Autor 6456 vizualizări


Secolul XX a marcat intrarea pe scena istoriei a femeii. După secole în care doar în cazuri excepționale o femeie putea ajunge într-o poziție de putere – sau pur și simplu să se remarce într-un anumit domeniu –, după anul 1900 femeile din (aproape) întreaga lume (excepție:țările în care, cultural, femeile sunt puternic discriminate, chiar și astăzi) au avut șansa de a se face remarcate:în științe, politică, cultură și oricare alt domeniu, căci barierele au dispărut. Astfel, revista TIME a putut alcătui recent un top al celor mai puternice femei ale secolului trecut. Să vedem care sunt acestea.

Golda Meir (1898-1978)

Numită cândva „singurul bărbat din Guvern”, Golda Meir a fost una din marile figuri politice din Israel, un stat la a cărui dezvoltare a contribuit enorm. După o carieră politică strălucită, incluzând ocuparea funcției de Ministru de Externe, Golda Meir devine Prim Ministru în 1969, într-o vreme în care Israelul era prosper și se bucura încă de victoria din Războiul de Șase Zile. Însă un alt război, ce izbucnește câțiva ani mai târziu, îi va aduce sfârșitul politic. Lipsa de pregătire a Israelului pentru cel de-al patrulea conflict arabo-israelian, Războiul de Yom Kippur, a șocat națiunea. Deși Israelul va câștiga acest război cu ajutorul americanilor, guvernul condus de Meir a fost aspru criticat, motiv pentru care ea se retrage din funcție în 1974.

Sandra Day O'Connor (1930-Prezent)

Prima femeie magistrat care a ajuns la Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a fost Sandra Day O'Connor. Numită în funcție în 1981 de către președintele Reagan, care și-a îndeplinit astfel promisiunea de campanie de a distruge barierele de gen, O'Connor, fost senator de Arizona, a fost confirmată în funcție de către Congres cu unanimitate de voturi, punând capăt unei tradiții vechi de 191 de ani. Deși a fost nominalizată de un președinte republican, O'Connor nu a mers întotdeauna după linia de partid. În cei 24 de ani în care și-a ocupat funcția, Sandra Day O'Connor a avut de multe ori votul crucial, cel care decidea în ultimă instanță deciziile Curții: s-a întâmplat astfel în cazuri controversate privind avortul, legea electorală, pedeapsa cu moartea, hărțuirae sexuală ș.a. Munca la Curtea Supremă a fost extrem de importantă pentru femeia care, deși a terminat a treia din generația sa la Stanford Law în 1952, nu s-a putut angaja la o firmă de avocatură din cauza genului.

Rosa Parks (1913-2005)

Rosa Parks a devenit cea mai cunoscută persoană din SUA în urma unui incident aparent banal: într-o zi, a refuzat să ofere locul său din autobuz unei alte persoane. De unde s-a iscat controversa? Era 1 decembrie 1955, Rosa Parks era de origine afro-americană, iar bărbatul alb. În urma gestului său, Parks a fost arestată în baza legislației aflate în vigoare în Alabama, dar marele scandal ce s-a iscat atunci a dus în cele din urmă la promovarea mișcării pentru drepturile populației de culoare și abrogarea legilor segregaționiste.

Cele mai influente femei ale ultimului veac (I)

Jiang Qing (1914-1991)

Cunpscută mai bine drept Doamna Mao, Jiang Qing nu s-a ferit niciodată de frâiele puterii. După o tinerețe zbuciumată din care n-au lipsit o carieră în actorie, câteva căsătorii eșuate și o perioadă petrecută la pușcărie (toate acestea fiind șterse din trecutul ei odată ce a ajuns la putere), Jiang a devenit soția lui Mao Zedong în 1938, iar de atunci s-a implicat constant în problemele politice ale Partidului Comunist chinez, ajungând în fruntea Grupului celor Patru, format din Zhang Chunqiao, Yao Wenyuan și Wang Hongwen. Împreună, aceștia au controlat toate instituțiile culturale chineze, au ordonat distrugerea a nenumărate cărți și manuscrise vechi, picturi și clădiri antice, și s-au făcut responsabili de persecuțiile împotriva populației. Unii istorici au susținut că acest grup a inițiat și condus Revoluția Culturală, dar Jiang a susținut mereu că ea a fost doar secundul lui Mao. În cele din urmă, Jiang Qing a fost arestată și condamnată pentru crimele comise și a petrecut zece ani ani în închisoare înainte de a se sinucide, în 1991.

Angela Merkel (1954-Prezent)

Germanii au avut încredere în Angela Merkel pentru preluarea funcției de Cancelar pentru că știau că se pot baza pe ea. Fizician de profesie, crescută în Germania de Est, Merkel a intrat în politică după căderea Zidului Berlinului și a urcat în ierarhia Uniunii Creștin-Democrate, ajungând protejata Cancelarului Helmut Kohl. În 2005 a fost aleasă Cancelar de către Bundestag; era prima femeie care ocupa această funcție și primul politician provenit din RDG. De atunci, ea conduce cu fermitate politica germană, implicându-se activ în toate problemele internaționale, de la criza economică și austeritatea, până la conflictele militare și schimbările climatice.

Eleanor Roosevelt (1884-1962)

Ca soție a lui Franlkin D. Roosevelt, cel de-al 32-lea președinte american, Eleanor Roosevelt a schimbat radical imaginea și rolul Primei Doamne în societatea americană. A fost mult mai prezentă pe scena publică decât predecesoarele sale: participa frecvent la transmisiuni radio, ținea conferințe săptămânale dedicate exclusiv femeilor, iar în același timp și-a asumat și rolul de consilier neoficial al soțului ei, militând pentru drepturile săracilor, ale minorităților și femeilor. După moartea soțului ei, Eleanor Roosevelt și-a continuat munca în domeniul umanitar, a făcut parte din prima delegație americană la ONU și a lucrat pentru adoptarea Declarației pentru Drepturile Omului și crearea UNICEF.

Gloria Steinem (1934-Prezent)

Aproape toate organizațiile americane pentru drepturile femeilor își datorează existența eforturilor Goriei Steinem. Implicată din tinerețe în mișcările civice pentru egalitatea dintre sexe, jurnalista Gloria Steinem a făcut în 1963 un extraordinar reportaj undercover în interiorul redacției Playboy, intrând în pielea unui iepuraș Playboy pentru a vedea cum sunt tratate femeile. Fondatoare a revistei Ms. și Women's Action Alliance, Steinem a devenit în anii 1960-1970 a devenit liderul mișcării feministe din America.

Maica Tereza (1910-1997)

Dacă pe cineva inteligent îl comparăm cu Einstein, despre cineva milostiv vom spune că e ca Maica Tereza, cea cunoscută în întreaga lume pentru eforturile sale caritabile. Născută Agnes Bojaxhiu într-o familie albaneză din Imperiul Otoman, Maica Tereza a plecat în India în 1929;aici a dezvoltat o comunitate de misionari de doar 13 membri într-o rețea globală cu peste 4000 de călugărițe, ce administrează nenumărate orfelinate și aziluri. Admirată de milioane de oameni și laureată a Premiului Nobel pentru Pace, Maica Teresa a fost și criticată:pentru că se implica în probleme medicale deși nu era specializată în acest domeniu, pentru că nu a abordat problema sărăciei la o scară la mai mare, pentru că s-a opus avortului și contracepției etc. Cu toate acestea, Maica Teresa a inspirat nenumărați voluntari și asistenți sociali și a fost beatificată de Biserica Catolică în 2003.

Margaret Thatcher (1925-2013)

O femeie irascibilă și cu standarde înalte, Margaret Thatcher a fost numită pe bună dreptate Doamna de Fier a Marii Britanii. Licențiată în chimie și drept, avocat, mamă a doi copii, Thatcher și-a văzut visele împlinite în 1959, când a devenit membru în Parlamentul britanic din partea Partidului Conservator. Avea mari ambiții politice, pe care le-a dus încă și mai departe, ajungând în 1979 prima femeie prim ministru din istoria țării. A ocupat această funcție timp de 11 ani, în trei mandate consecutive, și a avut un rol esențial în schimbarea politicii economice din Marea Britanie. Totodată, rolul ei în plan extern, alături de partenerul său conservator de peste Atlantic, Ronald Reagan, a fost considerat esențial în decăderea Uniunii Sovietice.

Virginia Woolf (1882-1941)

Scriitoarea Virginia Woolf a fost o deschizătoare de drumuri în literatura modernistă și în scrierile feministe de la începutul secolului XX. În scrieri precum To the Lighthouse,  Orlando și mai ales în faimosul eseu A Room of One's Own, Virginia Woolf a explorat rolurile artistice, sexuale și religioase ale femeii de-a lungul istoriei. Adeptă a narațiunii de tip fluxul conștiinței, Woolf a adus literaturii contemporane numeroase inovații stilistice. Suferind de o depresie extremă, cauzată și de tulburări psihice, Virgina Woolf s-a sinucis în martie 1941.