Autor 8558 vizualizări


Organizat la inițiativa Cancelarului Germaniei, Otto von Bismarck, Congresul de la Berlin (13 iunie-13 iulie 1878) a reconfigurat granițele statelor balcanice, stabilind un nou echilibru în zonă în urma Războiului Ruso-Turc (1877-1878). La 143 de ani de la acest moment, Arhivele Naționale ale României au publicat o serie de documente inedite despre diplomația românească din acele vremuri.

Pentru România, participantă la război, tratatul încheiat la Berlin a însemnat recunoașterea condiționată a independenței sale. Mai precis, se impunea României acordarea cetățeniei române evreilor care locuiau în țară, dar și o cedare teritorială prin care îi erau retrocedate Rusiei cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail și Bolgrad) ce fuseseră restituite României în 1856, prin Tratatul de la Paris. Pierderea era compensată prin alipirea la România a Dobrogei, a Deltei Dunării și a Insulei Șerpilor.

Prevederile Tratatului de la Berlin referitoare la România au fost cuprinse în articolele 43-46:
Art. 43: Se recunoştea independenţa României, „legând-o de condiţiile expuse în următoarele două articole”.
Art. 44: „În România deosebirea credinţelor religioase şi a confesiunilor nu va putea fi opusă nimănui ca un motiv de excludere sau de incapacitate în ceea ce priveşte bucurarea de drepturi civile şi politice, admiterea în sarcini publice, funcţiuni şi onoruri sau exercitarea diferitelor profesiuni în orice localitate ar fi. Libertatea şi practica exterioară a oricărui cult vor fi asigurate suspuşilor pământeni ai statului român, precum şi străinilor şi nu se va opune nici un fel de piedică atât organizaţiei ierarhice a diferitelor comunităţi religioase, cât şi raporturilor acestora cu capii lor spirituali. Naţionalii tuturor puterilor, comercianţii sau alţii vor fi trataţi în România fără deosebire de religiune, pe piciorul unei desăvârşite egalităţi”.
Art. 45: „Principatul României retrocedează Majestății Sale Împăratului Rusiei porţiunea teritoriului Basarabiei despărţită de Rusia în urma Tratatului de la Paris din 1856 şi care la apus se mărgineşte cu talvegul Prutului, iar la miazăzi cu talvegul braţului Chiliei şi gura Stari-Stambulului”.
Art. 46: Insulele formând Delta Dunării, precum Insula Şerpilor, Sangeacul Tulcei cuprinzând districtele (Cazas) Chilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Măcin, Babadag, Hârşova, Kiustenge (Constanţa), Medgidia „sunt întrupate cu România. Principatul mai primeşte, în afară de aceasta, ţinutul situat la sudul Dobrogei până la o linie care, plecând de la răsărit de Silistra, răspunde în Marea Neagră la miazăzi de Mangalia”.
Deși plenipotențiarilor români Mihail Kogălniceanu (ministru al Afacerilor Străine) și Ion C. Brătianu (președinte al Consiliului de Miniștri) nu li s-a permis să participe la negocieri, ei au fost invitați de Cancelarul Otto von Bismark să expună punctul de vedere al Statului Român în ședința din 19 iunie/1 iulie. Chiar dacă „au fost doar auziți, dar nu și ascultați”, doleanțele lor nefiind acceptate decât parțial, discursurile susținute de plenipotențiarii României în fața reprezentanților Marilor Puteri au reprezentat o premieră pentru diplomația românească, în acord cu noul statut internațional al țării. Demersurile celor doi diplomați români la Berlin în timpul negocierilor ce au precedat semnarea Tratatului de Pace la 13 iulie 1878 (stil nou) pot fi reconstituite cu fidelitate pornind de la documentele din dosarul 580, Fond familial Brătianu, pe care vi-l punem la dispoziție în format digital.

Pe lângă documentele deja menționate, vă mai oferim câteva imagini care au făcut parte din expoziția „130 de ani de relații diplomatice”, un proiect realizat de Arhivele Naționale în colaborare cu Arhivele Ministerului Afacerilor Externe și cu Ambasadele Franței, Germaniei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la București în anul 2010, scriu cei de la Arhivele Naționale ale României pe pagina de socializare a instituției.
Mai multe documente, pe pagina de socializare a Arhivelor Naționale ale României!