Autor 1737 vizualizări


Sute de picturi de Picasso, Monet şi Cezanne nu au fost arătate publicului în nicio sală de expoziţie. Marile muzee ale lumii scot pe simeze, în medie, 2-4% din obiectele pe care le deţin în colecţia permanentă. Din lipsă de spaţiu, sute de mii de artefacte, extrem de valoroase pentru istoria unei naţiuni, zac în lăzi sau în depozitele întunecate ale muzeelor. Alte capodopere petrec ani buni în laboratoarele de restaurare şi conservare deoarece sunt prea fragile sau aflate într-o stare avansată de degradare pentru a putea fi văzute de ochiul curios al privitorului. În ultimii ani, tot mai multe instituţii de artă au acceptat provocarea de a-şi deschide depozitele publicului larg, pentru a scoate la suprafaţă comorile pline de praf şi pânze de păianjen. 

Pasionaţii de artă, colecţionarii, jurnaliştii de la importante publicaţii internaţionale au fost deseori intrigaţi de faptul că marile muzee ale lumii păstrează în depozite adevărate comori, capodopere ale artei universale, care probabil nu vor cunoaşte niciodată fastul unei expoziţii şi nici nu vor putea fi admirate aşa cum s-ar cuveni.

Christopher Groskopf, de la revista „Quartz”, a publicat un amplu articol în urmă cu cinci ani, subliniind că mai mult de jumătate din lucrările lui Pablo Picasso, Wassily Kandinsky şi Georgia O’Keeffe stau în umbră, uitate în încăperi obscure. În articolul său, intitulat „Muzeele păstrează mii de lucrări preţioase de artă închise în depozite”, aminteşte că de la apariţia lor în secolul al XVII-lea, galeriile publice au strâns colecţii uriaşe de artă în beneficiul societăţii. Dar unde se găseşte toată această comoară, fiindcă doar o mică parte este expusă, în jur de 5% din întregul colecţiilor?

De exemplu, tabloul „Natură moartă cu vas albastru” de Paul Cezanne îl găsim în depozitul Muzeului J. Paul Getty din Los Angeles. Pictura „Mareea la Pourville” a lui Claude Monet de la Muzeul Brooklyn și „Copilă cu pălărie de paie” de Mary Cassatt de la Galeria Naţională de Artă din Washington stau „la păstrare” într-un colţişor întunecat. 

Peste 1.000 de picturi de Picasso așteaptă în depozite

Un articol bine documentat, apărut pe BBC, „De ce muzeele ascund capodoperele de artă”, scoate la iveală câteva detalii mai puţin cunoscute publicului larg. La Muzeul de Artă din New York, doar 24 de picturi semnate de Pablo Picasso, din cele 1.221 din colecţia permanentă, se află în expoziţie. Din opera artistului spaniol Joan Miró, doar 9 din cele 156 de piese sunt expuse. În articol se mai arată că muzeul britanic Tate are scoase pe simeze 20% dintre picturile deţinute, Luvru din Paris doar 8%, Guggenheim din New York, în jur de 3%, Berlinische Galerie din Berlin doar 2%.

„Nu avem spaţiu să arătăm mai mult”, s-a apărat Thomas Köhler, directorul galeriei berlineze.

Dar acesta ar fi doar unul dintre motive. Köhler a explicat că lucrările care intră în muzeu în urma achiziţiilor ar putea sta ani în şir uitate în lăzi, aşteptând să fie sortate. Altele intră direct în laboratoarele de conservare şi restaurare, fiind prea fragile pentru a fi expuse. Curatorul britanic Jasper Sharp declara:

„Să prezinţi 5% din colecţia ta naţională este ceva ce oamenii nu pot accepta sau înţelege”.

El subliniază ideea că există deja o mişcare socială care presează instituţiile să facă publice colecţiile de artă. Un pas ar fi digitalizarea colecţiei permanente, apoi afişarea lucrărilor arhivate pe rafturi glisante, în spatele geamului sau în timpul restaurării. Alte muzee iau în calcul să mărească spaţiul pentru vizionarea colecţiei permanente. 

„Iepure tânăr” de Dürer, câte cinci ani la întuneric

Celebrul desen pe hârtie în guaşă şi acuarelă al lui Albrecht Dürer, „Iepure tânăr” – 1502, care s-a păstrat impecabil de-a lungul secolelor, nu poate fi văzut prea des deoarece după trei luni petrecute într-o sală de expoziţie are nevoie de cinci ani de depozitare într-un spaţiu întunecat, cu un nivel de umiditate sub 50%, explică experţii. Ei sunt de părere că hârtia are nevoie să se odihnească. „Iepure tânăr” a fost expus în 2014 şi în 2018, pentru ca în prezent să se ascundă din nou. 


Iepurele roz din fața Operei de Stat din Viena este inspirat de „Iepure tânăr“ al lui Dürer. Desenul este găzduit de Muzeul Albertina, câteva sute de metri mai departe

„Piscina” lui Matisse, arătată la MoMA după 20 de ani

În urmă cu şase ani, la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York, a fost arătată publicului lucrarea „Piscina” de Henri Matisse, achiziţionată în 1975. Timp de 20 de ani, valurile ondulate şi înotătorii lui Matisse nu au văzut lumina unei expoziţii deoarece pânza devenise decolorată şi fragilă, pe alocuri pătată. După expunerea la MoMA, capodopera a intrat într-un proces de restaurare care poate dura ani. 

Inedită este informaţia conform căreia regina iraniană Farah Pahlavi a strâns o colecţie impresionantă de artă (Picasso, Pollock, Warhol), care acum valorează câteva milioane de dolari. În Muzeul de Artă din Teheran au putut fi văzute lucrările acestor mari pictori, între anii 1977 şi 1979. După ’79, arta occidentală a fost socotită decadentă şi interzisă pentru vizionare. Astfel, opere de artă extrem de valoroase au ajuns în subsoluri cu climă controlată, departe de ochii lumii, dar şi de cuţitul revoluţionarilor. 


Vizitator pozând în fața „Piscinei“, cu ocazia expoziției „Henri Matisse: The Cut-Outs“, care a avut loc la MoMA în 2014

Centrul de Artă Walker din Minneapolis a achiziţionat în 1941 „Caii mari, albaştri” ai lui Franz Marc, pictură pe care Adolf Hitler a considerat-o „decadentă”. După 1960, lucrarea a fost rareori prezentată, fiindcă optica muzeului privind arta contemporană s-a schimbat şi nu-şi mai găseşte locul în planul curatorial al instituţiei. „Caii mari, albaştri” a putut fi văzută până în 2016, într-o expoziţie aniversară. 

Fragmentul de mai sus face parte din articolul „Comorile ascunse ale muzeelor”, publicat în numărul 237 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum

 

 Cumpără Acum