Autor 18503 vizualizări


În timp ce era atașat naval la Londra, contraamiralul Gheorghe Dumitrescu a refuzat să se subordoneze regimului mareșalului Ion Antonescu, fiind judecat în lipsă și condamnat de Curtea de Justiție Militară la 25 de ani de muncă silnică, degradare militară și 10.000 de lei cheltuieli de judecată.

Gheorghe Dumitrescu s-a născut la 16 octombrie 1888, petrecându-și copilăria pe strada Făinari din București. La 1 septembrie 1907 a fost încadrat ca elev al Şcolii Militare de Artilerie, Geniu și Marină din Capitală, pe care a absolvit-o în 1909 cu gradul de sublocotenent. La 1 noiembrie 1911 a fost transferat la Divizia Dunăre, iar la 1 aprilie 1913 a fost încadrat la gradul de locotenent. Între 20 iunie – 31 august 1913 a fost mobilizat la partea activă, aflăm din scrierile comandorului (r) Marian Moșneagu.

La 15 mai 1920, a fost trimis de Ministerul de Război la studii în Anglia, unde a urmat cursuri de semnale, artilerie, torpile și mine. La 10 mai 1921 a revenit la Divizia de Mare, iar la 1 octombrie 1922 a fost încadrat la Forța Navală Maritimă. La 16 noiembrie 1932 a fost încadrat la Forța Navală Maritimă, iar din 1923 șef se stat major al Forțelor Navale Maritime.

În perioada 1929 – 1930 a fost trimis la Uzinele Bofors din Suedia și Nobelkruf pentru a recepționa minuții și pulberi pentru Marina Română. La 1 aprilie 1930 a fost mutat la Corpul Echipajelor Maritime, în calitate de comandant al distrugătorului Mărăști. Din 1933 a fost avansat comandor, iar ulterior contraamiral, deținând și funcția de șef de stat major al Comandamentului Marinei Regale.
 
În toamna anului 1940, în timp ce era atașat naval la Londra, a refuzat să se subordoneze regimului mareșalului Ion Antonescu, motiv pentru care, la 2 decembrie, a fost rechemat în țară, fiind pus la dispoziția subsecretariatului de Stat al Marinei. Pentru că a refuzat, prin Decizia nr. 1 din 17 martie 1942 a fost judecat în lipsă și condamnat de Curtea de Justiție Militară la 25 de ani de muncă silnică, degradare militară și 10.000 de lei cheltuieli de judecată, fiind acuzat de „crimă de insubordonare săvârșită în timpul stării de asediu“. Prin urmare, la data de 27 aprilie 1942 a fost șters din efectivele Marinei Militare. Pe timpul războiului i s-a retras cetățenia română și s-a cerut confiscarea averii.

A lucrat la Europa Liberă

 
În 1945 a fost amnistiat. A revenit în țară, fiind așteptat pe aeroportul Băneasa de căpitan-comandor Ion Cristescu. La 28 septembrie 1945 a fost numit provizoriu la comanda litoralului maritim și fluvial.

La 31 octombrie 1948, diplomatul român a trecut clandestin frontiera în Iugoslavia, împreună cu generalul Dumitru Petrescu, fost atașat militar al României la Washington. La 1 mai 1949, după ce a evadat din lagărul de refugiați politic unde fusese internat de sârbi și s-a predat autorităților britanice.

A activat în cadrul Asociației foștilor Combatanți Români din Franța și a fost unul dintre primii redactori ai secției române a postului de radio Europa Liberă. S-a stabilit la Londra, unde a decedat. În martie 1960, el figura încă în evidențele Securității ca urmărit general, cu specificația: „În caz de identificare, să fie reținut“.

Sursa: adevarul.ro