia nr. 9 în mi minor – Din lumea nouă.

Şi deși se spune că lucrarea este puternic influențată de muzica nativă americană, se pare că e totuşi vorba de mai multă inspirație din folclorul Boemiei natale, ca și cum dorul de casă a fost transpus pe portativ. Inițial, compozitorul însuși declarase: „Este spiritul melodiilor negrilor și ale indienilor pe care m-am străduit să-l reproduc în noua mea simfonie”. În plus, există o asemănare extraordinară între celebrul cântec afro american „Swing Low, Sweet Chariot” și tema interpretată la flaut, în cadrul simfoniei sale.

Pe de altă parte, mai târziu, tot Dvořák mărturisea că simfonia sa este „autentic cehă”. Şi-atunci, este muzica sa compusă în SUA mai degrabă americană sau e ea mai mult inspirată din folclorul Boemiei? Criticii s-au întrecut în dispute – dar n-au ajuns la o concluzie. Un lucru e însă sigur: Din lumea nouă este una dintre cele mai cunoscute simfonii cântate astăzi pe mapamond, iar despre Dvořák se spune că a fost cel mai îndrăgit compozitor non-american în America. 

Premiera absolută a simfoniei a avut loc la New York, în celebra sală de concerte Carnegie Hall, pe 16 decembrie 1893, în interpretarea Filarmonicii din New York, sub bagheta dirijorului de origine maghiară Anton Seidl. Lucrarea este de departe cea mai cunoscută creație a lui Dvořák, dar este și în top 3 printre cele mai des interpretate și mai des înregistrate creații simfonice în Statele Unite.

Bibliografie: 
Schonberg Harold, Viețile marilor compozitori, Editura Lider, București
Nicholas Jeremy, The Great Composers, Quercus, Londra, 2008
Goulding Phil, Classical Music, Ballantine Books, SUA, 1992
Golea Antoine și Vignal Marc (coord.), Dicționar de mari muzicieni, Univers Enciclopedic, București, 2010
www.antonin-dvorak.cz


""