Corneliu Zelea Codreanu şi procesul de la Turnu Severin - un moment esenţial pentru Mişcarea Legionară (I)

Autor 8243 vizualizări


Legiunea Arhanghelului Mihail a luat naștere vineri, 24 iunie 1927, în cadrul unei reuniuni de doar un minut. Pentru explicarea acestui moment cercetătorii invocă o mie şi una de fapte:de la certurile din interiorul LANC până la ruperea lui C.Z. Codreanu de A.C. Cuza. Însuşi C.Z. Codreanu se desfată, în Pentru legionari, cu argumente care plasează înfiinţarea Mişcării în planul banal al apariției unei noi organizaţii politice.
În realitate, momentul 24 iunie 1927 îşi găseşte explicaţia în momentul 26 mai 1925, când C.Z. Codreanu e achitat la Turnu Severin, deşi împuşcase mortal un om (C. Manciu) şi rănise grav alţi doi. Verdictului îi urmează în Turnu Severin şi în ţară manifestări de simpatie faţă de C.Z. Codreanu de o neobişnuită amploare.
Pentru acuzația cu care fusese trimis în judecată, C.Z. Codreanu ar fi fost condamnat la muncă silnică pe viață dacă verdictul juraților era împotriva sa. Riscase și câștigase! La Turnu Severin, aşadar, s-a convins C.Z. Codreanu că gestul extrem poate fi, cu asumarea tuturor riscurilor, producător de capital politic uriaş. Gesturile extreme (crima, bătăile cu forţele de ordine) vor fi unul dintre principalele mijloace de acţiune ale Mişcării Legionare într-o Românie de politicieni care foloseau violența în hotarele prudenţei. La Turnu Severin, în 26 mai 1925, s-a convins C.Z. Codreanu că riscul poate fi un factor de succes politic. Şi din 24 iunie 1927 destinul său a fost marcat de riscuri din care a ieşit nu numai nevătămat, dar și tot mai puternic.
Până în anul fatidic 1938, când a riscat din nou şi a pierdut.

Sâmbătă, 25 octombrie 1924, ora 12:30, România e zguduită de ceea ce istoria va consemna drept asasinarea prefectului de Poliţie Iaşi, Constantin Manciu, de către viitorul lider al Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu.

După ce fusese prezent în sala Judecătoriei de Ocol Urban 1, Iaşi, unde avusese loc un proces intentat lui C. Manciu, pentru lovirea fiului său, de un părinte revoltat, C.Z. Codreanu iese afară din clădire şi, în aşteptarea unui amic, rămas înăuntru, fumează o ţigară, înconjurat de câţiva studenţi şi elevi. La ieşirea lui C. Manciu din Judecătorie, însoţit de subordonaţii Eugen Closs şi Gheorghe Huşanu, între C.Z. Codreanu şi C. Manciu are loc o altercaţie. Pe acest fond, C.Z. Codreanu scoate pistolul şi-l împuşcă mortal pe C. Manciu şi-i răneşte grav pe cei doi.

Constantin Manciu, fruntaş local al PNL, fusese numit de Ionel Brătianu, în 5 septembrie 1923, ca prefect al Poliţiei de Iaşi, cu misiunea expresă de a face ordine într-un oraş marcat de tulburări studenţeşti. Simțind că i-a venit momentul de destin politic spectaculos, C. Manciu e în stare de orice pentru a-și îndeplini mandatul primit. Așa se explică, poate, tratamentul umilitor la care vor fi supuși un an și ceva studenții și elevii din Grupul Codreanu.

Persoana lui C. Manciu ajunge să fie detestată de studenți și elevi, motiv pentru care, după momentul 25 octombrie 1924, Guvernul indică Parchetului din Iaşi abordarea crimei ca rezultat al unui complot;de cealaltă parte, Mişcarea pro-Codreanu vede asasinatul ca un gest pedepsitor necesar, ca un gest de dreptate.

Ştirea a apărut prima oară în „Adevărul” de sâmbătă, 25 octombrie 1924, la rubrica Ora 3, ultima care se dădea la tipar. „Adevărul”era un ziar de după-amiază.

Cu excepţia ediţiei speciale a ziarului „Viitorul” (oficiosul PNL), toate celelalte ziare au publicat ştirea, însoţită deja de amănunte, în numerele de marţi, 28 octombrie 1924, apărute pe piaţă în după-amiaza zilei de luni, 27 octombrie 1924.

 

Turnu Severin, mai 1925:Statul român versus Corneliu Zelea Codreanu

Proces la Curtea cu juraţi sau miting politic?!

În zilele de miercuri, 20 mai, vineri, 22 mai, sâmbătă, 23 mai, luni, 25 mai, marţi, 26 mai 1925 se desfăşoară la Curtea cu juraţi din Turnu Severin un Proces de crimă de asasinat şi crimă de omor cu voinţă săvârşită şi neizbutită, precum şi de crimă de complicitate la asasinat.

Prima şedinţă debutează miercuri, 20 mai 1925, după-amiaza. Pentru că joi, 21 mai 1925, e Sărbătoare – Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena –, a doua şedinţă are loc vineri, 22 mai 1925, după-amiaza. Duminică, 24 mai 1925, e sărbătoare legală. Luni, 24 mai 1925, procesul se reia dimineaţa, la ora 9:00. Cum lucrările sunt deja întârziate, preşedintele Curţii decide ca luni, 25, şi marţi, 26 mai 1925, să se ţină două şedinţe pe zi. Una, de la 9:00 la 12:00. Cealaltă, de la 14:30 la 20:00.

Rechizitoriul Procurorului şi Cuvântul Apărării sunt programate pentru luni, 25 mai 1925, dimineaţa. Verdictul juraţilor e dat marţi, 26 mai 1925, la ora 16:30.

Acuzatul de crimă de asasinat şi de crimă de omor cu voinţă săvârşită şi neizbutită:

Corneliu Zelea Codreanu, de 25 de ani, avocat, din Iaşi.

Acuzaţii de complicitate la crimă de asasinat şi la crimă de omor cu voinţă săvârşită şi neizbutită:

Ion I. Moţa, de 22 de ani, student, din Iaşi.

Radu V. Mironovici, de 25 de ani, student, din Iaşi.

Ilie Gărneaţă, de 26 de ani, student, din Iaşi.

Teodosie I. Popescu, de 26 de ani, student, din Cernăuţi.

Corneliu Georgescu, de 23 de ani, student, din Poiana Sibiului.

Documentele prin care sunt trimişi în judecată Corneliu Zelea Codreanu şi ceilalţi cinci:

Ordonanţa definitivă nr. 99 a Cabinetului judecătorului de instrucţie al Judecătoriei Iaşi, Mihail Eşianu, din 31 decembrie 1924şi Act de acuzare nr. 450 al Procurorului General de pe lângă Curtea de Apel din Iaşi, G. I. Gavrilescu, din 22 ianuarie 1925.

Cele două documente pot fi găsite în Arhiva SRI, fond P, dosar 111041, vol. I, f. 1-21, şi, respectiv, broşura Pentru adevăr, iscălită de Adelina Manciu şi finanţată de Guvernul PNL Ionel Brătianu, apărută la Tipografia „Viaţa românească“ din Iaşi, în prima parte a lui martie 1925.

O epopee juridică începută la Iaşi şi încheiată la Turnu Severin

Momentul Turnu-Severin – 20-26 mai 1925 – e finele unei epopei juridice, începute la 25 octombrie 1924, când Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi deschide Dosarul nr. 180. Prin Rechizitoriul introductivnr. 22934/1924, potrivit Codului de Procedură Penală, dosarul e înaintat unui judecător de instrucţie, în cazul de faţă, Mihail Eşianu, Cabinetul I, de pe lângă Tribunalul Iaşi. În cadrul instrucţiei, Corneliu Zelea Codreanu e interogat chiar în 25 octombrie 1924. I se mai iau suplimente de interogatorii, în 13 noiembrie 1924 şi în 26 noiembrie 1924. Pe 20 decembrie 1924, acuzatul e confruntat cu cei doi supravieţuitori ai atentatului, Eugen Clos şi Gheorghe Huşanu. Judecătorul de instrucţie dispune şi percheziţii, printre altele, la domiciliul Elenei Ilinoiu, logodnica lui C.Z. Codreanu.

Văzând toate actele de procedură dresate de Cab. I Instrucţie de pe lângă Tribunalul Iaşi“(A.S.R.I, fond P, dosar 111041, vol. I, f. 22), Primul procuror al Tribunalului Iaşi înaintează judecătorului de instrucţie Rechizitoriul definitiv nr. 26257 din 26 decembrie 1924, prin care sunt scoşi de sub urmărire penală şase inculpaţi (dintre cei aflaţi în faţa Judecătoriei unde a avut loc crima) şi „în baza art. 128 p.p.(Cod de procedură penală – n.n.) restituie dosarul dlui judecător de instrucţie Cab. I Instrucţie, de la care cerem să binevoiască a vedea că sunt probe suficiente pentru a fi trimişi în judecată“Corneliu Zelea Codreanu şi ceilalţi cinci.

Prin Ordonanţa definitivă nr. 99din 31 decembrie 1924, Judecătorul de instrucţie Mihail Eşianu dispune:

1) Scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor Dumitru Comerzan, Ion Creţulescu, Iordache Rugină, Eugen Butescu, Dumitru Brănişteanu şi Victor Nica.

2) „În ceea ce priveşte pe preveniţii(Potrivit Codului de procedură penală din 1864, cel arestat preventiv, dar nejudecat, se numeşte prevenit– n.n.) Ion I. Moţa, Radu Mironovici, Ilie Gârneaţă şi Teodosie Popescu, văzând că instrucţia este terminată, că au domiciliul stabil şi că nu mai e necesară deţinerea lor în arestul preventiv, urmează a fi puşi în libertate provizorie fără cauţie“.(ASRI, fond P, dosar 111041, vol. I, f. 19).

3) „Că sunt suficiente indicii de culpabilitate care motivează deschiderea acţiunii penale şi deci este loc de urmărire penală contra lor“:Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moţa, Radu Mironovici, Ilie Gârneaţă, Teodosie Popescu, Corneliu Georgescu.

4) „A se face cunoscut Penitenciarului Central Iaşi de a fi transferat Corneliu Codreanu din arestul preventiv în cel al Curţii cu juraţi“.

De precizat că în zilele următoare crimei din 25 octombrie 1924 au loc arestări de-a valma, sub semnul tezei că a fost vorba de un complot politic şi nu de o crimă individuală. Patru dintre cei acuzaţi de complicitate sunt arestaţi imediat după 25 octombrie 1924 şi ţinuţi în arest preventiv până pe 31 decembrie 1924 (două luni). Corneliu Georgescu e dat dispărut. Mai fuseseră arestaţi, dar eliberaţi după o zi-două:Ion Zelea Codreanu, tatăl lui C.Z. Codreanu, Iridenta Codreanu, sora lui C.Z. Codreanu, tipografi şi studenţi acuzaţi de a fi tipărit şi distribuit manifeste în care se făcea „apologia crimei“.

Prin Ordonanţă definitivă nr. 99se dispune a se cita 48 de martori ai Acuzării şi doar 8 martori ai Apărării. Adelina Manciu, Eugen Clos şi Gh. Huşanu se constituie în Parte civilă.

Plecând de la Ordonanţa definitivă, Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel din Iaşi, G.I. Gavrilescu, întocmeşte Actul de acuzare nr. 450, datat 22 ianuarie 1925. Pentru că Iaşiul nu garantează condamnarea, procesul e programat la Curtea cu juri de la Focşani, la 17 martie 1925, pariindu-se pe influenţa liberalilor în judeţul Putna. Cum sunt semne că juraţii de la Focşani îl vor achita pe Corneliu Zelea Codreanu, procesul e mutat, după prima şedinţă, la Turnu Severin, considerat un fief al Guvernului.

Procesul de la Turnu Severin e urmărit de toate marile ziare ale României de la vremea respectivă. Corespondenţe de la faţa locului, informaţii, fotografii, publică „Universul”, „Dimineaţa”, „Lupta”, „Aurora”. Dacă „Universul”se consacră dezbaterilor din proces, „Dimineaţa”, „Lupta”, „Aurora”se axează pe informaţii, multe în exclusivitate.

„Dimineaţa”, „Adevărul”, „Lupta”, deşi publicaţii duşmane Mişcării Pro-Codreanu, tipăresc informaţii corecte. E, de altfel, o regulă de aur a marii prese româneşti interbelice:de a exclude tendenţiozitatea când vine vorba de informaţii despre realitate.

Experienţa evenimentelor de la Focşani îşi spune cuvântul în măsurile luate de autorităţi.

„Lupta”de vineri, 15 mai 1925, un ziar care nu-şi dezminte preocuparea pentru informaţii, reproduce Manifestulprefectului liberal de Mehedinţi, Marius Vorvoreanu, care debutează cu un soi de angajament:„Procesul studentului Corneliu Zelea Codreanu, trimis de înalta Curte de Casaţie spre a fi judecat de către juraţii din Mehedinţi, şi pentru judecarea căruia guvernul nu are decât o singură datorie, aceea de a menţine ordinea, indiferent de verdictul ce d-nii juraţi îl vor da a dat prilej tuturor pătimaşilor să amestece veninul lor şi să pună în acţiune arsenalul întreg de intrigi şi minciuni contra autorităţilor administrative. Autorităţile administrative, de sub autoritatea noastră, nu au căutat şi nu vor căuta prin nici un mijloc să modifice întru nimic verdictul pe care d-nii judecători îl vor da în plina şi dreapta lor conştiinţă şi desfidem să se aducă cea mai mică dovadăcă direct sau indirect am influenţat.”

Precizarea că autorităţile administrative nu vor căuta să modifice verdictul juraţilor îşi are rostul ei. Ziarul „Dimineaţa” de miercuri, 20 mai 1925, scrie într-o corespondenţă din 18 mai 1925 despre un incident în chestiunea componenţei juraţilor:„Întrucât adversarii administraţiei au adus acuzaţia că printre juraţii ieşiţi la sorţi, pentru completarea comisiunei juraţilor cari vor judeca pe Corneliu Zelea Codreanu, sunt primari şi notari cu ordinul expres de a condamna pe acuzat, d. prefect Vorvoreanu a cerut Curţii înlocuirea acestora cu alte persoane“.

Deşi numărul evreilor din Turnu Severin nu-l atinge pe cel din Focşani, totuşi, „Lupta”de vineri, 15 mai 1925, reproduce Apelullansat de comunităţile israelite din Turnu Severin populaţiei evreieşti. Şi acesta vizează un angajament:„Semănătorii de discordie se vor strădui zadarnic a ne atribui sentimente cu totul contrarii celor ce sălăşuiesc în inima fiecărui bun român, iar noi, iubiţi enoriaşi, să dăm o dovadă azi mai mult decât oricând, că ştim să fim păstrătorii aceloraşi legături de strânsă prietenie, ce ne-a unit în trecut ca şi în prezent de populaţia creştină a acestui oraş, cu care mergem alături până la sfârşit, cu acelaşi gând şi simţământ“.

„Dimineaţa”de miercuri, 20 mai 1925, se ocupă de măsurile de ordine. Poate şi pentru că Siguranţa anticipase verdictul (la Focşani scandalul a izbucnit când s-a anunţat amânarea procesului), atmosfera nu e atât de militarizată ca la Procesul din 17 martie 1925:

„Pentru zilele cât se va desfăşura procesul, trupele vor fi consemnate în cazărmi. În jurul localului unde se va judeca procesul se vor aşeza cordoane militare, spre a preveni producerea aglomeraţiei. Prin străzile principale vor circula patrule de soldaţi pe jos, cari vor lăsa totuşi libertatea circulaţiei. La periferie – unde de obicei se formează bandele de haimanale care dau loc dezordinelor – vor circula patrule din trupe călări. În diferite puncte vor fi aşezate posturi fixe mai mari, spre a interveni în caz de dezordine.

Intrarea în sala de şedinţe va fi îngăduită numai cu bilete de intrare semnate şi eliberate de către primul preşedinte al Curţii cu juraţi de aci.

Pentru elevii mai mari ai şcoalelor secundare de aci, li se vor determina un singur drum pe care să meargă de la şcoală acasă şi viceversa.

Viaţa normală, localurile publice nu vor fi suspendate.

Pentru menţinerea ordinei – cu toate că autorităţile dau asigurarea că populaţia Severinului nu-şi va părăsi calmul – vor mai sosi trupe, din garnizoanele apropiate, precum şi un număr de forţe poliţieneşti, pe lângă celelalte sosite mai de vreme“.

 

În numărul de joi, 21 mai 1925, ziarul „Dimineaţa” publică o relatare de la faţa locului, trimisă luni, 19 mai 1925. Sub titlul „În ajunul judecării lui Corneliu Zelea Codreanu”, sunt tipărite date despre bătălia propagandistică angajată de cele două părţi:

 „Spre a înlătura orice suspiciune de părtinire a părţilor din proces, autorităţile au luat hotărârea să lase libere orice acţiuni ale acestora, cari n-ar atinge liniştea publică.

Partizanii lui Corneliu Codreanu, sosiţi la Severin încă de acum două săptămâni, au desfăşurat o acţiune intensă prin răspândirea de broşuri antisemite, apariţia unor ziare de ocazie şi manifeste care caracterizează asasinarea prefectului Manciu ca o faptă naţională.

Din partea soţiei victimei lui Corneliu Codreanu s-au împărţit în oraş broşurile intitulate:«Pentru adevăr» în care, se ştie, văduva lui Manciu arată că soţul ei n-a fost un instrument al streinilor, ci şi-a închinat munca în serviciul restabilirii ordinei.

Deşi autorităţile, potrivit hotărârii de a nu părtini nici una din părţi, nu s-au amestecat să sprijine şi nici să împiedice răspândirea broşurilor şi a manifestelor, totuşi partizanii lui Corneliu Zelea Codreanu au învinuit poliţia că a favorizat răspândirea broşurei «Pentru adevăr».”

 

Spre deosebire de Focşani, atmosfera e calmă, chiar dacă deosebită. „Lupta”de joi, 21 mai 1925, într-o corespondenţă trimisă luni, 19 mai 1925, în ajunul deschiderii procesului, pune asta pe seama înţelepciunii autorităţilor:„(…) în oraş e linişte, studenţii – cei mai mulţi în costume naţionale – păstrează o ţinută cât se poate de rezervată. Nu se aud nicăieri perorări aţâţătoare, cari să tindă a câştiga opinia publică de o parte sau de alta“.

Trebuie să includem între cauzele atmosferei calme şi sentimentul general că verdictul va fi achitarea. La Focşani, adepţii lui C.Z. Codreanu veniseră pregătiţi sufleteşte pentru un verdict revoltător. Aici însă, studenţii, apărătorii, par a fi ajuns pentru o sărbătoare:achitarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Din pricina acestei atmosfere, Adelina Manciu decide să vină la proces, ceea ce nu făcuse la Focşani. „Dimineaţa”de joi, 21 mai 1925, tipărind corespondenţa de luni, 19 mai 1925, anunţă niţel triumfalist:„Datorită atmosferei de linişte şi de ordine care domneşte la Turnu-Severin şi cum se dau asigurări că şi pe viitor va fi aşa, d-na Manciu a hotărât să se prezinte înaintea Curţii cu juraţi, la dezbaterile procesului asasinării soţului său. (…) D-na Manciu va sosi în localitate Miercuri dimineaţă. Tot atunci vor sosi d-nii inspector Closs şi comisarul Huşanu, cele două victime supravieţuitoare ale atentatului lui Zelea Codreanu“.

Se decide ca procesul să desfăşoare la Teatrul din Turnu Severin

Ca şi anterior, deschiderea procesului e precedată de controversele privind sala în care urmează să se ţină şedinţele. Discuţiile sunt explicabile. În desemnarea sălii trebuie să se ţină cont de interesele deosebite ale părţilor. Guvernul are interes pentru o sală mai mică, astfel încât studenţii şi naţionaliştii să nu poată crea o atmosferă favorabilă acuzatului. Apărarea are nevoie de o sală cât mai mare, pentru a-şi putea desfăşura spectacolul. „Dimineaţa” de miercuri, 20 mai 1925, dă seamă, printr-o corespondenţă din 18 mai 1925, de tratativele duse pentru desemnarea sălii:

„Până în momentul de faţă, deşi mai sunt două zile până la judecarea procesului, nu s-a fixat încă sala unde se vor desfăşura şedinţele.

După cererea d-lui Zelea Codreanu tatăl şi cu îngăduinţa autorităţilor locale, se hotărâse ca şedinţele să aibe loc în cazarma regimentului 37 artilerie, deşi această măsură fusese interpretată în defavorul menţinerii ordinei.

Ieri, însă, potrivit unei alte înţelegeri şi la care îşi dedese învoirea d. Th. Costescu, prezidentul teatrului de aci, şedinţele urmau să se ţină în sala de cinematograf a noului teatru. Azi d. Th. Costescu a revenit asupra învoirei date, sub cuvânt că din cauza afluenţei publicului sala – care e o podoabă a noului teatru – va fi deteriorată.

Acum autorităţile se găsesc în dilema de a nu se putea hotărî unde să aibă loc şedinţele şi totul va rămâne pe ultimul moment, fiindcă tratativele în acest scop urmează şi mâine”.

Prin numărul de joi, 21 mai 1925 (apărut pe piaţă miercuri, 20 mai 1925), „Dimineaţa” e în măsură să aducă amănunte despre amenajarea sălii:

„Am arătat, că în cele din urmă, a rămas stabilit că procesul se va desfăşura în localul cel nou al teatrului de aici.În acest scop a fost destinată sala de dans, unde azi au şi început lucrările de amenajare. În fundul sălii, la stânga, a fost aranjată o estradă, pe care vor lua loc membrii Curţii, ministerul public, în stânga şi juraţii, în dreapta. Pe o altă estradă, în partea din dreapta, tot în fund, va fi aşezată presa. Acuzaţii vor sta în stânga, într-o boxă din faţa estradei Curţii, iar avocaţii ambelor părţi vor lua loc îndărătul unei bare, aşezate după masa unde va sta crucea.

Publicul va avea locuri înapoi şi probabil vor fi 200 intrări. Pe terasa din apropierea sălii se vor îngădui staţionări în picioare.Acuzaţii, în timpul suspendării şedinţei, vor lua loc într-o cameră din dosul sălii.

Tot acolo vor fi şi Camerele de chibzuire ale Curţii“.

Marţi, 19 mai 1925, soseşte la Turnu Severin A.C. Cuza. Relatează momentul „Dimineaţa” de joi, 21 mai 1925. Aspectele sunt semnificative pentru maşinăria L.A.N.C. La ora 5 după-amiază, alaiul feroviar face un popas la Craiova:„Craiova, 19. – Astăzi după amiază la orele 5 a trecut prin gara locală prof. A.C. Cuza însoţit de vreo 100 studenţi şi studente. În gară a fost primit de mai mulţi ofiţeri, avocaţi, studenţi, etc. cari i-au făcut manifestaţiuni. Cele două vagoane cari erau ataşate la tren au fost împodobite cu drapele tricolore, cu cruci încârligate şi diferite inscripţiuni.(…)În acest timp studenţii au împărţit manifeste şi au vândut portretul lui Corneliu Codreanu“.

Şedinţa e programată să înceapă, miercuri, 20 mai 1925, la ora 13:00.Pregătirile încep încă de pe la ora 10:00. „Dimineaţa”de vineri, 22 mai 1925, notează în reportajul „Dezbaterile procesului Codreanu”:

„La orele 10 jum. Corneliu Zelea Codreanu a fost transportat cu automobilul de la penitenciar la locul unde se ţin şedinţele. El a fost însoţit de inspectorul general Ştefan Bungeţeanu şi maiorul de jandarmi Milicescu din Bucureşti.

În timpul şedinţei Codreanu va sta în camera preveniţilor, special amenajată, în dosul sălii de şedinţe. Tot acolo i se va servi şi mâncarea, controlată ca de obicei de ofiţerul de serviciu.

La orele 10 jum., puţin înainte de sosirea lui Codreanu în sala de şedinţe, au fost aşezate cordoane de jandarmi în felul arătat în telegrama anterioară. La punctele de trecere şi intrare în sala de şedinţe stau permanent un locotenent de jandarmi şi comisari care controlează cărţile de intrare. La celelalte puncte sunt agenţi şi comisari de poliţie. La menţinerea liniştii sunt numai jandarmi pedeştri şi rurali. Trupele celelalte nu iau parte“.

Programată să înceapă la ora 13:00, şedinţa se amână cu o oră, pentru 14:00, din cauza deraierii de la Bâldana. Despre deraiere publică amănunte bogate „Universul”de vineri, 22 mai 1925. Fiind vorba de un grav accident feroviar, articolul apare pe prima pagină sub titlul „Deraierea trenului de Timişoara”.

E vorba de trenul de Timişoara, care a plecat din Bucureşti marţi, 19 mai 1925, la orele 9:00 seara, tren de persoane nr. 133, compus din 15 vagoane. Deraierea a avut loc la ora 9 şi 49 de minute, aproape de halta Bâldana, între Ciocăneşti şi Ghergani. Ziarul notează că „deşi deraierea se petrecuse la ora 9 şi 49 noaptea, totuşi, direcţia generală a căilor ferate a fost înştiinţată de acest accident abia la orele 11 şi jum.“

Un prim bilanţ arată:doi morţi şi numeroşi răniţi. Acarul, vinovat de accident, „a dispărut“.Potrivit ziarului:„Trenul era tixit de pasageri. într-un vagon de clasa II-a se afla un grup de studenţi, cari plecau la T. Severin, la procesul lui Corneliu Zelea Codreanu“.

Deraierea de la Bâldana dă naştere unor gesturi de impact mediatic din partea celor pro-Codreanu din tren. „Lupta”de joi, 21 mai 1925 consemnează informaţiile primite prin telefon în dimineaţa deschiderii procesului:

„D-nii Cuza şi Codreanu tatăl şi d-na Tiţa Pavelescu, sosită în localitate, au primit telegrame, prin cari li se comunică de către focşănenii plecaţi spre oraşul nostru ca apărători, că aceştia sunt siliţi să-şi amâne sosirea din pricina deraierii de la Bâldana. D-lui Ion Zelea Codreanu i se telegrafiază, printre altele:

«Vom veni cu alte trenuri – pentru a ne lua pe Corneliu, dat de Mehedinţeni».

Telegrama e semnată de d. George Niculescu, «în numele apărătorilor focşăneni».

Telegrama, care a pricinuit senzaţie, e aceea sosită cu adresa:«Curtea cu jurii, T.-Severin, pentru primul jurat».

Textul e următorul:

«Întorşi din drum, cu regretul că nu vom cunoaşte imediat românii care trebuie să dea verdictul pentru Zelea Codreanu».

(ss) Mihail Caraş, fost prim jurat la Focşani

(ss) V. Necolau, fost jurat“.

În trenul care opreşte la Turnu Severin se afla şi Adelina Manciu, văduva prefectului de Poliţie, Constantin Manciu... Pe 1 noiembrie 1924, văduva lui Constantin Manciu, Adelina Manciu ceruse judecătorului de instrucţie să se constituie, „prin prezenta, parte civilă în procesul asasinatului soţului meu – pentru o sumă pe care o voi arăta-o înaintea instanţei ce va judeca şi pe care o vor pretinde de la autorii materiali şi morali care vor fi“.Cererea rămâne un document semnificativ pentru ceea ce s-ar putea numi apărarea memoriei lui C. Manciu de către soţie.

Deşi cu Facultatea de Medicină neterminată (după cum ea însăşi mărturiseşte în broşura Pentru adevăr), Adelina Manciu îi dă sfaturi judecătorului de instrucţie:

„Pentru uşurarea instrucţiunei Dvs. şi pentru a se face întreaga lumină – vă rog să vă întindeţi cercetările şi în următoarele direcţiuni:

1) Asupra legitimei apărări invocată de criminal:Rog să faceţi reconstituirea crimei în prezenţa Dlor Clos şi Huşanu, a studenţilor care au fost şi care să fie aduşi – pe rând – spre a arăta poziţia fiecăreia din persoanele care erau prezente în momentul săvârşirei crimei. Vă rog să audiaţi pe vizitiul trăsurei cu care soţul meu a venit la Judecătorie – funcţionar al Comunei Iaşi – Ion Mureşanu, care din eroare n-a fost încă întrebat şi care a privit întreaga desfăşurare a crimei de pe înălţimea caprei trăsurei;astfel se va dovedi că n-a fost criminalul nici în legitimă apărare şi nici provocat.

2) Asupra faptului că asasinul mai invocă cum că a săvârşit crima ca o răzbunare a maltratării, suferite de la soţul meu, de către vreo soră a sa:Vă rog să cercetaţi dacă a existat vreodată vreo reclamaţie a unei Dre Codreanu făcută contra soţului meu sau dacă s-a intentat vreun proces de către numita, contra soţului meu, după cum atâţia alţi studenţi şi studente, cu rea credinţă au reclamat“.

 

În replică la campania dusă împotriva lui Constantin Manciu, Adelina Manciu precizează:„Vă mai rog să cereţi de la Spitalul Israelit – hainele cu care era îmbrăcat soţul meu, în momentul asasinării lui – pentru a se vedea că sunt vechi şi pantalonii cârpiţi de mine în fund cu petice. Cer acest lucru pentru a se vedea cât de bogaţi eram“.În final, petiţionara se pune la dispoziţia judecătorului de instrucţie din proprie iniţiativă:„Întrucât soţul meu îmi povestea zilnic – fapt cu fapt – întreaga lui activitate ca Prefect de Poliţie – sunt cu totul la dispoziţia Dvs pentru lămuririle de care eventual aţi avea nevoie. Primiţi asigurarea stimei mele. Adelina C. Manciu, văduvă a Prefectului de Poliţie Iaşi – Const. Gh. Manciu – asasinat mişeleşte. 1 XI 1924 Iaşi“(ASRI, fond P, dosar 111041, vol. 1, fila 250-253)

Judecătorul de instrucţie nu dă curs acestei iniţiative. Documentele de la dosar arată că Adelina Manciu n-a fost convocată niciodată la Cabinetul de instrucţie.

Văduva lui Constantin Manciu, Adelina Manciu, iscăleşte o broşură finanţată şi distribuită de Guvern

Cu toate acestea, Adelina Manciu va continua să se implice în bătălie. Posesoare a unei pensii viagere, date de Guvern prin votul Parlamentului în zilele de după crima din 25 octombrie 1924, văduva iscăleşte broşura Pentru adevăr, apărută în martie 1925, înainte de procesul de la Focşani, la Tipografia Viaţa românească SA, Iaşi, cu precizarea:„De Adelina C. Manciu, văduva prefectului de Poliţie Constantin Manciu, asasinat la Iaşi în ziua de 25 Octombrie 1924“.

Finanţată şi distribuită de Guvern, broşura conţine:40 de pagini despre C. Manciu şi conflictul său cu studenţii;Raportul lui Marin Văraru, Inspector General Administrativ către Ministerul de Interne după ancheta din iunie 1924, făcută ca urmare a plângerilor împotriva lui C. Manciu, raport care-l albeşte pe Prefectul de Poliţie;Actul de acuzare nr. 450prin care sunt trimişi în judecată C.Z. Codreanu şi ceilalţi cinci studenţi;fotografii menite a-l contura pe C. Manciu ca un bun român, inclusiv una care-l surprinde în costum naţional.

Cum Adelina Manciu urma să ajungă la Turnu Severin în timpul nopţii, autorităţile iau măsuri excepţionale:„Desfăşurarea forţelor de jandarmi într-un număr mai mare decât era hotărâtă, spre a produce impresie penibilă asupra publicului, autorităţile din localitate o explică prin următoarele:Constatându-se că partizanii lui Codreanu pregătesc manifestaţii ostile soţiei lui Manciu, s-au întărit cordoanele şi unele patrule din oraş. La hotelul Regal, unde va fi găzduită d-na Manciu, au fost luate măsuri riguroase. De asemenea au fost luate măsuri în cartierele unde locuiesc evrei. Manifestaţiile au fost zădărnicite“.(„Dimineaţa”, vineri, 22 mai 1925).

Până la deschiderea şedinţei, în intervalul dintre ora 13:00 şi 14:00, trimisul special al „Universului” îşi permite să scruteze atmosfera. Relatarea tipărită în numărul de vineri, 22 mai 1925 (apărut joi, 21 mai 1925, după-amiaza), stă sub semnul notaţiilor de reporter:„Sala de şedinţe este plină de public, intrarea făcându-se foarte disciplinat, toată lumea dând dovada unui excelent spirit de ordine. Magistraţii discută în cabinetul lor ordinea zilei. Primul procuror stă de vorbă cu comandantul jandarmilor. Acuzatul, păzit de o gardă de jandarmi, stă gânditor într-o cameră amenajată pentru el şi răsfoieşte o carte. Corneliu Codreanu este slăbit de necazuri, dar are o faţă ce nu exprimă descurajare, ci mai degrabă încrederea în puterea destinului său. El aşteaptă cu hotărâre dezbaterile. Ceilalţi acuzaţi, care au stat liberi până la proces, sunt introduşi în camera inculpaţilor. Ion Moţa vorbeşte cu Corneliu Codreanu, iar Tudose Popescu cu Gârneaţă şi cu R. Mironovici“.

La ora 14:00, şedinţa poate să înceapă.

Între timp, a sosit şi trenul Bucureşti-Nord-Timişoara Nord. Adelina Manciu nu se numără printre victime, în consecinţă, ea va fi prezentă în sală. Ca dovadă a gustului românesc pentru telenovelistică, relatarea din „Universul”, vineri, 22 mai 1925, surprinde astfel primele minute ale şedinţei, dominate de apariţia Adelinei Manciu:„Se observă impacienţă în public, ca şi pe băncile apărării. Toţi ar vrea ca procesul să înceapă mai curând, pentru ca să se termine mai degrabă dezbaterile, spre a nu mai ţine spiritele încordate de atâta vreme. În băncile din faţă, juraţii sunt deocamdată obiectul tuturor atenţiunilor. Spre dânşii îşi îndreaptă toată lumea privirile, parcă să le pătrundă în suflet. Conştienţi de înalta lor misiune, acei ce sunt reprezentanţii justiţiei populare păstrează o atitudine severă şi demnă. în sală se face o mişcare, apare d-na Manciu, îmbrăcată în doliu. Toate privirile o urmăresc până se aşează pe bancă“.

La ora 14:00 se deschide şedinţa. Înaintea Procesului Codreanu, e un proces de calomnie. Potrivit ziarului „Dimineaţa”, de vineri 22 mai 1925, „Grefierul Mateescu face apelul într-un proces de calomnie, care se amână“.

Pentru Procesul Codreanu au fost emise un număr de 400 de bilete de intrare:200 pentru stat în picioare şi 200 pentru fotolii. S-au dat bilete şi pentru terasa de lângă sala de şedinţe. Prezidează magistratul Barbu Varlam, asistat de trei judecători. Grefier e Constantin Mateescu. Parchetul e reprezentant de procurorul general Titus Constantinescu.

Un caracter spectaculos e dat de relatarea din „Universul” şi intrării acuzaţilor:„Se introduc apoi acuzaţii:Corneliu Zelea Codreanu, căruia îi urmează Ion Moţa, Radu Mironovici, I. Gârneaţă, T. Popescu şi C. Georgescu, toţi în costume naţionale“.

Tipice pentru atmosfera proceselor la Curtea cu juraţi sunt şi incidentele provocate de avocaţi, de regulă ai Apărării. A.C. Cuza şi Gh. Şumuleanu sunt profesori la Facultatea de Drept din Iaşi. Cei doi fuseseră propuşi printre martorii Apărării. Acum, în deschiderea procesului, avocaţii Apărării vin cu o solicitare:

 

„Apărarea, prin d-nii advocaţi Graur şi Bacaloglu, declară că renunţă la martorii profesori, A.C. Cuza şi Şumuleanu, fiindcă dânşii trec pe banca apărării. Procurorul general se opune acestei cereri, arătând că este contra legii.

D. Tache Policrat spune că procesul ce începe azi nu se va sfârşi prin verdictul juraţilor, fiindcă el îmbracă caracter social. Astfel fiind, nu prin aplicarea riguroasă a unui text de lege, ci prin deplina lumină făcută în descrierea faptelor, va ieşi lumina şi învăţătura pentru viitor. De aceea nu putem renunţa la preţioasa apărare a d-lui A.C. Cuza, cât şi a d-lui Şumuleanu.

În replică, d. procuror general arată că, atât dl. Cuza, cât şi dl. Şumuleanu sunt martorii principali, căci întregul act de acuzare prin care se stabileşte asasinatul cu premeditare se bazează pe depoziţiile făcute de d-lor. Acuzarea crede că ar fi cu neputinţă să renunţe la acele preţioase declaraţiuni.

D. avocat Iliescu cere ca în cazul când Curtea nu va admite că d-nii Cuza şi Şumuleanu să figureze ca apărători, să decidă ca să poată sta în instanţă în ambele calităţi, căci nici un text de lege nu se opune la aceasta.

Curtea dispune de d-nii Cuza şi Şumuleanu, după ce vor fi ascultaţi, să compară şi ca apărători“.(„Universul”, vineri, 22 mai 1925)

Joi, 21 mai 1925, fiind Sfinţii Constantin şi Elena, nu se ţine şedinţă. Pentru a umple golul, „Dimineaţa”de sâmbătă, 23 mai 1925, publică un reportaj de atmosferă generală, definit prin această observaţie:„E sigur că elementul feminin e cel mai aprig susţinător moral al lui Corneliu Codreanu. Întemeiat pe această constatare şi spre a preveni incidente regretabile, s-a luat dispoziţiunea să se interzică pe cât se poate accesul în sala de şedinţe a femeilor, sau, în tot cazul, să se limiteze la extrem numărul participanţilor. La prima şedinţă s-a putut evita, într-o măsură oarecare, prea marea afluenţă feminină;rămâne să se vadă cum se va putea menţine dispoziţia pentru şedinţele viitoare“.(„Dimineaţa”, sâmbătă, 23 mai 1925)

Al doilea incident, deşi ţinând de arsenalul avocăţesc, e niţel aiurea, dacă ne gândim că o are drept victimă pe Adelina Manciu, femeia căreia îi fusese ucis soţul:„Apărarea, prin d. Paul Iliescu, ridică alt incident, cerând ca d-na Manciu să-şi stabilească identitatea. Reprezentantul părţii civile, d. avocat Frăţilă (Iaşi), singurul apărător al d-nei Manciu – întrucât d-nii Costaforu şi Ionescu-Severin au renunţat să-şi mai apere clienta – prezintă o citaţie care însă pentru apărare nu formează o dovadă desăvârşită. Partea civilă stabileşte în urmă şi Curtea aprobă identitatea d-nei Manciu, prin declaraţiile inculpaţilor“.(„Universul”, vineri, 22 mai 1925)

Se face apelul juraţilor. Răspund 49 de persoane. Un moment deosebit la astfel de procese îl constituie tragerea la sorţi a juraţilor. „Universul”de vineri, 22 mai 1925 descrie scena astfel:D. preşedinte întreabă apărarea, cine are însărcinarea să recuze. D. avocat Mihail, în numele apărării, spune că are deplină încredere în spiritul de dreptate al tuturor şi nu recuză pe nimeni. «Aşa cum vor decide aşa sorţii să fie». D. procuror general face o declaraţie identică. Preşedintele procedează la scoaterea juraţilor din urnă. Ies următorii:M.N. Palea, Gh.V. Grigorescu, Dumitru Caluda, Ion Preoteasa, Gheorghe Petrescu, Nae Bora, Vasile Jujescu, Constantin Vărgatu, Constantin Surdulescu, Adolf Petai, V. Zaharia, V. Boiangiu. Juraţi suplimentari:I.P. Munteanu şi M.G. Ispas. Juraţii au depus apoi jurământul“.

Grefierul Constantin Mateescu dă citire Actului de acuzare nr. 450 şi Ordonanţei definitive nr. 99de trimitere în judecată. Consemnează „Dimineaţa” de vineri, 22 mai 1925:„Cetirea celor două acte ţine până la orele 5.15 d.a. în acest timp Corneliu Codreanu şade pe un scaun la bară, iar d-na Manciu plânge. Acuzatul Codreanu poartă doliu la braţul stâng pentru studenţii răniţi în deraierea de la Bâldana. Din partea acuzării sunt prezenţi 41 martori, iar din partea apărării, 104 martori.”

 Faţă de 31 decembrie 1924, când se întocmeşte Ordonanţa nr. 99, raportul între cele două categorii de martori se schimbă spectaculos. Să reamintim că în Ordonanţă erau 48 de martori ai Acuzării şi doar 8 martori ai Apărării.

Apărătorii lui Codreanu invocă legitima apărare

Din cele două documente se desprind următoarele fapte, care nu pot fi puse la îndoială:

În ziua de 25 octombrie 1925, la ora 12:30, Corneliu Zelea Codreanu, ieşit de la un proces ţinut la Judecătoria Ocol I Urban Iaşi, îl împuşcă mortal pe prefectul de Poliţie al oraşului Iaşi şi-i răneşte grav, tot prin împuşcare, pe inspectorul de Poliţie Eugen Clos şi pe subcomisarul de Poliţie Gheorghe Huşanu, împreună cu care victima ieşise pe uşa Judecătoriei.

Cele două documente îi pun sub acuzare nu numai pe Corneliu Zelea Codreanu, dar şi pe cei cinci studenţi, Văcăreştenii(îşi spuneau aşa pentru că fuseseră închişi preventiv, împreună cu C.Z. Codreanu, la Văcăreşti, între 8 octombrie 1923 şi 30 martie 1925, sub acuzaţia de complot împotriva Siguranţei Statului), pe motiv că sunt complici la asasinat şi la tentativa de asasinat.

Apărătorii lui C.Z. Codreanu invocă legitima apărare.

Acuzarea îşi bazează respingerea legitimei apărări pe teza complicităţii celor cinci. Mai precis, conform celor două documente, C.Z. Codreanu a fost mandatat prin jurământ de cei cinci să-l asasineze pe Constantin Manciu. În aceste condiţii, gestul lui Corneliu Zelea Codreanu e al unui asasin cu sânge rece şi nu al unui ins aflat în legitimă apărare.

Potrivit procedurilor, se trece la interogarea prevenitului şi la ascultarea martorilor.

Una dintre problemele procesului o reprezintă prezenţa Adelinei Manciu în instanţă. „Dimineaţa” de duminică, 24 mai 1925, îşi prefaţează relatarea dedicată şedinţei de vineri, 22 mai 1925, cu prezentarea cazului Adelina Manciu:„Partea civilă, adică d-na Manciu şi inspectorul Closs, erau decişi să se retragă din instanţă, pe motiv de suspiciune;însă, în urma stăruinţelor depuse şi a asigurărilor că totul decurge legal, d-na Manciu şi inspectorul Closs au primit să rămână în instanţă, rezervându-şi dreptul să repete gestul de retragere, dacă situaţia lor de reclamanţi va fi îngreuiată. Se crede că în urma măsurilor luate de preşedintele Curţii, d. Varlam, retragerea lor nu se va mai repeta“.

Vineri, 22 mai 1925, după-amiază, la deschiderea procesului (ora 13:30), se iveşte un nou incident, descris astfel de „Universul” de duminică, 24 mai 1925:„Avocatul Paul Iliescu întreabă partea civilă ce despăgubiri cere. D. Costaforu răspunde că pentru Manciu cere un leu, pentru Closs tot un leu, iar pentru comisarul Huşanu cere 500 de mii. Apărarea, prin d-nii Paul Iliescu, Graur şi Tache Policrat, după ce depune doi lei, quantumul despăgubirilor şi susţine că daunele materiale fiind satisfăcute, daunele morale de care vorbeşte partea civilă urmează să fie discutate numai de reprezentantul ministerului public şi deci, d-na Manciu şi ceilalţi nu mai pot sta în instanţă“.

„Dimineaţa”de duminică, 24 mai 1925, ne oferă mai multe amănunte:„Ministerul Public susţine rămânerea în instanţă, potrivit legii, a d-nei Manciu şi a inspectorului Closs. Curtea respinge incidentul şi decide rămânerea la judecarea procesului a d-nei Manciu şi a d-lui inspector Closs“.

Sâmbătă, 23 mai 1925, după-amiaza, la ora 13:00, lovitură de teatru. Constantin Costa-Foru, avocatul Adelinei Manciu, dă citire unui mesaj din partea clientei:„«D-lui preşedinte al Curţii cu Juri. Zdrobită de durere şi simţindu-mă în neputinţă de a mai înfrunta în persoană ostilităţile batjocoritoare ale apărării şi ale unei părţi care uită marile dureri, plec rugându-vă să binevoiţi a considera prezenţa d-lui avocat Costa-Foru, care acceptă această datorie, ca împuternicitul meu“.

Potrivit ziarului „Adevărul”de luni, 25 mai 1925, ceilalţi doi, Eugen Clos şi Gheorghe Huşanu, au reacţionat diferit:„Inspectorul Closs s-a retras fără a mai trimite vreun protest şi fără a lăsa pe cineva care să-l reprezinte. Comisarul Huşanu, care pretinde 500 de mii de lei despăgubiri civile, a rămas să participe la şedinţe, unde să-şi susţină drepturile sale“.

În replică la campania dusă de Adelina Manciu prin broşurafinanţată de Guvern, dar şi din nevoia de a abţine achitarea, Mişcarea Pro-Codreanu angajează o campanie agresivă pentru a-i compromite imaginea. Un moment din această campanie apare în cuvântul apărătorului A.C. Cuza, din dimineaţa de marţi, 26 mai 1925:„Broşura «Pentru adevăr» a văduvei lui Manciu a costat pe ţară 89.000 lei, din fondurile secrete. Are d-na Manciu durere? Durerea se zbuciumă în singurătatea, iar nu în automobile şi mers spre Băile Herculane, în ziua de Sf. Constantin, ziua onomastică a soţului său – şi toate acestea pentru condamnarea lui Corneliu Codreanu!“(„Universul”, joi, 28 mai 1925)

Până la şedinţa din după-amiaza zilei de marţi, 26 mai 1925, când se dă verdictul, procesul se desfăşoară după toate procedurile proceselor de la Curţile de juraţi, proceduri desemnate de Codul de procedură penalădin 1864, în vigoare în 1925 (abia în 1936 va fi adoptat un nou Cod de procedură penală, cel al lui Carol al II-lea) pentru procesele de crimă, complot, asasinat şi de presă:constituirea Curţii, inclusiv tragerea la sorţi a juraţilor;citirea Actului de Acuzareşi a Ordonanţei definitive nr. 99;interogatoriul acuzaţilor;ascultarea martorilor;confruntarea martorilor cu acuzatul;pledoariile avocatului părţii civile;Rechizitoriul, susţinut de reprezentantul Ministerului Public, procurorul general Titus H. Constantinescu;Cuvântul apărării;declararea dezbaterilor închise şi rezumatul lor, făcut (timp de două ore, de Preşedintele Curţii de Apel).

Urmează momentul culminant al oricărui proces cu juraţi:întrebările puse juraţilor, deliberarea şi verdictul. Întrebările puse de judecătorul Barbu Varlam sunt în număr de cinci:

„1. Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu, român, de 25 ani, de profesiune avocat, este culpabil că în ziua de 25 Octombrie 1924 a comis o omucidere cu voinţă şi intenţiune asupra persoanei lui Constantin Manciu, în toate circumstanţele cuprinse în rezumatul actului de acuzare?

2) Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu luase hotărârea de a se porni asupra vieţii lui Constantin Manciu, înainte de comiterea faptului sus specificat?

3) Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu este culpabil că în ziua de 25 Oct. 1924, cu voinţă de a omorî, a descărcat un foc de revolver asupra lui Eugen Clos, nereuşind a-l omorî în împrejurări independente de voinţa autorului, ci numai l-a rănit grav, fapt ce constituie o crimă săvârşită, dar neisbutită?

4) Acuzatul Corneliu Zelea Codreanu este culpabil că cu voinţă de a omorî a descărcat un foc de revolver asupra lui Gh. Huşanu, nereuşind din împrejurări independente de voinţa autorului, fapt ce constituie o crimă săvârşită, dar neizbutită?

5) Pentru ceilalţi acuzaţi, Ion I. Moţa, de 22 ani, Radu V. Mironovici, de 25 ani, Ilie Gârneaţă, de 26 ani, Teodose I. Popescu, de 26 ani şi Corneliu Georgescu, de 23 ani, sunt vinovaţi că cu bună ştiinţă au ajutat sau asistat pe autorul principal, Corneliu Codreanu, la comiterea crimei de omor asupra lui C. Manciu şi încercare de a omorâ pe ceilalţi doi?“(„Universul”, joi, 28 mai 1925)

Potrivit relatării din „Universul”, joi, 28 mai 1925, juraţii intră în deliberare la ora 16:30.

„Deliberarea durează 5 minute“

La toate cele cinci întrebări, primul jurat, M.N. Palea, din comuna Cuşmir (Mehedinţi), răspunde, în numele juraţilor, cu Nu.

Preşedintele dă ordin să fie introduşi acuzaţii. Procurorul general, pe baza verdictului Comisiei de juraţi, cere achitarea;după care ţine o cuvântare, cam ciudată, dacă o raportăm la Rechizitoriulfăcut de el cu o zi înainte, luni 25 mai 1925.

Ziarul „Dimineaţa”, de joi, 28 mai 1925, o reproduce:

„În clipe ca asta, în care inimile dv. vibrează de emoţie;în clipa aceasta, în care juraţii au rostit verdictul de achitare, mă adresez vouă, acum când sunteţi liberaţi de vină:să uitaţi necazurile;coborâţi-vă în sufletele voastre şi gândiţi-vă că aţi fost judecaţi pe pământul Olteniei, de unde au pornit simţămintele înalte şi calde de patriotism. Gândiţi-vă că pe piept purtaţi o cruce:simbolul credinţei şi al biruinţii.

Ridicaţi-vă în sferele înalte, acolo unde e dreptate şi patriotism;daţi impulsiune gândurilor voastre şi călăuziţi-vă de principiile de ordine, dreptate şi iubire de Patrie. Fiţi iubitori de lege, neam şi credinţă!“

Preşedintele Completului citeşte sentinţa de achitare. Până aici, nimic deosebit faţă de obişnuitele Procese cu juraţi, izvorâtoare de controverse, ba chiar şi de patimi publice, dat fiind că ele se ocupă de crime, multe dintre ele pasionale, implicând deseori şi nume sonore ale scenei publice.

Recitind însă relatările de la şedinţele de la Turnu Severin, publicate de marile cotidiane ale vremii, în frunte cu „Universul”, simţi nevoia să te freci la ochi. Deşi totul se desfăşoară într-o sală de tribunal, deşi la întâmplări participă magistraţi, ai impresia că parcurgi reportaje nu de la un proces de omor, ci de la un miting politic.

""