Autor 14168 vizualizări


Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) deține unul dintre cele mai vechi automobile existente în România: F.N. Herstal, fabricat în anul 1900, în Belgia. Automobilul, produs la Fabrique Nationale d`Armes de Guerre, poartă seria de fabricație 40 și a fost primul vehicul înmatriculat în București, la începutul secolului trecut, purtând numărul 1B. 

Proprietarul automobilului a fost Bazil George Assan (1880-1918), fiul industriașului care a construit în 1853, la București, prima moară acționată de un motor cu aburi, expusă acum la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida”, conform MNIR. 

Automobilul are o caroserie de tip faeton cu două locuri. Propulsia este asigurată de un motor bicilindric dispus transversal, în față. Motorul este pus în funcțiune prin acționarea unei manivele care, introdusă printre spițele roții stânga față, se cuplează la arborele cotit. Aprinderea se realizează prin scânteie electrică furnizată de două magnetouri de joasă tensiune. Un rezervor de gazolină este plasat sub bancheta pasagerilor, combustibilul ajungând printr-o conductă într-un «amestecător» (precursorul carburatorului).

Tot sub banchetă se află rezervorul de apă, răcirea fiind asigurată de un radiator de tip serpentină. Din păcate, carcasa metalică de protecție a acestuia nu mai există. Frâna de serviciu, cu bandă, acționează prin intermediul unei pedale asupra unui tambur fixat central, pe arborele de transmisie. Simultan, se realizează și decuplarea motorului de transmisie prin deplasarea curelei de pe tamburul fix pe tamburul liber. Frâna de mână acționează pe cei doi tamburi ai punții spate.

Foto: Muzeul Național de Istorie a României

Transmisia are două trepte de viteză și funcționează prin intermediul a două curele de fricțiune încrucișate. Ambreiajul este de tipul progresiv cu bandă, schimbarea vitezelor făcându-se prin deplasarea unui levier plasat pe coloana de direcție (tr. I/stânga, tr. a II-a/dreapta). De la arborele de transmisie, cuplul este transmis prin intermediul a două lanțuri, soluție folosită la automobilele F.N. până în anul 1906, când s-a trecut la producția sub licența firmei Rochet-Schneider. 

Ambele punți sunt rigide, suspensia fiind asigurată de arcuri longitudinale cu foi. Acționarea direcției se face prin intermediul unui lanț și două leviere de direcție. Accelerația este acționată manual printr-o rozetă de pe coloana de direcție și un sistem de scripeți. Pentru a putea circula noaptea, automobilul este dotat cu două felinare cu petrol. Roțile sunt prevăzute cu bandaje de cauciuc.

În legătură cu acest automobil există și o istorioară cu iz anecdotic: pentru că prințul George Valentin Bibescu dorea ca automobilul lui să fie primul înmatriculat, dar vehiculul lui Assan primise deja nr. 1, Prefectura Capitalei a găsit o soluție de… compromis, înregistrând mașina prințului cu numărul 0.