Autor 4411 vizualizări


Nu căutăm să demontăm ideea că în România nu ai ce vedea sau că ţara noastră nu este ofertantă din punct de vedere turistic, ci doar să arătăm de ce nu este atractivă şi de ce este evitată o ţară care are la dispoziţie peste 190 de castele pe care le poate prezenta sub diverse forme publicului larg:de la muzee sau elemente de arhitectură ce merită vizitate şi admirate, la hoteluri şi pensiuni în care te simţi ca un nobil de secol XVIII sau un boier din aceeaşi vreme.

Zilele trecute priveam la televizor o ştire despre ofertele de Crăciun şi Revelion. Între informaţii era inserată şi ideea că ai putea să îţi petreci Crăciunul asemeni unui boier. Nu am avut nevoie să văd mai mult de două cadre şi să îmi dau seama că obiectivul vizat este frumosul Conac Polizu din judeţul Iaşi.

O idee cum să valorifici patrimoniu – cazul Conacului Polizu (foto)

Pentru că am tot fost acuzaţi că oferim doar exemple negative vom prezenta în deschiderea materialului de azi pe scurt povestea de succes a Conacului Polizu. Acest monument istoric, construit între anii 1870 -1878 de către Constantin Ghica-Deleni, în satul Maxut, comuna Deleni, judeţul Iaşi, a servit familiei sale drept reşedinţa de vară a familiei şi a moştenitorilo ulteriori. Odată cu instaurarea regimului comunist, clădirea nu a fost ferită de tratamentele aplicate fosteleor elite de către noii stăpâni.

 



A deservit drept cazarmă de armată rusească şi apoi drept diverse forme de administrare comunistă. Din anul 2005 însă unitatea a intrat într-un amplu proces de reamenajare şi restaurare, cu ajutorul specialiştilor şi materialelor de construcţie de cea mai bună calitate. În mai 2012 au fost primiţi aici primii turişti, care au rămas de-a dreptul fermecaţi Astăzi este unul dintre cele mai frumoase locuri din judeţ, unde se merită nu doar o scurtă vizită, ci şi să îţi petreci câteva zile aici. Nu e nevoie să ne credeţi pe cuvânt, mergeţi şi vedeţi! (pagina de web este conacpolizu.ro)

celaşi model, altă soartă – Palatul Brukenthal

Poate o soartă asemănătoare merită şi castelul Brukenthal din Sâmbăta de Jos, judeţul Braşov. În momentul în care numele de Brukenthal se face auzit cu toţii ne gândim la celebrul muzeu şi palat din centrul oraşului Sibiu, ridicat de baronul Samuel von Brukenthal. Trebuie ştiut că acesta nu este singurul monument care îşi leagă numele de prestigioasa familie nobiliară săsească.

Cândva un castel simbol al casei de Brukenthal, Palatul de la Sâmbăta de Jos din judeţul Braşov stă azi gata să se prăbuşească. Acoperit în nişte bandaje pentru a fi mai degrabă ascuns de ochii celor care şi-ar dori să îl viziteze, edificiul, monument de categoria A, se prăbuşeşte puţin câte puţin. Castelul, care a fost construit în secolul al XVIII-lea, ar putea fi transformat într-un muzeu al calului lipiţan dacă Regia Naţională Romsilva, cea care îl are în proprietate, va găsi fondurile necesare să-i redea strălucirea de altă dată.

Castelul Brukenthal, construit de contele Jozef von Brukenthal, fratele lui Samuil von Brukenthal, în stil baroc între anii 1750-1760 ca parte integrantă a unei herghelii de cai lipiţani, unică în România, este acum de nerecunoscut. Doar ornamentele de pe pereţii ce stau să cadă şi sobele din ceramică adusă de la Viena mai amintesc de ceea ce cândva a fost un palat ce trebuia să o impresioneze pe împărăteasa Austriei. În secolul al XX-lea castelul a avut de suferit în urma unui incendiu. Atunci a ars acoperişul, iar în anii '40, cei care l-au reparat, au acoperit celebrele picturi de pe pereţi.


Construcţia intrată în patrimoniul Romsilva în anul 2002 nu poate fi restaurată pentru că în România foarte greu se găsesc fonduri pentru aşa ceva. Mai mult chiar, dacă s-ar găsi bani cumva cu siguranţă reparaţiile ar fi atât de umflate încât repararea unui monument costă dublu decât în orice altă ţară. Romsilva, după cum s-a exprimat şi în alte rânduri, are ceva proiecte legate de palat. Unul dintre ele vizează amenajarea unui muzeu al calului lipiţan. La ultimele alegeri parlamentare noua condure a Prefecturii vraşov îşi exprima disponibilitatea să ajute la reabilitarea castelului încercând să obţină fonduri de la Ministerul Culturii. La acel moent se estima că pentru restaurarea clădirii ar fi nevoie de 10 milioane de euro.

Ce s-a întâmplat între timp? Pentru mine ca turist, doar “bandajele” de protecţie montate pe faţada clădirii sunt de remarcat. În şapte ani de zile în care pentru Conacul Polizu s-a muncit cu multă atenţie şi dăruire, la Sâmbăta şi în multe alte locuri s-a dărâmat şi s-a degradat şi mai rău.



Oare ar fi fost rău să mergi aici şi pe lângă ce ne-a dat natură, să poţi învăţa să călăreşti la una dintre cele mai renunite herghelii? Apoi să intri în palat şi să te simţi, fie şi doar pentru câteva zile ca un baron sau un conte austriac de pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. Rămâne doar să visăm pentru că nimeni nu se încumetă să facă aşa ceva, în România... Cert este că există excepţii de la regulă, iar Conacul Polizu este una dintre ele, care mă face să cred că dacă ar exista puţină voinţă şi interes multe dintre perlele arhitectonice româneşti ar putea arăta magnific.

""