Cloaca Maxima, sistemul de canalizare al Romei antice

Autor 11321 vizualizări


Cloaca Maxima reprezintă un canal subteran aflat sub Forumul Roman din Italia, a cărui construcţie a fost realizată în secolul al VI-lea î.Hr. Acest sistem de canalizare a suferit modificări de-a lungul celor mai bine de 2.500 de ani, însă a funcţionat constant încă de la înfiinţare şi continuă să îşi îndeplinească rolul utilitar chiar şi în ziua de astăzi. Numele decloaca maximaînseamnăcel mai mare canalşi eficienţa sa a dovedit acest lucru.

Ce era Cloaca Maxima?- Construcţia canalului

Cele şapte coline pe care a fost înfiinţată Roma cuprindeau văi de funcţionare între ele. În valea care găzduieşte astăzi Cloaca Maxima şi Forumul Roman, pe vremuri se afla o zonă mlăştinoasă, înaltă de saşe metri deasupra nivelului mării. Apa de pe celelalte coline se strângea în această vale, de unde curgea, mai apoi, în Tibru. Mai mult, această regiune era predispusă la inundaţii, de îndată ce cantitatea de apă a râului amintit era prea mare. Aceste trei cauze, fluxurile de apă, potenţialele inundaţii şi natura mlaştinoasă a terenului au dus la imposibilitatea locuirii acestei zone, de evitarea ei de către romani.

Construcţia propriu-zisă a cananlului este precedată de un proiect comandat de regele roman Priscus în secolul al VII-lea î.Hr. Acesta dorea ridicarea nivelului terenului, de la şase metri la nouă metri deaspura nivelului mării, fapt care a fost realizat prin adiţia a cinci straturi de sol şi pietriş, iar zona vizată era în afara pericolului constituit de inundaţii. Proiectul s-a dovedit neviabil întrucât apa de pe celelalte coline continua să se strânga în această vale. Astfel a apărut necesitatea construirii unui canal, care să redirecţioneze surplusul de apă spre râul Tibru.

Canalele din Roma Antică erau construite, de regulă, din pietriş sau din argilă şi prezentau fie forma literei U, fie forma literei V. Cloaca Maxima, însă, a fost construit, la ordinul regelui Tarquinius Superbus, din piatră masivă, regele finnd cunoscut pentru opulenţa sa şi pentru dorinţa de a face cunoscută întregii lumi bogăţia Romei. Istoricii vremii vorbesc despre o serie de sinucideri ale celor care lucrau la Cloaca Maxima, întrucât pietrele erau prea greu de manevrat, iar munca părea sisifică.

Marea construcţie a fost finalizată la sfârşitul secolului al VI-lea î.Hr. şi era constituită dintr-un canal în aer liber, care măsura lungimea văii şi ajungea până la râul Tibru. Pe alocuri erau montate scânduri de lemn între pereţii canalului, care permiteau traversarea acestuia. De-a lungul rimpului, cursul canalului a fost redirecţionat, aici construindu-se diverse edificii. În secolul al II-lea î.Hr., Cloaca Maxima a fost acoperit, pentru a elibera mai mult loc pentru construcţii.

Utilizare şi importanţă

Dacă la înfiinţare Cloaca Maxima a avut rolul de a direcţiona apa care se strângea de la celelalte coline ale Romei, din secolul I d.Hr., acesta a fost folosit ca un canal de transport al deşeurilor menajere din Roma spre râul Tibru. Deşi locuitorii romani înţelegeau pericolul depozitării deşeurilor în interiorul oraşului, nici alternativa deversării acestora în râu nu era benefică, apa Tibrului fiind încă folosită pentru scăldat şi pentru băut.

Construcţiei iniţiale i-au fost adăugate, cu timpul, extensii şi anexe, odată cu dezvoltarea oraşului şi cu necesitatea evacuării apelor pluviale şi reziduale. Cloaca Maxima deserveşte şi în ziua de astăzi acelaşi scop.

  

 În timpul Republicii (509 – 27 î. Hr.), deasupra canalului a fost construit Forumul Roman, care cuprindea pieţe, locuinţe pentru magistraţii Romei, Senatul, diverse monumente şi temple. Unele dintre construcţii aveau deschidere directă la acest mare canal.Cloaca Maxima a fost martor al Republicii, al Imperiului, al deciziilor luate în Senat şi al întrgii istorii a Romei. Numele său este des corelat cu eficienţa şi durabilitatea sa, Cloaca Maxima fiind funcţional şi în ziua de astăzi.

""