François-Marie Charles Fourier s-a născut în anul 1772, în orașul Besançon. Fiul al unui comerciant textil, s-a remarcat de tânăr drept un student eminent, angajându-se mai apoi ca agent comercial. În această perioadă a încercat să se angajeze în comerțul cu bumbac, investind în acest sens mica moștenirea pe care o primise din partea familiei. În urma asediului Lyonului, va pierde suma investită și chiar va fi arestat și condamnat la execuție prin ghilotinare.

După eliberare, se va alătura forțelor armatei, pentru ca apoi să revină în sfera antreprenorială și să-și dedice din ce în ce mai mult timp scrisului. În anul 1808, Fourier publica primul sa lucrare având ca subiect probleme și inegalitățile sociale. Rămasă vreme de 5 ani ignorată, lucrare urmărea obținerea de sprijin nu din partea maselor la care făcea referire, ci tocmai la elitele economice și politice ale vremii, care ar fi putut sprijini material și legislativ punerea în practică a numeroase idei inovatoare conținute de aceasta.

Pentru a întări această convingere, este celebră ambiția lui Fourier de a-și dedica o oră pe zi, în fiecare zi, pentru a discuta cu acești potențiali donatori, filantropi iluminați, susținători ai experimentelor sale sociale. Practic, utopistul francez va aștepta vreme de 12 ani ca acest filantropist să-i viziteze reședința, fără ca această revelatoare întâlnire să aibă loc. Singura ocazie ce i-a fost oferită pentru probarea practică a ideilor sale va veni din partea unui membru al Camerei Deputaților, care își va oferi domeniul din apropierea Versailless-ului experimentelor fourieriste. După câțiva ani, însă, proiectul de reconstrucție socială va eșua, ca urmare a unei gestiuni inadecvate a resurselor. Deși va sucomba în anul 1837, neapucând să vadă vreun proiect materializându-se, o parte a discipolilor săi vor continua pe linia inaugurată de falansterul francez, constituind societăți egalitare în alte spații geografice (cele mai multe și mai durabile formându-se pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, dintre care merită amintite La Reunion-colonie fondată în 1853 lângă actualul oraş american Dallas, Brook Farm (1841), Wisconsin Phalax, North American Phalax (1841) .

 

Dimensiunile utopice ale operei lui Charles Fourier         

În ceea ce privește teoriile sale sociale, Fourier va articula o viziune originală cu privire la neajunsurile societății contemporane lui, prin intermediul a trei lucrări:“Teoria celor patru mișcări” (1808), “Teoria unității universale” (1822) și “Noua lume industrială și socială” (1829). Pentru a proba această afirmație, în prima lucrare menționată autorul argumentează că spațiul social se află circumscris mișcărilor mult mai ample ale timpului istoric (chiar geologic) . În acest sens, Fourier consideră că Pământul se afla la începuturile existenței sale cosmologice;odată cu implementarea ideilor asociaționale formulate de către autorul francez, planeta va trece într-o nouă eră, o delimitare istorică de circa șaptezeci de mii de ani de prosperitate și de progres, perioadă în care se vor împlini felurite preziceri fabuloase:leii vor sluji oamenii și îi vor transporat cu ajutorul carelor dintr-un capăt al Franței în celălalt în mai puțin de o zi, vasele vor fi trase de către balene, iar oceanul planetar se va transforma în limonadă . Deși aceste speculații pur fanteziste nu sunt legate de planul său privind restructurarea socială, totuși ele se inserează în viziunea globală a lui Fourier cu privire la beneficiile pe care noul sistem social le va garanta tuturor indivizilor.

 

Armonia – cheia progresului umanității

Fourier este considerat adesea „cel mai utopic dintre utopiști”. Pentru el, calea către fericirea umană este asigură, deoarece armonia reprezintă legea fundamentală a universului. Perfecțiunea umană reprezintă un comandament divin, așadar instituțiile care îl vor face pe om perfect vor fi în cele din urmă instaurate.

De la această idee fundamentală, Fourier va dezvolta o viziune originală și complicată cu privire la istoria omenirii. Istoria, așadar, este văzută de către utopistul francez ca fiind compusă din succesiunea naturală a diferitelor etape ale acestui proces armonizator. Traiectul istoric nu este unul liniar, dovadă fiind faptul că începând cu epoca modernă, umanitatea s-a îndepărtat tot mai mult de realizarea acestei armonii. „Ocolișul” întreprins de către oameni este o idee preluată de la filosoful iluminist Jean-Jacques Rousseau și vine în contradicție cu viziunea lui Saint-Simon (progresul continuu al umanității), preluată la rândul ei de la Enciclopediști. Fourier vede zorii istoriei umanității într-un timp imemoriabil, în care inocența și fericirea primară erau împărtășite de fiecare individ (starea naturală). Treptat, această inocență originară a fost pierdută, urmând o perioadă de acalmie și de vicii, apoi o perioadă de relativă prosperitate care va culmina cu atingerea fericirii autentice și a perfecțiunii dezvoltării umane.

Aceste etape corespund, în viziunea lui Fourier, preistoriei (epoca “bunului sălbatic”), patriarhatului (dominația unui șef de clan sau a unui despot asupra unei comunități), barbarismului (etapă a decadenței și pierderii valorilor civilizatoare), civilizației moderne și, în final, asociaționismului.

Conceptul de “civilizație” este aspru contestat de Fourier, accentul căzând în scrierile sale pe criticarea viciilor și acțiunilor rău-voitoare din cadrul comerțului. Garantismul, etapa în care omenirea va fi armonizată, reprezintă o îmbunătățire necesară și iminentă a civilizației. În cadrul acestei etape istorice, comunitățile vor stabili în mod natural dreptul la muncă, asigurându-se pentru fiecare membru mijloacele de supraviețuire și de prosperare. Ordinea asociativă odată instaurată, ultima etapă a dezvoltării umane – Armonismul, va duce la găsirea fericirii de către fiecare individ. Această stare de armonie reprezintă, în fapt, o formă de organizare socială descentralizată.

 

Cele doisprezece pasiuni fourieriste

Motorul acestor transformări sociale este, pentru autor, o anumită lege a atracție care îi determină pe indivizi să lucreze și să se asocieze pentru crearea binelui comun. Universalitatea acestei legi nu este observabilă deoarece, de-a lungul timpului, oamenii au construit diverse obstacole care i-au deturnat spre acțiuni și trăiri anti-sociale. Odată cu eliminarea acestor obstacole, continuă Fourier, armonia universală va triumfa, iar bunăstarea socială va crește exponențial, întrucât munca nu va mai fi privită drept necesitate, ci se va realiza din pură plăcere. Împlinirea oamenilor prin muncă va conduce în cele din urmă la dispariția tuturor tarelor societății industriale.

În construirea acestei noi organizări sociale, un pronunțat accent se va pune pe dezvoltarea și cultivarea pasiunilor individuale și pe combinarea fructuoasă a acestora. Astfel, Fourier grupează aceste pasiuni în trei categorii:cele cinci simțuri biologice;cele patru „pasiuni colective” (prietenia, dragostea, maternalismul, ambiția) și cele trei pasiuni distributive (pasiunea de a planifica, de a schimba și cea pentru unitate) . Combinarea celor doisprezece pasiuni fourieriste va da naștere iubirii față de ceilalți (similară iubirii aproapelui din dogma creștină) – aceasta fiind piatra de temelie a noii societăți.

 

Noua organizare socială

Societatea franceză de început de secol XIX nu oferea premisele pentru ca această armonie a pasiunilor să poată exista. În acest sens, Fourier va milita pentru crearea unor comunități locale denumite falange, formate din aproximativ 2000 (numărul ideal fiind 1620 – dublul lui 810) de oameni – bărbați, femei și copii, în cadrul cărora pasiunile fiecărui membru pot fi identificate și cultivate.

În centrul acestei noi forme de organizare socială se află o clădire centrală, denumită falanster, care amintește din punct de vedere arhitectural de blocurile de apartamente specifice statelor industrializate ale secolului al XX-lea. De altfel, Fourier este, prin falanster, inventatorul conceptului de habitat unitar, acesta servind drept referință pentru numeroase sisteme și experiențe concrete în domeniul locuinței populare până în zilele noastre. Observator sagace al realităților epocii sale, el nu putea ignora ceea ce apărea ca fiind evident:

Cutumele civilizate înghesuie într-un pod vreo treizeci de muncitori, bărbați și femei, claie-peste-grămadă, într-un mod foarte moral și decent:moraliștii noștri, dușmani ai reunirilor în industrie, stabilesc că reunirea este necesară doar în acele situații când apare ca total inconvenabilă, ca în cazul locuințelor pentru săraci și bolnavi, care pot fi văzuți îngrămădiți ca sardelele în podurile mătăsarilor și în spitale”.

Fourier a văzut și locuit în “orașele murdare și hidoase”, ca și în sate, “aglomerări de colibe dezgustătoare”, acestea fiind o realitate a epocii sale.

 

Satisfacerea pasiunilor indivizilor – calea spre fericirea comunității

Comunitatea fourieristă s-ar autosusține economic, plecându-se de la ideea că fiecare membru se va alătura grupului de lucrători cu care simte că are cea mai mare afinitate (care îi satisface cel mai bine pasiunile). Cei care dețin numai forță de muncă sunt încurajați să acumuleze, treptat, și capital, printr-o intensificare a efortului lor. Coerciția nu va exista în cadrul acestei noi organizări sociale. Munca va fi împărțită între membrii comunității astfel încât activitatea fiecărui individ să fie respectată. Schimbarea ocupației indivizilor va fi încurajată de către comunitate, pentru a se evita situația în care munca devine rutinizată, monotonă. Drept urmare, munca în cadrul falangei va fi realizată cu entuziasm și va conduce la împlinirea fiecărui individ. Fourier își asigură cititorii de faptul că fiecare membru al comunității își va găsi o muncă adecvată pasiunilor și înclinațiilor sale. Astfel, indivizii sunt grupați în subunități de șapte – nouă persoane (denumite serii) și în unități mai cuprinzătoare denumite grupuri. Fiecare grup se va ocupa de un anumit sector al muncii (în general, munca era de natură agricolă), iar indivizii pot alege să facă parte din oricare grup doresc și să-și schimbe grupul, în funcție de felul în care pasiunile sale sunt satisfăcute.

De altfel, Fourier va ilustra această nouă formă de organizare microsocială dând exemple:indivizii agresivi, a căror pasiune este violența, vor putea să lucreze pentru binele comunității și-și vor satisface nevoile personale prin munca în cadrul abatoarelor, iar copiilor, cărora le place să se joace în noroi (mizerie), le va fi distribuită munca de a împrăștia cu îngrășământ natural spațiile agricole. Ca urmare a realizării cu plăcere a acestor munci, cât și a competiției benefice dintre diferitele grupuri, membrii falansterului vor obține rezultate cu mult mai însemnate decât cele din epoca în care autorul trăia.

Cum armonia este cea care caracterizează noua organizare socială, resursele economisite prin dispariția anumitor slujbe (soldații, polițiștii, pompierii, criminalii, avocații devenind inutili într-o societate armonioasă) vor fi realocate pentru sporirea eficienței falansterului. De asemenea, asociaționismul de tip fourierist permite, dar nu necesită dispariția proprietății private asupra locuințelor, întrucât indivizii trăiesc laolaltă, în apartamentele falansterului, în cadrul căruia mâncarea este pregătită la bucătăria comună, iar mesele sunt luate la cantina comunității. Tot colectivă este proprietatea asupra grajdurilor și a hambarelor în care proviziile sunt păstrate.

În urma acestor noi condiții de muncă și de trai, Fourier anticipa că productivitatea noii organizări sociale va fi de patru – cinci ori mai mare decât cea cunoscută de societatea contemporană lui . Mai mult, el anticipa că noua productivitate a muncii va permite membrilor comunității să-și petreacă cea mai mare parte a vieții bucurându-se de confortul și de fericirea creată în urma celor zece ani de muncă (indivizii trebuind să muncească pentru binele general al comunității doar între vârstele de 18 și 28 de ani) .

 

Organizarea comunităților

În ceea ce privește distribuția produselor, Fourier anticipează că fiecărui individ îi va reveni o anumită sumă din produsul muncii industriale. Surplusul rămas după această împărțire echitabilă va fi repartizat ținându-se cont de munca depusă, de capitalul investit și de talentul arătat și recunoscut de către ceilalți membri ai comunității.

Această distribuție tripartrită a produsului urmează conform viziunii lui Fourier următoarea schemă:cinci doisprezecimi din acest surplus revine muncii, patru doisprezecimi capitalului, iar talentului îi revine trei doisprezecimi . Astfel, celebra deviză formulată de Saint-Simon devine la Fourier “de la fiecare după posibilități, fiecăruia după muncă, capital și talent”. Mai departe, Fourier împarte munca în trei categorii:munca necesară, munca utilă și munca agreabilă (plăcută). Realizarea primului tip de muncă aduce cea mai mare răsplată, urmând ca ultima, cea care implică cele mai puține sacrificii personale, să fie și cea mai puțin răsplătită.

În ceea ce privește guvernarea acestor comunități (concentrarea și difuzarea puterii politice), Fourier admite că vor exista funcționari aleși de către membri care se vor ocupa de strângerea contribuțiilor membrilor și de gestionarea bugetului falansterului, iar conducător unei falange (denumit unarch) va fi subordonat doar conducătorului tuturor falangelor de la nivel mondial (denumit omniarch). Sediul acestui supraveghetor mondial va fi orașul milenar Constantinopol. Diviziunile sociale nu vor dispărea, însă Fourier consideră că indivizii bogați și influenți vor fi atât de pătrunși de spiritul cooperării încât prezența lor în falangă nu va afecta echilibrul general al comunității.

Pentru utopistul francez, prosperitatea trebuie să fie generală, să-i cuprindă pe toți membrii comunității. Spre deosebire de marxiști, care urmăresc să-i asigure individului libertatea prin crearea egalității sociale, Fourier dorește să conserve inegalitatea economică pentru a le garanta tuturor egalitatea în fericire și libertatea.   

Organizarea socială va fi atât de bine controlată, încât afecțiunea din cadrul intim al familiei va fi înlocuită de cea din cadrul mult mai larg al comunității. În fapt, utopistul francez preconiza că familia și căsătoria vor dispărea treptat, fiind înlocuite de mecanisme sociale mult mai eficiente în solidarizarea și apropierea indivizilor. Promovând pacea în detrimentul mișcărilor revoluționare, Fourier anticipa că punerea în aplicare a ideilor sale inovatoare, în spațiul limitat al unei singure comunități asociaționale, va fi suficientă pentru demonstrarea justeții afirmațiilor și prezicerilor sale. Noul mileniu, era fericirii, preconiza el, va veni în decursul unui deceniu, așadar el își va sfătui aderenții să nu își investească banii în bunuri imobiliare, deoarece acestea vor fi dramatic devalorizate odată cu implementarea ideilor fourieriste . Acest tip de discurs milenarist va fi întâlnit, pe parcursul secolului al XX-lea, la numeroși lideri politici asociați stângii, fiind uzat mai ales de către ales comuniști (Lenin, Stalin, Troțki).

 

Importanța istorică a ideilor lui Charles Fourier

Deși ideile și teoriile sociale aparținând lui Fourier sunt adesea fanteziste, meritul lor este acela de a fi atras atenția asupra ineficienței unor segmente ale economiei și comerțului de tip capitalist. De asemenea, grija sa pentru realizarea muncii în condiții optime a condus la formularea mai târzie a drepturilor asociate muncitorilor și la cristalizarea unor politici sociale care vizau protejarea și crearea de condiții optime pentru lucrători. Accentul pus pe rutinizarea muncii și pe alienarea lucrătorului reprezintă idei la care vor reflecta numeroși alți teoreticieni socialiști, mai ales după anul 1848 (Marx și Engels). De asemenea, ideile lui Fourier au avut un impact important asupra dezvoltării liniilor de producție industrială (mașinismului), asupra formulării unei legislații industriale și creării primelor norme sanitare în desfășurarea muncii industriale și asupra cristalizării primelor proiecte legislative privind egalitatea formală dintre femei și bărbați .

Oricât de rudimentare sau de speculative ar fi argumentele lui Fourier, el a reușit să formuleze ideea că noul concept de societate reprezintă o interpretare obiectivă a legilor de evoluție socială (determinism social) și nu una personală, subiectivă . De asemenea, el este primul care formulează ideea că societatea contemporană lui reprezintă o etapă intermediară, temporară în cadrul evoluției umane spre o societate armonioasă, egalitară, perfectă – idee ce va fi preluată de către Marx, care o va dezvolta și integra într-un sistem social mult mai complex.

Deși teoriile lui Fourier au fost catalogate în majoritatea lor ca fiind fanteziste, există numeroase aspecte ale teoriei sale sociale care au avut și continuă să aibă o reală aplicabilitate. Astfel, el a recomandat crearea de agenții cooperative care ar furniza lucrătorilor agricoli credite ieftine și care s-ar ocupa de stocarea și distribuirea produselor agricole. De asemenea, aceste agenții le-ar furniza lucrăritorilor agricoli instrumentele și utilajele necesare realizării muncilor agricole. Agențiile cooperative ar avea ca principală sarcină fondarea și întreținerea de ferme–model și de ateliere industriale prin intermediul cărora țăranii ar găsi o alternativă la munca agricolă (diversificarea, intensificarea plăcerii muncii). Fourier sugerează ca sistemul de vânzare-cumpărare de tip cooperativ să fie extins pentru a-i include și pe cumpărători;astfel, clasa comercianților ar deveni inutilă și membrii ei s-ar orienta către activități productive.

Instituțiile de tip cooperatist din ziua de astăzi se aseamănă cu cele anunțate de către Fourier:combinația dintre creditul cooperativ și cumpărarea și vânzarea cooperativă s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune metode de a organiza și administra cooperativele fermierilor, iar discuția privind importanța asigurării altor activități (mai ales industriale) pentru proprietarii agricoli mici reprezintă una dintre polemicile recurente de la nivelul câmpului decizional (politic) .

 

 

 


Surse:

Beecher, Jonathan, Charles Fourier:the visionary and his world, Berkeley, University of California Press, 1986

Fourier, Charles, Opere economice, traducere și studiu introductiv de Gromoslav Mladenatz, București, Editura Academiei R.S.R, 1966

Laidler, Harry W., History of socialism:a comparactive survey of socialism, communism, trade unionism, cooperation, utopianism and other systems of reform and reconstruction, Routledge &Kegan Paul, London, 1968

Landauer, Carl, European Socialism:a history of ideas and movements, Vol.I, Berkeley, University of California Press, 1959

Manuel, Frank E., Manuel, Fritzie P., Utopian thought in the western world, Cambridge, The Belknap Press of Harvard University Press, 1997