Autor 13490 vizualizări


În 1963, la întâlnirea româno-sovietică la nivel înalt, Nicolae Ceauşescu l-a înfruntat pe Nikita Hruşciov. Printre altele, a demascat agentura sovietică din România.

În loc să atenueze divergenţele dintre români şi sovietici, anul 1963 le-a adâncit. Încă din luna februarie, cu ocazia sesiunii CAER, organizată la Moscova, Alexandru Bârlădeanu, reprezentantul României, a respins eforturile sovietice de planificare a economiilor socialiste. S-a invocat atunci suveranitatea statelor membre. Luna următoare, cu ocazia Plenarei CC a PMR, disensiunile au fost făcute publice. Panica a cuprins conducerea de la Kremlin.

Scrisori între Bucureşti şi Moscova

Pe rând, la Bucureşti, au fost trimişi emisari cu gânduri de împăcare. Mai întâi, Iuri Andropov (3 aprilie 1963), apoi, Nikolai Podgornîi (26 mai 1963). Amândoi au solicitat o întrunire urgentă la nivel înalt, pentru clarificarea diferendului. Între cele două conduceri de partid a avut loc şi un schimb de scrisori. PCUS a trimis o astfel de misivă chiar prin Podgornîi. Răspunsul a parvenit sovieticilor în scurt timp. Gheorghiu-Dej a propus ca un mesager să ducă la Moscova scrisoarea datată 13 iunie 1963. Pentru această misiune, el l-a ales pe Ceauşescu.

Secretarul CC nu a avut mandat pentru discuţii, ci doar a înmânat răspunsul. De asemenea, el a sondat terenul când şi unde ar fi putut avea loc întâlnirea. „Noi suntem gata oricând şi oriunde", era cuvântul de ordine al comuniştilor români. Mult aşteptata întrevedere a avut la loc la Bucureşti, pe durata a două zile (24-25 iunie 1963). „Acasă" la români, ceea ce însemna deja un ascendent faţă de liderul de la Kremlin. Nu s-a păstrat stenograma întâlnirii, dar din memorii şi discuţiile ulterioare, purtate în Biroul Politic, se poate reconfigura derularea ei. 

Întâlnirea de la Scroviştea

Discuţiile s-au purtat la Scroviştea, în apropierea Capitalei. Publicităţii nu s-a dat niciun comunicat. Hruşciov şi ai lui făceau o vizită neoficială. Din partea românilor, la întâlnire au participat toţi membrii Biroului Politic (BP), plini şi supleanţi. Astfel spera Gheorghiu-Dej să surclaseze delegaţia sovietică şi să demonstreze „conducerea colectivă" şi „unitatea de monolit" a partidului.

Dintre cei 14 români, doar 8 au vorbit. Printre ei, desigur, şi secretarul Ceauşescu. El a fost, alături de Alexandru Drăghici, şi printre cei mai impetuoşi vorbitori, după cum a recunoscut ulterior Gheorghiu-Dej. „Le-am dat cuvântul pe rând pentru a-şi expune şi susţine opiniile lor", a povestit Dej şefului său de cabinet Paul Sfetcu („13 ani în anticamera lui Dej", Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000).

„Cei mai duri şi mai vehemenţi dintre ei au fost Sandu Drăghici şi Nicu Ceauşescu. Am fost chiar nevoit în cuvântul meu să mai atenuez şi aplatizez câte ceva din impresia produsă de ei. De la sovietici a vorbit tot timpul Hruşciov". Printre altele, Nicolae Ceauşescu l-a încolţit pe Hruşciov pe tema agenturii sovietice de spionaj, pe teritoriul românesc. „A fost într-o situaţie foarte grea, era parcă speriat", a comentat, încântat, Gheorghiu-Dej.

Aceasta era, de fapt, o tactică bine pusă la punct de Gheorghiu-Dej. La fel cum îl trimisese pe Bodnăraş, la înaintare, cu propunerea făcută lui Hruşciov de retragere a trupelor sovietice, îl desemnase pe Ceauşescu, secondat de Drăghici, să ridice chestiunea agenturii sovietice în România. 

Planuri de  federalizare sovietică

În acest tête-à-tête la nivel înalt, Hruşciov a renunţat la agresivitatea de altă dată. A încercat să justifice unele propuneri din CAER, referitoare la planificarea economică, prin presiunile unor ţări industrializare, precum Cehoslovacia şi RDG. A mai spus şi că Bulgaria lui Todor Jivkov visa să devină a 16-a republică a URSS. În final însă a fost nevoit să recunoască principiul suveranităţii statelor.

Ceauşescu şi-a împărtăşit impresiile despre convorbirile de la Scroviştea la câteva zile, într-o şedinţă a BP (26 iunie 1963). „Despre felul cum au mers lucrurile, vreau să spun că aşa cum a început Hruşciov, după introducerea făcută, am avut impresia că a încercat de la început să reducă totul la o declaraţie generală scurtă, şi cu asta să considere închisă problema, el nu s-a aşteptat ca noi să începem să discutăm", a spus secretarul CC. Ceauşescu opina că sovieticii aveau un „plan pus bine la punct cu ajutorarea cehilor şi a nemţilor". Scopul lor era să justifice, de fapt, federalizarea. „Eu consider că este bine ca noi să susţinem, la consfătuirea din iulie, problemele ridicate şi să nu ne mulţumim numai cu cele discutate aici, aşa cum a dat el de înţeles la plecare că cu asta s-a terminat".

Cântecul de lebădă al liderului urss

După prima zi de „negocieri", Hruşciov s-a indispus. Totuşi a încercat să mascheze gândurile ce-l frământau cu proverbiala-i jovialitate. Aşa cum obişnuia în astfel de situaţii, a spus bancuri şi s-a întrecut în ironii. Le-a cerut partenerilor de discuţii stenograma, ca să nu apară „greşeli". Şi a făcut remarci în legătură cu presupuse microfoane, ascunse sub masă.   

La plecare, Hruşciov i-a sărutat, ruseşte, pe toţi membrii BP. Inclusiv pe Drăghici, pe care l-a bătut pe umăr, spunându-i: „Dar nu eşti supărat pe mine!". În şedinţa BP din 26 iunie 1963, Gheorghiu-Dej s-a amuzat pe seama acestui gest:„Te-a văzut pe tine încruntat şi, cum eşti tu şi sprâncenat, a crezut că eşti supărat pe el". Secretarul partidului era mulţumit de rezultatul vizitei lui Hruşciov. „Toţi tovarăşii au arătat lucrurile aşa cum sunt. Aceasta este prima rundă, avantajul la punct este pentru noi şi o să vină şi alte runde, folosind aceleaşi metode de luptă, având aceeaşi unitate în manifestarea punctului nostru de vedere".

Cu Hruşciov nu s-au mai întâlnit, deoarece în octombrie 1964 a fost debarcat pe nepusă masă de ai lui. Printre greşelile ce i le-au imputat a fost, se pare, şi retragerea trupelor sovietice din România.  Jucând cartea chineză, PMR s-a îndepărtat şi mai mult de Kremlin. Iar în negocierile ce-au urmat, desfăşurate din Bucureşti până în îndepărtatul Beijing, un rol important i-a revenit lui Nicolae Ceauşescu.

"Cei mai duri şi mai vehemenţi dintre ei au fost Sandu Drăghici şi Nicu Ceauşescu. Am fost chiar nevoit în cuvântul meu să mai atenuez şi aplatizez câte ceva.''
Gheorghe Gheorghiu-Dej prim-secretar al CC

"Aceasta este prima rundă, avantajul la punct este pentru noi şi o să vină şi alte runde.''
Gheorghe Gheorghiu-Dej prim-secretar al CC

14
fruntaşi ai PMR au participat la discuţiile cu Nikita Hruşciov, din iunie 1963.

L-a apărat pe Maurer de atacul lui Hruşciov

Curajul tânărului Ceauşescu, probat la întâlnirile la nivel înalt cu sovieticii, l-a entuziasmat pe Ion Gheorghe Maurer. După revoluţie, fostul prim-ministru a susţinut că, la moartea lui Dej, a fost unul dintre motivele pentru care a optat pentru Ceauşescu. Mai mult, din mărturiile sale, reiese că, în 1963, secretarul CC l-ar fi minţit pe Hruşciov să-şi scoată basma curată tovarăşul din Biroul Politic. La prima întrevedere cu scântei dintre români şi sovietici (iunie 1962), Hruşciov criticase conducerea PMR în public. Printre cei nemulţumiţi de ieşirea liderului URSS a fost şi Ion Gheorghe Maurer.

El s-a plâns celorlalţi fruntaşi ai partidului. Un an mai târziu, când Hruşciov a revenit în România, aflase deja opinia prim-ministrului. Şi l-a „săpunit" în văzul lumii, că-şi permisese să-l critice. Singurul care i-a luat apărarea lui Maurer a fost atunci Nicolae Ceauşescu. „Nimeni n-a spus nimic", a povestit fostul demnitar („Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre stalinizarea României", Cluj-Napoca, Dacia, 2001).

„Cu excepţia lui Ceauşescu. Care a replicat: «Nu-i adevărat!» A spus că nu-i adevărat că eu îl criticasem pe Hruşciov. Adică a minţit. Dar a avut îndrăzneala să spună ceva în faţa lui Hruşciov în timp ce ceilalţi tăceau cu toţii. Bineînţeles că eu i-am confirmat lui Hruşciov poziţia mea şi motivele ce-au susţinut-o. Dar am socotit atunci că singurul care a avut curaj să dea replică unui conducător sovietic este Ceauşescu. Chiar dacă a minţit, a spus ceva. Pe când ceilalţi, nimic. Nici minciună, nici adevăr". Gestul a contat, se pare. „M-a făcut să-l socotesc pe Ceauşescu un posibil conducător al României, cu o poziţie destul de puternică împotriva ruşilor", a mai spus Maurer.

Hruşciov, „un vânător prost"

În afara vizitelor oficiale, Nikita Hruşciovobişnuia să vină în Ro­mânia şi cu alte scopuri. Împătimit al vânătorii, el călătorea incognito, pentru a împuşca urşi şi mistreţi. O astfel de descindere a avut loc între 3 şi 7 octombrie 1963. Programul ei s-a păstrat printre documentele Secţiei Relaţii Externe a PMR. Oaspetele a fost preluat de la Aeroportul Otopeni de Gheorghiu-Dej şi Ion Gh. Maurer. A fost condus la Gara Băneasa, unde a luat o gustare în salonul oficial. De acolo, cu un tren special, a fost dus în Regiunea Cluj. A vânat la Bistriţa şi Remetea Mare.

Într-o altă zi, în Banat, la Pişchia. S-a înapoiat la Bucureşti, unde a luat masa la Scroviştea. Şi, într-a cincea zi, a plecat spre casă, cu avionul. Despre calităţile vânătorului de la Kremlin a relatat Maurer, cel care l-a însoţit în numeroase rânduri, el însuşi un practicant al acestui sport. „Era un vânător prost, dar un mare îndrăgostit de vânătoare", credea Maurer. „De tras, trăgea prost. Aşa încât, sub podiumul unde stătea el - că nu se aşeza pe pământ unde era mai periculos -, îi ascundeam un vânător bun, cu sarcina ca, imediat ce trage Hruşciov în urs sau în mistreţ, să tragă şi el, ca să-l omoare. Şi treaba asta a ieşit atât de bine că Hruşciov nici nu-şi dădea seama că vânatul nu cade din focul lui. Şi a venit Hruşciov de multe ori la noi, la vânătoare".

Ceauşescu şi Podgornîi s-au cinstit cu ţuică la Postăvarul

Cu câteva săptămâni înaintea sosirii lui Hruşciov, la Bucureşti a descins o delegaţie sovietică (mai 1963). Printre cei mai cunoscuţi membri se numărau
Nikolai Podgornîi (foto), prim-secretar al CC din Ucraina, şi Alexei Epişev (şeful Direcţiei Politice a Armatei Sovietice şi a Flotei Maritime Militare, fost ambasador al URSS la Bucureşti).

Scopul lor era să „studieze experienţa organizaţiilor PMR". De fapt, să grăbească întrevederea dintre Dej şi Hruşciov. Timp de aproape o săptămână, vizitatorii au fost însoţiţi de Nicolae Ceauşescu. Nicio clipă nu i-a lăsat secretarul CC să respire. Într-o seară, i-a dus la spectacolul „Lăsaţi-mă să cânt", la Teatrul de Operă şi Balet. În celelalte zile i-a plimbat prin Bucureşti. Apoi, în provincie, în regiunile Bacău, Braşov, Ploieşti, Galaţi.  „Eu consider că (sic) călătoria noastră a fost interesantă şi foarte utilă", i-a spus Podgornîi, la 3 iunie 1963, lui Gheorghiu-Dej.

„În acest răstimp scurt pe care l-am avut la dispoziţie am văzut multe lucruri. Considerăm că am văzut tot ceea ce se putea vedea. Tovarăşul Ceauşescu nu ne dădea drumul mai devreme de 10-11 noaptea. Foarte bine. Tovarăşii ne-au făcut cunoştinţă în mod amănunţit cu practica muncii lor". La o gospodărie agricolă, a dansat Periniţa cu frumoasele locului. Iar la Postăvarul  Podgornîi a urcat, alături de Ceauşescu, cu funicularul. Au îngheţat amândoi de frig, până când s-au încălzit cu o ţuică. „M-aş fi prăpădit dacă n-aş fi băut acolo ţuică", a recunoscut rusul.

La sfârşit s-a făcut tradiţionalul schimb de cadouri. Lui Ceauşescu i-a revenit un aparat de fotografiat Kiev 4. Gheorghe Gheorghiu-Dej a primit o statuetă de faianţă, reprezentându-l pe Taras Balba şi sticle cu băuturi, iar Gheorghe Maurer un bibelou din celuloid Vostok şi o plachetă din metal cu scene din „activitatea revoluţionară" a lui Lenin.