Cele mai devastatoare erupţii vulcanice din istorie

Autor 8754 vizualizări


Natura ne reaminteşte periodic de puterea ei incredibilă, de multe ori prin intermediul unor erupţii vulcanice colosale. Forţa unor asemenea erupţii se măsoară prin scara VEI (Volcanic Explosivity Index), un sistem dezvoltat în anii ’80 care se foloseşte de factori precum volumul, durata şi alte elemente pentru a cuantifica forţa exploziei. În ultimii 10.000 de ani nu am avut parte de nicio erupţie gradată la maximul de 8, cu toate acestea vulcanii nu au stat liniştiţi.

Să începem totuşi cu o serie de erupţii cu magnitudine 8, produse în Yellowstone, parcul naţional care se întinde pe suprafaţa unui supervulcan care a făcut ravagii acum 2 milioane, respectiv 1, 2 milioane şi 640.000 de ani. Potrivit estimărilor, cenuşa şi lava eliberate ar fi fost suficiente cât să umple întreg marele canion. Depozitul de magmă descoperită recent în zonă confirmă acest lucru. În parc se află şi un crater de nu mai puţin de 72 de km. în diametru.

Huaynaputina, vârful de 4800 de metri din Peru, este responsabil de cea mai mare erupţie din istoria Americii Latine. Erupţia a avut efecte pe orază de 120 de km. şi se pare că a influenţat şi clima globală. Verile care au urmat evenimentului din 1600 au fost printre cele mai reci din ultimii 500 de ani. Cenuşa a îngropat o porţiune de 50 de km. pătraţi la vest de munte. Cataclismul a devastat oraşele Arequipa şi Moquengua, care au avut nevoie de mai bine de un secol ca să îşi revină.

Vulcanul Krakatoa a erupt pe 26 aprilie 1883. Muntele situat pe un arc insular în zona de subducţie a plăcii indo-australiene a ejectat cantităţi uriaşe de cenuşă şi pietre, iar explozia s-a auzit de la sute de km. depărtare. S-a produs şi un tsunami ale cărui valuri au atins 40 de metri şi care a ucis 34.000 de oameni. În vreme ce insula a fost complet distrusă de erupţie, noile erupţii din decembrie 1927 au creat un fel de con în mijlocul caldeirei, botezat Anak Krakatau (“copilul”), care uneori prinde viaţă şi creează o nouă insulă la umbra părintelui său.

Explozia Santei Maria din 1902 a avut loc în Guatemala, după 500 de ani de inactivitate. Vulcanul simetric şi acoperit de păduri face parte dintr-un lanţ care se întinde de-a lungul coastei pacifice şi de atunci a avut izbucniri constante. În 1929 Santa Maria a eliberat un nor piroclastic imens care a cauzat moartea a cel puţin 5000 de persoane.

Erupţia din 1912 a vulcanului Novarupta din peninsula Alaska, parte din cercul de foc al Pacificului, a fost probabil cea mai puternică din secolul al XX-lea. 12 km. cubi de magmă şi cenuşă au fost eliberaţi în aer şi s-au împrăştiat pe o suprafaţă de 7800 de km. pătraţi.

Pinatubo, unul dintre vulcanii din Luzon, Filipine, într-o zonă de subducţie, a erupt în 1991 şi a creat o coloana de fum care s-a ridicat la 35 km. Cenuşa a căzut peste mai multe localităţi rurale, multe acoperişuri prăbuşindu-se sub greutatea acesteia. Milioanele de tone de dioxid de sulf şi alte substante care s-au răspândit pe tot globul au cauzat o scădere de temperatură de aproape 0, 5 grade în următorul an.

Insula Ambrym, parte din republica Vanuatu din sud-vestul Pacificului, a fost în anul 50 martora uneia din cele mai impresionante erupţii din istorie, una care a format o caldeiră lată de 12 km. Vulcanul de aici încă este printre cei mai activi de pe Terra. A erupt de mai bine de 50 de ori în ultimele 3 secole, dovedindu-se un vecin periculos pentru localnicii afectaţi ori de râurile de lavă ori de ploile acide.

Vulcanul Ilopango din apropiere de San Salvador a erupt doar de 2 ori în istorie, dar prima cel puţin, din 450, a fost catastrofală. A acoperit cu cenusă parte de centru şi vest din El Salvador şi a distrus oraşele mayaşe timpurii, obligând localnicii să fugă. Rutele comerciale au fost şi ele perturbate, iar mayaşii s-au reorientat către zonele mai joase din Guatemala.  Caldeira este acum unul din cele mai mari lacuri din El Salvador.

În 1610 a.Hr. a erupt vulcanul Thera din Marea Egee cu energia câtorva sute de bombe atomice în doar o fracţiune de secundă. Deşi nu avem documente, geologii estimează că ar putea fi vorba de cea mai mare explozie vulcanică la care a fost martoră umanitatea. Pe insula care găzduia vulcanul, Santorini, se dezvoltase civilizaţia minoică şi există indicii cum că locuitorii ar fi bănuit că urma o explozie şi au evacuat insula. Totuşi, sunt motive să credem că acest cataclism a afectat iremediabil cultura prin schimbările climatice majore din cauza dioxidului de sulf care a provocat scăderi drastice ale temperaturilor precum şi valurilor tsunami.

Changbaishan, aflat la granita dintre China şi Coreea de Nord,   a ejectat material vulcanic pe o zonă vastă ajungând până în Japonia de nord şi a produs o caldeiră lată de 4, 5 km. s-a format aici lacul Tianchi, un obiectiv turistic deosebit prin peisaj şi prin zvonurile privind creaturile neidentificate care ar trăi în adâncuri. Muntele a erupt ultima oară în 1702.

Cea mai mare explozie documentată însă a avut loc în 1815 în Indonezia, pe insula Sumbawa, clasificată drept supercolosală cu un indice de 7. Vulcanul, încă activ, este şi unul din cele mai înalte vârfuri din arhipelagul indonezian. Erupţiile au atins apogeul în aprilie 1815, când zgomotele produse s-au auzit si pe insula Sumatra, la mai mult de 1900 de km. depărtare. Numărul victimelor se pare că a depăşit 71.000. 

sursa:Live Science

""