Comunismul în glumă. Bancurile Epocii de Aur

Autor 41327 vizualizări


La fel ca şi zvonurile, bancurile politice fac parte dintr-un aşa numit imaginar informaţional. Natura dictaturii ceauşiste a obligat societatea românească să îşi creeze zone de oxigen informaţional, compus pe de-o parte din zvonuri şi, pe de altă parte, din bancuri cu caracter politic. Câteva cuvinte despre ce a însemnat bancul politic în epoca Ceauşescu.

Click aici pentru a citi despre Zvonurile din Epoca de Aur

Ce este un banc?

Pentru ca fenomenul bancurilor politice să fie posibil este nevoie de existenţa a două planuri paralele, dihotomice la nivel social:obedienţa publică şi obedienţa privată faţă de mesajul monocolor al regimului de dictatură. Într-un regim comunist, dictatorial deci, obedienţa privată este net inferioară celei publice. Se crează astfel o prăpastie între cele două planuri, bancul politic fiind una din rezultantele (alături de zvon) interacţiunii acestor două planuri. Monilitul, plictisul informaţiei oficiale oferite de regim despre un Ceauşescu tot mai strălucitor, invers proporţional deci faţă de situaţia reală, se află la originea fenomenului de banc politic. Structura unui banc este aproape întotdeauna aceeaşi, o scurtă poveste în care două sau mai multe personaje realizează un schimb de replici. Ca o notă privată a bancului din societatea comunistă românească, românul poate fi inferior sau egal intelectual oricui cu excepţia rusului. În bancurile politice româneşti românul este întotdeauna mai deştept, mai descurcăreţ, mai isteţ decât rusul.

Bancuri pozitive...

În prima parte a anilor 70 puteau fi întâlnite bancuri care nu numai că nu îl criticau pe Ceauşescu ci, din contră, îl lăudau. Este foarte posibil ca acest tip de bancuri să fi fost aruncate în circulaţie de serviciile secrete din dorinţa de a monopoliza şi manipula opinia publică în legatură cu părerea acesteia faţă de regim si liderul său. Este în acelaşi timp adevărat ca discutăm despre o perioadă relativ bună a regimului Ceauşescu, o perioadă în care liderul comunist profita încă de paranteza de destindere pe care o oferise societăţii la sfarşitul anilor 60 şi începutul anilor 70.

Un astfel de banc îl prezenta pe Ceauşescu, la o reuniune la Moscova a Pactului de la Varşovia în anii 70. Discuţiile au loc în spatele uşilor închise, presa neavând acces. Brejnev,  secretarul general al PCUS, dorind să facă o surpriză participanţilor, ordonă celor mai buni croitori de la Kremlin să pregatească costume pentru fiecare dintre membri, măsurându-i pe aceştia doar cu ochiul liber. La sfarşitul întrevederii, toţi liderii îşi primiseră costumele;toţi în afară de Ceauşescu, au primit costume puţin mai mici. Doar al liderului din România era mai mare. Brejnev enervat de situaţie i-a chemat la raport pe croitori care au oferit următoarea explicaţie:toţi erau cocoşaţi, aproape că se ascundeau sub masă, numai Ceauşescu a stat demn, drept, cu pieptul în faţă.

.... dar mai ales negative

Odată cu înteţirea aparatului de cenzură, direct proprţional cu acesta şi numărul de bancuri în care Ceauşescu era persiflat sau demonizat a început sa crească. De exemplu poreclele sale erau Ceaşcă, Maoescu sau Niki Lauda. Oraşul Bucureşti a devenit Ceaushima iar România se numea, pe buzele colportorilor, Ceaushwitz.

Prin intermediul acestor bancuri românii făceau haz de necaz despre o serie întreagă de aspecte ale vieţii lor:lipsa de mâncare din alimentare, lipsa de combustibil, educaţia politică ajunsă la grad de paranoia în şcoli sau ziarele care scriau despre o realitate pe care nu numai că nimeni nu o mai credea dar nimeni nu o mai trăia.

Un jurnal...de bancuri

Un jurnal mai puţin obişnuit, jurnalul de bancuri al lui Călin Bogdan Ştefănescu care între 1979 şi 1989 a notat într-un caiet toate glumele politice pe care le-a auzit, ajungând la numărul de aproximativ 950 de bancuri. Ştefănescu descrie bancul ca fiind o formă de rezistenţă activă în faţa dictaturii acesta devenind un efect al nemulţumirii populare şi în acelaşi timp un catalizator al acestei stări permanente de nemulţumire. Din punctul de vedere al lui Ştefănescu, cei care lansau astfel de bancuri erau aceia care nu erau resemntaţi de înfaţişata eternitate a domniei clanului Ceauşescu. Desigur, este lesne de înţeles din ce motive, toţi colportorii îşi păstrau anonimatul.

Ştefănescu şi-a structurat bancurile în 12 categorii după cum urmează:

Nivelul de trai

292

30, 42%

Cultul Personalităţii

127

13, 23%

Opoziţia faţă de regim

117

12, 19%

Industria-Industrializarea

83

8, 65%

Drepturile omului

80

8, 33%

Critica marxismului

58

6, 04%

Cultura şi educaţie

55

5, 73%

Securitatea

47

4, 90%

Membri de parid

40

4, 17%

Elena Ceauşescu

22

2, 29%

Politica externă a regimului

21

2, 19%

Problemele agriculturii

18

1, 87%

 Bancurile politice au reprezentat deci o formă de rezistenţa în faţa monopulului dictaturii comuniste. Chiar dacă în timp ce polonezii făceau greve, românii  făceau bancuri, importanţa acestei forme de exprimare nu poate fi pusă la îndoială.

 În final câteva bancuri cu şi despre Ceauşescu si epoca sa

 Gigel, fericit către învăţătoare:
 -Tovarăşă, ne-a fătat pisica cinci pisoi şi să ştiţi că toţi cinci sunt comunişti.
 După un timp, învăţătoarea se interesează ce mai fac pisoii comunişti.
 -Sunt bine, răspunde Gigel, dar nu mai sunt comunişti.
 -Cum aşa?
 -Păi, acum au făcut ochi.

 La coadă la carne, un glumeţ face haz de necaz:
 -Care este deosebirea dintre porc şi măcelărie? Simplu:porcul are coada mică şi carne multă, măcelăria….
 Un tovarăş de la coadă i se adresează:
 -Da care-i deosebirea dintre ceasul meu şi tine?
 -E bună! Nu ştiu…
 -Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine. Urmează-mă!

 

Ce sunt ruşii? Prieteni sau fraţi?
Fraţi. Prietenii ţi-i alegi.

 

Care este deosebirea dintre frigul de afară şi cel din casă? Ăla de afară e pe gratis.

 

– Nu vă supăraţi, ce se dă aici?
-Nu ştiu, domnule, stai să întrebăm.
Întrebarea circulă până la primul din rând.
-Nu ştiu. Mi s-a făcut rău şi m-am sprijinit de zid. Când mi-am revenit, era deja coadă în spatele meu.
-De ce nu pleci atunci?
-Păi, acum că sunt primu

 

Să nu gândeşti!
Dacă gândeşti, să nu vorbeşti!
Dacă vorbeşti, să nu scrii!
Dacă scrii, să nu semnezi!
Dacă semnezi, să nu te miri…

 

Prin decret prezidenţial, s-a înlocuit soarele cu un bec de 40w.
Pentru economie! 

""