Autor 4929 vizualizări


După cel de-al doilea Război Mondial, economia Greciei s-a aliniat complet la politica de industrializare care avea ca scop înlocuirea importurilor, făcând apel la instrumente precum protecția comerțului, cedare de taxare și o varietate de „unelte” financiare și fiscale. Evident, economia Greciei nu era pregatită pentru integrarea europeană. Problema centrală după aderare a fost supraviețuirea pieței de acasă cu concurența europeană. Ea n-a fost total rezolvată prin mecanisme compensatoare și de redistribuire a fondurilor de coeziune. Efectele negative n-au întârziat să apară:slăbiciunea structurală a Greciei a dus la scăderea importurilor și serviciilor.

 În anul 2008 a venit și criza economică actuală care și-a cunoscut începuturile din criza creditelor ipotecare din Statele Unite ale Americii răspândindu-se la nivelul tuturor statelor și a întregului sistem bancar. Pe măsură ce recesiunea s-a instalat puternic în toate țările, populația și companiile au fost afectate, consumul s-a prăbușit, iar profiturile nu au mai existat[1].

Recesiunea a însemnat mai puține venituri din impozite, ceea ce a atras un deficit bugetar. Grecia, membră a zonei euro, a fost primul stat care a intrat în criza deficitelor  bugetare  după ce în 2009 a înregistrat un deficit de peste 12, 7% din Produsul Intern Brut. Vestea a zguduit piețele financiare și bursele europene, nivelul dificitului bugetar fiind alarmant de ridicat în condițiile în care, potrivit Tratatului de la Maastricht, țara trebuie să iși păstreze deficitul bugetar la maxim 3% din PIB[2]pentru păstrarea monedei euro. Anul 2011 este cel mai greu pentru Grecia, deșideficitul bugetar a scăzut la 9% din PIB. Anul 2012 este cel de-al patrulea an consecutiv în care se asteaptă scăderea PIB-ului la 5, 5% a declarant Primul Ministru Papademos[3].

În 2012diverse organizații internaționale, studiind cazul Greciei, au ajuns la concluzia că această țară nu a respectat pe parcursul ultimilor ani nici unul din criteriile de echilibru fiscal și financiar impuse de celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Grecia a reușit să ascundă prin diverse forme bine deghizate toate datoriile pe care le-a făcut în diversele tranzacții financiare internaționale și a recurs la multe fraude economice și la tot felul de cheltuieli nejustificate din punct de vedere legal.

Pentru a-și asigura o largă popularitate, guvernul grec al orientării de stânga a acceptat și chiar a susținut desfășurarea unui program în care angajații statului primeau chiar 14 salarii pe an, două dintre aceste salarii erau destinate vacanțelor. Sporurile la salarii acordate tuturor salariaților bugetari ajunseseră să fie mult mai substanțiale decât salariile în sine, ceea ce a provocat o enormă diferență între încasările bugetare și cheltuieli, care în prezent statul nu le mai onorează. Menținerea ideii de prosperitate a fost realizată prin permanente împrumuturi  de la diverși parteneri, promițându-le achitarea datoriilor, respectiv a dobânzilor aferente. Volumul acestor împrumuturi și a dobânzilor aferente creșteau pe zi ce trece. Sistemul ar fi putut continua dacă unii creditori ai țării nu ar fi intrat și ei în criza economică și nu ar fi cerut restituirea banilor[4].

Jean-Claude Junker-Primul Ministru al Luxembourg și conducătorul unui grup al miniștrilor de finanțe al țărilor care folosesc euro, susținea că deprecierea în 2012 a monedei euro este cauza unei deosebit de mari îngrijorări pentru întrega comunitate.

În același context, Jean-Claude Junker, președintele BCE, refereindu-se la situația Greciei și a pericolului care amenință și alte țări spunea:“Pentru a păstra încrederea în situația financiară a statelor, dificitele bugetare din zona euro trebuie să scadă până cel târziu finalul anului 2012[5].

Banca Centrală a avertizat repetat și la timp zona euro în legătură cu problemele din ultimii ani. BCE se află sub presiuni puternice pentru a salva toate statele supraîndatorate.

Zona euro se confruntă de aproape doi ani cu o criză a datoriilor, o criză financiară, economică și de credibilitate. Instituțiile europene, în frunte cu șefii de stat și de guvern reuniți în Consiliul European, au adoptat în ultimile luni ale anului 2011 o serie de hotărâri și măsuri clare și decisive pentru ieșirea din criza euro și a datoriilor suverane:creșterea capacității financiare a Fondului european de urgență de la 440 la 1.000 miliarde de euro, adoptarea pachetului de guvernanță economică și reducerea datoriilor. Ministrul de Finanțe francez a propus ca Fondul european de urgență să fie transformat într-o bancă cu posibilitatea de a fi refinanțată de Banca Centrală Europeană[6].

Creditorii internaționali s-au arătat reticenți să investească în Fondul European de stabilitate financiară  fără o garanție fermă a implicării Băncii Centrale Europene care să joace un rol cu cel al băncilor naționale.

Mulți analiști și politicieni consideră că BCE ar putea opri extinderea crizei datoriilor prin achiziția de obligațiuni ale guvernelor, depășind interpretarea îngustă a misiunii sale. Investițiile și achizițiile BCE  de pe piața secundară ar putea opri speculațiile legate de viitorul obligațiunilor italiene, spaniole, portugheze sau irlandeze[7].

Merkel se opune categoric transformării BCE în creditor, înaintea unei legături mai stânse integrării europene și a transformării uniunii monetare într-o uniune fiscală care să asigure controlul politicilor fiscale și bugetare a statelor membre. Oficialii europeni încearcă să evite un faliment al Greciei, care ar avea un impact negativ puternic asupra băncilor europene, ar afecta întreaga zonă euro și ar putea împinge lumea spre o criză și mai actută[8].

Măsurile de austeritate promise de către guvernul elen oficialilor Băncii Centrale Europene și ai Uniunii Europene sunt nepopulare, iar sindicatele sectorului public speră să determine guvernul socialist să nu le aplice. Cel mai puternic era contestată măsura de a concedia angajați din sectorul public, care reprezintă circa o cincime din forța de muncă a Greciei. Locurile de muncă ale acestora sunt garantate de constituție, care interzice concedierea angajaților în aproape orice situație[9]. Guvernul elen nu a anunțat modul de funcționare a acestui program.

Reprezentanții Uniunii Europene și cei ai Băncii Centrale Europene vor asigurări că planul va fi implementat rapid.

Pentru Grecia, care e în dificultate, singura cale de a rămâne în zona euro este să devină mai competitivă și să adopte importante reforme structurale, mai ales în ceea ce privește piața muncii, pentru a atrage capital și investiții[10]. Problema este că, în condițiile impuse de Pactul de stabilitate și creștere, precum și cele atașate împrumuturilor de salvare a țării nu îi permite Greciei să iși crească datoriile sau deficitele bugetare pentru a stimula relansarea economică. Singurele opțiuni sunt tăierea cheltuielilor bugetare sau creșterea taxelor, măsuri care reduc competitivitatea economică. Aceste măsuri aplicate în punctul minim al ciclului economic reprezintă scoaterea banilor din circulație tocmai atunci când este nevoie de ei. Din această cauză, aceste reforme nu trebuie făcute dintr-odată, prin tăieri masive de costuri așa cum sunt impuse în momentul actual de către BCE și liderii țărilor mai competitive, ci treptat. Astfel, scăderea veniturilor și a consumului conduc la încetinirea economică, scăderea PIB-ului și a încasărilor bugetare, accentuând și mai mult deficitele economice[11].

Piețele par interesate de un acord ferm din partea Băncii Centrale Europene, privind stabilitatea zonei euro, precum și cel al solidarității pentru țările în colaps economic[12].

Pentru mulți economiști, o reducere a economiilor grecești este singura cale de ieșire din criza grecească, opțiune pe care Banca Centrală Europeană o refuză categoric.

Cu un capital de aproape 11 miliarde de euro, BCE ar deveni și ea la propriu falimentară dacă ar acorda sume imense țărilor falimentare fără să-i revină la loc datoria dată, în cazul în care guvernele europene nu ar fi oferit și ele un ajutor imens de credit. Probabil se va întampla și acest lucru, dar dacă se va întampla se va face cu costul influeței politicii BCE[13].

Oficialii europeni au insistat ca bancile ar trebui să accepte o dobândă mai mică pentru obligațiunile noi, care ar trebui emise de Grecia în schimbul celor aflate în circulație. Ei consideră că rata de 4% este mult prea mare, iar Grecia nu o poate suporta, deși alte instituții financiare private susțin că aceasta este valoarea minimă pe care o pot accepta pentru reducerea de 50% a datoriei statului elen. Obiectivul negocierilor este reducerea datoriei Greciei cu aproximativ 100 miliarde de euro, de la 350 miliarde de euro, astfel încat ponderea lor în PIB să scadă de la 160% în prezent până la 120% în 2020. Dezacordul amplifică temerile că Grecia ar putea intra în incapacitate de plata, ceea ce ar duce la tensionarea și mai mare a piețelor financiare.

 



[1]Ana Sabiescu, Ce se întamplă cu adevărat în Grecia si la ce putem așteptaîn ” Wall Street”, 13 decembrie 2011, disponibil la:http://www.wall-street.ro/slideshow/Finante-Banci/84683/Ce-se-intampla-cu-adevarat-in-Grecia-si-la-ce-ne-putem-astepta.html

[3]Papademos:Greciaîn cea mai gravă recesiune, un regres de peste 5, 5%  din PIB în 2011, în “Agerpress”, 15 decembrie 2011, disponibil la:http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/96081.html

[4]Alex Berca, Crizele economiceși ciclitatea lor, Editura Semănătorul, București, 2010, pag. 266-270

[5]Ultimatum pentru Grecia:hotărâți-vă dacă vreți să rămâneți în zona euro în “Agenda”, 03.11.2011, disponibil la:http://www.agenda.ro/news/news/48388/ultimatum-pentru-grecia-hotarati-va-daca-vreti-sa-ramaneti-in-zona-euro.html

[6]FMI aprobă eliberarea a 2, 2 miliarde de euro pentru Grecia, în “Agerpress”, 05.12.2012, disponibil la:http://www.agerpres.ro/media/index.php/international/item/94564.html

[7]Idem

[8]Ziarul online:“ The Epoch Times”, disponibil la:http://epochtimes-romania.com/criza-economica-mondiala

[9]Constituția Greciei, Partea a II-a, Secțiunea:Securitatea socială și dreptul la muncă

[10]Grecia a promis UE, FMI și BCE că va reduce cu 20% salariile și numărul  de angajați de la statîn“ Mediafax”, 17.12.2011, disponibil la:http://www.mediafax.ro/economic/grecia-a-promis-ue-fmi-si-bce-ca-va-reduce-cu-20-salariile-si-numarul-de-angajati-de-la-stat-8830553

[11]Grecia, în “cea mai profundă recesiune”  în “Realitatea.net”, 15.12.2011, disponibil la:  http://www.realitatea.net/grecia-in-cea-mai-profunda-recesiune_895611.html

[12]Ziarul online:“ The Economist”, disponibil la:http://www.economist.com/node/21538806

[13]Dan Niță, Eduard Dragomir, Instituțiile Uniunii Europene:Conform Tratatului de la Lisabona, Editura Nomina Lex, București, 2009,   pag. 679