Autor 4418 vizualizări


Împlinirea a mai bine de două decenii de când era comunistă a căzut din Europa, ne permite, nouă, să desluşim mult mai clar cauzele şi tot odată motivele clare pentru care acesta a fost atât de dur. Comunismul a fost una dintre cele mai controversate perioade din istoria Europei, el reuşind să se infiltreze în societate ca un virus, extinzându-se foarte mult. Promisiunea acestuia se baza pe principiul:“Fiecare după puteri, fiecare după nevoi!”.

El s-a dovedit a fi o mare durere în societate, dar a şi asuprit foarte multă populaţie. Interpretările şi ideile de unde a apărut comunisnul se găsesc în cartea intitulată:”Manifestul Partidului Comunist”, scrisă de Karl Max şi Friedrich Engels. În acest document de 40 de pagini cei doi şi-au exprimat ideile despre societatea burgheză londoneză la începuturile anului 1848 unde nu precizează nimic despre asuprirea totală a populaţiei. Principalele schimbări sociale pe care le prevăd Karl Max şi Friedrich Engels în „Manifestul Partidului Comunist” sunt:

1.      Exproprierea proprietăţii funciare şi întrebuinţarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.

2.      Impozit cu puternic caracter progresiv.

3.      Desfiinţarea dreptului la moştenire.

4.      Confiscarea proprietăţii tuturor emigranţilor şi rebelilor.

5.      Centralizarea creditului în mâinile statului cu ajutorul unei bănci naţionale cu capital de stat şi cu monopol exclusiv.

6.      Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mâinile statului.

7.      Sporirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producţie, desţelenirea şi ameliorarea pământurilor după un plan general.

8.      Egală obligativitate a muncii pentru toţi, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură.

9.      Îmbinarea muncii agricole cu cea industrială, măsuri având ca scop înlaturarea treptată a opoziţiei dintre sat şi oraş.

10.  Învăţământ public şi gratuit pentru toţi copii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, în actuala ei formă. Îmbinarea educaţiei cu producţia materială.

Promisiunile pe care Karl Max le-a elaborat în cele 40 de foi păreau a promite societăţii instaurarea unei lumi în care dreptatea absolută să domnească, burghezia să dispară, proletariatul să ajungă un punct important la conducere. Dar, într-o lume în care domina SUA și în care se promova proprietatea privată şi capitalul, ideile lui Max păreau a fi irealizabile. Totuşi, aceste idei care păreau a fi irealizabile au prins contur după cel de-al Doilea Război Mondial în URSS.

            Ideologia marxistă sau comunismul are în esenţă prezenţa unui grup colectiv care motivează indivizii, respectiv naţiunile la acte sociale şi particulare pentru atingerea unei societăţi utopice. Această ideologie s-a dovedit a fi cea mai nefastă în istoria omenirii, o utopia care a dat naştere totalitarismului, un lucru fictiv greu plătit de milioane de oameni care au crezut în el, plătit atât cu o viaţă grea, cât şi cu moartea din cauza foametei, mizeriei, bolilor şi muncii forţate în atingerea idealurilor şi marilor proiecte comuniste.

În momentul actual am avea nevoie de un Stalin democratic adică să avem dreptul la liberă exprimare, la informare, la drepturile și libertăţile omului în general, numai că ideea de bază să fie frica faţă de instituţiile statului.

Mi-aş dori foarte tare să existe şi astăzi, în România, un astfel de om pentru a scoate ţară din prăpastia în care se află, o prăpastie fără scăpare. Nu se poate spune că ce a făcut Stalin, respectiv Ceauşescu în România a fost bine pentru populaţie, dar în momentul actual ne este bine? Am fi fost nişte persoane ironice şi incapabile dacă am spune:”Da, ne este bine!” când tot ce se întâmplă în ţara aceasta demonstrează contrariul. Fiecare din noi, stăm cu grija zilei de mâine, care poate fi o zi frumoasă sau o zi ploioasă din cauză că şeful tău te-a dat afară deoarece nu mai întruneşti criteriile pentru job-ul respectiv sau pur şi simplu să iţi spună că nu mai are destule fonduri pentru a păstra acel loc de muncă.

În perioada comunistă, fiecare dintre locuitorii României aveam un loc de muncă stabil. Acest loc de muncă era asigurat de stat. Tot în perioada în care a „domnit” Ceauşescu peste România se instaurase liniştea că ţara este scoasă din datoriile externe. Ceea ce este un lucru formidal pentru că datoria externă este cea care caracterizează ţara, cea care arată adevaraţii conducători ai ţării şi cât de mult se zbat aceștia pentru bunăstarea populaţiei pe care o conduc.

Din cele 10 puncte pe care Marx şi Engels le promovau în lucrarea lor, se poate preciza că doar două puncte sunt aplicabile şi în societatea românească de astăzi:impozit cu caracter progresiv şi învăţământul public şi gratuit pentru toţi copii. Interzicerea muncii în fabrici a copiilor, în actuala ei formă. Îmbinarea educaţiei cu producţia materială. Astfel, punctul doi vorbeşte despre impozitare, ceea ce în România secolului XXI, România parte din Uniunea Europeană, sunt cele mai multe taxe şi impozite pentru tot felul de lucruri precum:impozit pe teren, pe clădiri, spectacole, ş.a. Este grosolan din partea statului să ceară impozit pe clădiri şi pe teren deodată ce oamenii l-au cumpărat, au dat bani pe el.

            România pare blestemată să aibe în continuare conducători care, fie duc populaţia la foamete şi moarte, fie la o sărăcie modernă, dar cu presupuse scopuri nobile. Punctul zece se pretează cel mai bine în România de astăzi deoarece există încă învăţământ public şi obligatoriu. Mulţi copii din sate, respectiv oraşe nu au bani să facă o şcoală privată, iar acest model de învăţământ este bun deoarece ajută pe copii să termine o şcoală care mai încolo o să le folosească. În privinţa aceasta ar trebui să se aloce şi nişte fonduri suplimentare pentru copiii cu note excelente, cu talente pentru într-ajutorarea lor. Aceşti copii reprezintă viitorul ţării şi poate unu sau doi dintre aceşti vor reuşi să scoată ţara din acest impas în care se află, această prăpastie fără scăpare. Copii au însemnat mereu o scăpare, o nouă societate. O societate în care totul să meargă bine, în care populaţia să fie liniştită, să aibă destule fonduri financiare  să se poată descurca, să existe locuri de muncă fără nesiguranţa zilei de mâine, fără să se gândească că reprezentanţii dorm la locul de muncă.

O societate cu mai multe plusuri decât minusuri, o societate sigură. În acelaşi timp, societatea românească nu permite angajarea copiilor în fabrici decât după împlinirea celor 18 ani. Lucru logic, dar cu siguranţă aceşti copii fac o şcoală pur teoretică. Ar trebui introduse în şcoli lucrările practice care să îi pună pe elevi sau studenți în situaţiile despre care le vorbeşte o profesoară sau alta la oră. Astfel, ar ieşi mulţi copii după ce au terminat o şcoală cu o idee sau chiar de ce nu, profesionişti. În zilele noastre, mulţi dintre noi se lăudă că am făcut o facultate sau un master, poate chiar şi un doctorat, dar când te angajezi, eşti pus într-o anumită situaţie, iar tu nu eşti capabil să o gestionezi.

            După 1989, România a înţeles prost democraţia şi a implementat-o în felul ei. Punctele marxiste au continuat să existe în societatea de astăzi într-un fel sau altul numai că denumirile respectivelor puncte s-au schimbat, s-au schimbat şi conducătorii, dar naţiunea românească suferă la fel de mult ca atunci sau poate chiar mai mult. Poporul este cel care alege reprezentanţii, că există drepturi şi libertăţi, dar cu ce folos toate aceste lucruri când în România nu există decât douăclase:clasa bogaţilor şi clasa săracilor. Unde se găsește clasa de mijloc? Unde a dispărut? Ar trebui să existe această clasă de mijloc într-o societate în care se consideră democratică cu dreturi depline.

Intrarea României în Uniunea Europeană ar trebui să aducă schimbări, măcar puţin, spre ideile occidentale, dar acest lucru nu se vede în cei șapte ani de când  ne-am integrat. Uniunea Europeană pare unica şansă de scăpare dacă s-ar implementa clar toate politicile și regulile aquis-ului comunitar şi dacă s-ar atrage destule fonduri europene pentru diverse probleme pentru a deveni în interior o ţără occidentală, ceea ce ar ajuta și imaginea exterioară.

             Regimul comunist din România nu a fost poate un regim atât de rău făcător pentru ţară, cât pentru populaţia ţării. Schimbările prin care a trecut România ar fi trebuit să înveţe poporul cu o lecție dar acest lucru nu s-a întâmplat.

Consider că actorii care au implementat comunismul, respectiv totalitarismul au vrut să facă un bine ţării, să ducă ţara pe care o conduc pe culmile cele mai înalte. Defectul comunismului a fost ataşamentul puternic şi sever la propriile convingeri însoţit de o ostilitate foarte agresivă îndreptată contra celor care le-au pus la îndoială sau au avut opinii diferite faţă de a lor. Impunerea iraţională a dogmei împotriva gândirii libere şi a vieţii umane este mereu distructivă deoarece oamenii vor să se exprime liber, să aibe libertăţile actuale, dar un conducător puternic care să îi conducă spre siguranță.

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

·        MARX, Karl, ENGELS, Friedrich, Manifestul Partidului Comunist, Editura Nemira, Bucureşti, 1998

""