Autor 5642 vizualizări


România socialistă trebuia să fie un fel de paradis terestru din care urma să lipsească odioasa exploatare a omului de către om. Sistemul burghez, care însă mai coexista, urma să se prăbușească prin legile științifice anunțate de ideologia marxistă. Lagărul socialist se pregătea pentru confruntarea finală și uriașele combinate livrau materie primă pentru masele de tancuri, avioane, vapoare și rachete.

Calitatea mașinilor de luptă șochează adversarii ce sunt obligați să caute cu febrilitate soluții pentru anihilarea potențialului ofensiv al rușilor. Istoria a reținut cu teamă numele monștrilor din oțel precum T-54, T-55, T-62, T-64, T-72 și T-80, dar erau menținute în funcțiune și mașinile din modele mai vechi precum T-34, IS-2, IS-3 și T-10. Armele nucleare, rachetele strategice și tactice, navele de luptă și avioanele erau mai costisitoare și mai nimicitoare.

Culmea este că promisiunile purtătorilor de vorbe politice nu prea se adevereau și magazinele lagărului socialist erau destul de sărace, produsele fiind puține și de proastă calitate, ceea ce recunoștea chiar și Nicolae Ceaușescu. Era un mare noroc că mai existau țărani ce duceau câte ceva prin piețele ascunse ale marilor orașe sau prin locuri ferite de ochii milițienilor vigilenți să aplice ordinele regimului represiv și totalitar. Cozile au devenit treptat un simbol al României din Epoca de Aur, mai ales după ce s-a trecut la alimentația pe bază de cartelă. Parcă se dorea această luptă disperată pentru supraviețuire, poporul fiind ocupat cu ceva în timpul definit drept liber.

Culmea este că au existat cozi și în lumea capitalistă, dar motivele erau complet diferite. Erau prea multe produse și casierii nu mai făceau față la calcularea prețurilor în fața clienților. Erorile în contabilitate erau frecvente și patronii nu erau mulțumiți să plătească amenzi către o agenție a statului ce poate să bănuiască peste tot evaziune fiscală. Era nevoie de o soluție și a fost găsită: codul universal de bare. A fost introdus în aprilie 1973 și a dus la o dezvoltare rapidă a pieței computerelor și a cititoarelor optice de coduri. Primele tranzacții masive au fost efectuate din 26 iunie 1974 și din 1981 chiar și produsele pentru armata americană erau marcate cu semnele noului sistem economic.

Comerțul capitalist a înflorit în timp ce România a rămas la cozi și la arhaicele mașini de marcat până în 1989. Consumatorul din lumea civilizată a fost scutit de cozile la casele de marcat, au scăzut costurile legate de serviciile de contabilitate și au fost luate mult mai ușor decizii în ceea ce privește gusturile consumatorilor în funcție și de calitatea mărfurilor. A apărut o mare cerere de calculatoare și sisteme optice speciale, progresul fiind fulminant în aceste domenii. Evoluția nu era permisă de regimul ce nu înțelegea legile evoluției economice și rămânea adeptul planificării cincinale după principii marxiste și staliniste cu o vechime de peste un secol. Grav este că autoritățile de la București au decis plata forțată a datoriei externe și au redus la strictul necesar piața internă, ceea ce a dus la pierderea unei mase consistente de clienți. Oare de ce trebuia plătită datoria externă unor capitaliști veroși de către comuniștii adevărați? De ce era necesar să sufere comuniștii pentru îmbuibarea afaceriștilor condamnați de evoluția societății?

Istoria poate fi schimbată decisiv de invenții mici, ce trec neobservate de către omenire prin faptul că sunt prea obișnuite, banale. Marele impresionează și așa se explică atașamentul pentru gigantismul combinatelor chimice și metalurgice din comunista eră.

Bibliografie minimală

Academia Română, Istoria Românilor, volumul X, Editura Enciclopedică, București, 2013.
Toffler, Alvin, Al Treilea Val, Editura Politică, București, 1983.
Toffler, Alvin, Puterea în mișcare, Antet, f. a.


""