Autor 25962 vizualizări


Prima mare conflagraţie mondială disputată între marile puteri ale lumii, Antanta sau Triplă Înţelegere formată din ţări precum Franţa, Imperiul Britanic şi Imperiul Rus, ulterior România alăturându-se acestei alianţe în anul 1916 şi Puterile Centrale sau Triplă Alianţa formată din Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria, a avut un impact deosebit asupra viitorului omenirii.

Pierderile de vieţi umane, numeroasele distrugeri la nivelul statelor din toate punctele de vedere au conturat unul dintre cele mai distrugătoare conflicte din istorie. Din păcate România nu a făcut excepţie din acest sângeros context, I ntrând în anul 1916 alături de Triplă Înţelegere declarând război Austro-Ungariei cu speranţa de a recupera Transilvania.   

Daunele Armatei Române în războiul de întregire teritorială au fost analizate şi prezentate, dar o atenţie mai mare a fost acordată în perioada dintre cele două războaie mondiale. S-au vehiculat diverse cifre, dintre care pe câmpul de lupta au fost răniţi grav sau decedaţi peste 160 de ofiţeri şi aporximativ 6000 de soldaţi cu grade inferioare. Alături de acest deznodământ nefast au fost adăugaţi circa 480 de ofiţeri şi alţi 28000 de militari ţinuţi prozonieri, necunoscându-se informaţii precise cu privirea la situaţia lor. 

    Confirmarea acestor date este potenţate şi prin documentul prezentat de delegaţia română a Comisiei de reparaţii din luna februarie a anului 1921 în care este precizat că pierderile armatei româneşti au fost de aproximativ 300.000 de militari căzuţi la datorie şi circa 80.000 de răniţi grav. Din categoria civililor au  decedat peste 700.000 de oameni, moartea lor survenind din cauza bolilor, a mizeriei şi a numeroaselor suferinţe cauzate de armatele străine  . 

Informaţii preţioase provin şi din cadrul Buletinului de Informaţii al Secţiei a II-a a Marelui Cartier General al Armatei Române din iunie 1919 ce arătau că peste 330.000 de militari ai Armatei Române au căzut pe frontul de lupta dintre care 85.000 de ofiţeri şi soldaţi adăugându-se alţi 15.0000 de ofiţeri şi trupa, aproximativ 60.000 de ofiţeri ce au suferit răni grave şi alţi 20.000 de militari cu grade superioare având sechele pe viaţă. 

Efectele Primului Război Mondial şi-au pus profund amprenta asupra viitorului statului român, perioada în care România a trebuit să îşi revină din punct de vedere economic şi militar deoarece era inevitabil un nou conflict armat între marile blocuri politico-militare ce a luat formă celui de al doilea război mondial. Ajutorul venit din partea statelor aliate României au avut o pondere semnificativă asupra remedierii pagubelor cauzate de aceaste incursiuni militare, se poate afirmă că nici poziţia geografică a statului român nu a reprezentat un avantaj pentru noi, Imperiul Otoman în sud, Imperiul Rus în est şi cel Austro-Ungar în nord-vest au contribuit negativ la îndeplinirea dezideratului tuturor românilor acelei vremi, şi anume indepedenta.

Emil Cioran afirma cu resemnare că:„Este foarte greu, că român, să fii obiectiv cu popoarele care ne înconjoară. Aproape toate ne au dominat, fie o întreagă perioada, fie numai un moment istoric. Ruşinea este a noastră, cu atît mai mult cu cît este aproape imposibil să inventezi o scuză oarecare. De aici neînţelegerea şi dispreţul faţă de ele. Atîtea aspecte ale sufletului maghiar îmi inspiră o simpatie nesfîrşită;nu sînt capabil însă de cea mai mică atasare de poporul maghiar, de istoria lui. Sînt cîţiva ani în urmă, văzînd sergentul de stradă din Budapesta, m-am cutremurat că mustaţă aceluia s a întins o mie de ani peste Ardeal şi am înţeles, în acest trist fenomen, de ce noi românii n-am avut o chemare în lume” .

Bibliografie

1.Constantin Kiriţescu, “Istoria Războiului pentru Întregirea României”

2.Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, ” Primul Război Mondial”

3.Editura Militara, “România în anii primului război mondial”

4.Emil Cioran, ‘’Schimbarea la fata a Romaniei “

""