Autor 1973 vizualizări


Recent s-a descoperit cel mai vechi lăcaş de cult din zona tropicală, in inima comerţului cu sclavi din Atlantic. Arheologii de la Universitatea din Cambridge au excavat o biserică creştină pe una din insulele Cabo Verde, la 500 de kilometri de coasta Africii de Vest, acolo unde portughezii au pus bazele unei fortăreţe de unde să controleze comerţul cu Africa subsahariană.

Acesta s-a transformat, pe parcursul secolul al XVI-lea, într-un comerţ global cu sclavi africani. Cele mai timpurii rămăşiţe ale bisericii Nossa Senhora da Conceiçãodatează din jurul anului 1470. Biserica s-a extins în deceniile următoare cu ajutorul plăcilor importate chiar de la Lisabona. Construcţia este de fapt prima clădire europeană din vremea colonială descoperită până acum în Africa subsahariană. Se află printre ruinele capitalei din cabo Verde, Cidade Velha,   la vremea sa al doilea cel mai bogat oraş al imperiului portughez şi un centru înfloritor al negoţului cu sclavi pentru aproape 300 de ani.

Arheologii au reuşit să documenteze întregul plan al bisericii, inclusiv poziţionarea sacristiei, capelei laterale şi pridvorului, aducând la lumină un monument impresionant. Cea mai complicată porţiune este cea estică, a altarului principal, refăcută de mai multe ori din cauza inundaţiilor. Capela aferentă se pare că ar fi fost construită în stil gotic. De asemenea, săpăturile au relevat şi câteva pietre de mormânt aparţinând unor demnitari locali. Este într-adevăr un loc cu valoare culturală deosebită. Există şi un cimitir unde se crede că au fost îngropaţi 1000 de oameni, ceea ce va reprezenta un subiect de cercetrae ulterior. Situl înseamnă de fapt o capsulă temporală a primilor 50 de ani de viaţă colonială pe insulă. Analiza preliminară a mostrelor arată că jumătate dintre schelete erau ale africanilor, dar urmează şi o analiză izotopică pentru a se afla mai multe despre istoria populaţiei din zonă.

Textele istorice indică dezvoltarea unei societăţi creole, cu pământuri ai căror moştenitori erau rezultatul relaţiilor interrasiale şi care puteau ocupa funcţii publice. Cu alte cuvinte, informaţiile de pe situl aflat în patrimoniu UNESCO ar contribui la conturarea acestei imagini, la înţelegerea identităţii regiunii respective, dar şi la încurajarea turismului cultural. Până la sosirea portughezilor în 1456, cele zece insule care alcătuiesc Cabo Verde nu erau locuite, iar colonizatorii le-au transformat într-un habitat uman important, aducând cu ei nu numai negustori sau misionari, ci şi animale şi plante. Aici sclavii erau sortaţi pentru ca apoi să fie îmbarcaţi şi trimişi pe plantaţiile din Lumea Nouă. După descoperirea Braziliei, comerţul a explodat, insulele devenind puncte nodale ale globalizării relaţiilor interregionale:s-au descoperit tot felul de obiecte, de la faianţă din Portugalia până la gresie germană, porţelan chinezesc sau ceramică africană. În plus, în afară de biserica excavată mai existau şi altele pe valea micului râu care trecea prin oraşul vechi din Cidade Velha, inclusiv o catedrală, ceea ce demonstrează influenţa mare pe care o avea puterea ecleziastică.

Câteva secole mai târziu, insulele au fost atacate de piraţi. Corsarul francez Jacques Cassard a condus un atac devastator asupra oraşului în 1712, iar acesta nu avea să-şi mai revină vreodată. Cum sclavia a început să fie scoasă în afara legii în secolul al XIX-lea, insulele si-au pierdut treptat baza financiară şi localnicii s-au trezit în voia sorţii, într-un mediu neospitalier care submina activităţile agricole. Cabo Verde a devenit republică în 1975, este aşadar o naţiune tânără care trebuie să işi asume şi trecutul colonial, iar in acest sens noile descoperiri arheologice fac parte integrantă din procesul de construcţie a identităţii.

Mai multe la University of Cambridge 

""