Autor 7941 vizualizări


În toate westernurile în care apare un mexican acesta pare să nu se despartă de trei lucruri:de chitară, de sombrero şi de farfuria cu vestita mâncare chili con carne. Este un alt stereotip exportat de la Hollywood pare-se fără nicio legătură cu realitatea. Dacă sombrero-ul şi chitara sunt nedezlipite de aceşti hermanos, nu veţi găsi însă chili con carneîn dieta lor. Turiştii care s-au dus în Mexic şi au vrut să simtă în vălul palatin explozia agonică a unei porţii cu vârf de chili con carneau descoperit dezamăgiţi că acesta e un fel de mâncare pe care nu-l pregătesc astăzi decât restaurantele luxoase şi cosmopolite. N-a fost însă totdeauna aşa...

Istoria spune că acest fel de mâncare a fost gătit pentru prima dată de călugăriţa spaniolă Maria de Agreda, cam pe la 1680. Indienii din sud-vestul continentului american o cunoşteau sub numele de Doamna în albastru. Ea cădea în transă zile în şir şi apoi povestea că spiritul ei călătorise peste mări şi ţări. Aceeaşi legendă spune că ea este cea care a gătit pentru prima dată chili con carne folosind carnea de căprioară.

Ieşind din legendă în realitatea documentată, pe la 1731, 16 familii spaniole din Insulele Canare au fost relocate la ordinul regelui Filip V la Bexar (localitate cunoscută astăzi sub numele de San Antonio). Aceste familii sunt cele care au reprezentat prima conducere civilă a provinciei spaniole Texas;şi se pare că sunt şi cei care au pregătit pentru prima dată o tocăniţă foarte picantă, asemănătoare celei pe care o cunoaştem astăzi sub denumirea de chili con carne. Tocăniţa a ajuns rapid în meniul tuturor nu fără a stârni protestele călugărilor care considerau că ardeiul iute care constituia ingredientul principal era un puternic afrodisiac. Se pare că acest ardei iute era, iniţial, chilipiquín, fructul unei plante care creştea sălbatic la marginea drumului, mai ales în sudul Texasului.

Everrette DeGolyer (1886-1956), milionar din Dallas şi dependent de chili, spune că a descoperit, în documentele convoaielor de căruţe ale coloniştilor şi aventurierilor texani, reţete referitoare la amestecuri de chili, care era pe vremea goanei după aur felul principal de mâncare. Prin anii 1860, chili con carnedevenise principalul fel de mâncare în închisorile texane. Era făcut din carne tocată de vită, ardei iute şi condimente, fierte laolaltă.

Prin anii 1880, centrul oraşului San Antonio era populat deja de reginele chili-ului, care găteau la faţa locului porţii zdravene din mâncarea care a devenit emblema locului. În 1881, un întreprinzător a bătut palma cu armata americană pentru a-i vinde conservele de chili care s-au identificat multă vreme cu hrana soldatului. Afacerea s-a dezvoltat la nivel naţional şi multe dintre firmele de pe-atunci trăiesc şi azi din dependenţa americanilor faţă de chili con carne.

Iniţial, se pare că ingredientele erau amestecate şi puse la uscat. Condimentele şi ardeiul iute conservau suficient de bine mâncarea pentru a o putea păstra câteva zile. La nevoie, era pusă în oala de gătit şi preparată în mai puţin de o oră.

E o mâncare nepretenţioasă pentru care aveţi nevoie de un kilogram de carne tocată de vită, trei cepe medii, tocate, cinci căţei de usturoi, şi ei tocaţi, jumătate de litru de suc de roşii, două-trei linguri de pastă de roşii, două de chili, chimen, sare piper. Unii pun şi un kilogram de fasole fiartă. Ceapa şi usturoiul se călesc şi se adaugă carnea;apoi, după ce aceasta se prăjeşte, se adaugă condimentele şi fasolea. Se fierbe cam o jumătate de oră şi se mănâncă, însoţindu-se eventual cu un păhărel de tequila stins cu nişte bere mexicană.