Autor 20863 vizualizări


Oamenii au avut dintotdeauna dorinţa de a-şi organiza cât mai bine timpul. Primele astfel de sisteme datează încă din perioada epocii de bronz, urmate de cele apărute la popoarele antice, precum sumerienii sau egiptenii. Chiar termenul de calendar îşi are originile în urmă cu mai bine de 2000 de ani – la romani, calendae era denumită prima zi a fiecărei luni. Termenul latin a fost adoptat mai târziu în franceză – calendier, iar din secolul al XIII-lea termenul modern a fost adoptat din engleză, calendar.

De-a lungul timpului, popoarele şi-au schimbat modalitatea de a măsura timpul. Unele calendare s-au modificat, altele au dispărut în totalitate. Sunt totuşi câteva care au rezistat de-a lungul timpului şi care sunt utilizate şi astăzi. Calendarele au un rol extrem de important în dezvoltarea omenirii, având o semnificaţie religioasă, civilă, socială sau agricolă.


Calendarul gregorian

Acest tip de calendar este cel adoptat la nivel internaţional de către majoritatea ţărilor. El este o îmbunătăţire a calendarului iulian – acesta din urmă era mai lung decât anul astronomic. Modificarea a fost ideea astronomului Aloysius Lilius şi a fost oficializată de către papa Grigore al XIII-lea, în anul 1582. În România, folosirea noului calendar a început în 1919, schimbarea fiind realizată de către guvernul Brătianu. Ce este diferit? Calendarul gregorian este cu 13 zile înaintea celui pe stil vechi, iulian. Ultima ţară din Europa care a adoptat noul calendar a fost Grecia, în 1923.

Calendare religioase, calendare asiatice

Cu toate că majoritatea ţărilor folosesc calendarul gregorian, în special din motive economice, există anumite popoare care folosesc tipul tradiţional, vechi al civilizaţiei lor, din considerente religioase.

Calendarul islamic, cunoscut drept calendarul Hegirei, este folosit în principal pentru a stabili sărbătorirea anuală a Ramdanului şi a altor sărbători islamice. Primul an islamic a fost în 622 d. Hr. Atunci, profetul Muhammad a plecat de la Mecca la Medina – eveniment cunoscut drept Hegira. Anul islamic are 12 luni, cu 354 sau 355 de zile. Aşadar, pentru ei, anul 1 este anul 622, deci cei care folosesca calendarul islamic sunt în anul 1395.


Calendarele hinduse sunt folosite şi astăzi în zona Indiei, aproape fiecare ţară din sudul Asiei, având câte un calendar cu o semnificaţie aparte. De exemplu, calendarul indian Vikram Samvat este legat de un important rege indian, Vikramaditya sau calendarul Kali Yuga care are la bază legenda zeului Khrisna. Nepalezii au şi ei calendarul lor, care a început pe 20 octombrie 879. Există şi un calendar bengalez, care a fost creat de către sultanul Bengalului, Alauddin Husain Shah, undeva în secolul al XIV-lea. Acesta este inspirat de către calendarul islamic, dar şi de către cel solar, gregorian.


Un alt calendar care este folosit numai pentru sărbătorile religioase este cel buddhist. În ţările asiatice, el este atribuit festivităţilor Theravada, cea mai longevivă şcoală de buddhism. Majoritatea popoarelor asiatice folosesc oficial calendarul gregorian, numai Thailanda are propriu sistem de organizare a timpului.

(Fost) Calendar politic

În perioada modernă, în Franţa a funcţionat un calendar creat în timpul Revoluţiei Franceze, timp de 14 ani, încercându-se astfel eliminarea referinţelor religioase. Nu numai că anul începea pe 22 septembrie, odată cu echinocţiul de toamnă, dar au fost redenumite şi zilele anului. Aşa că, în loc să poarte nume de sfinţi, zilele anului purtau nume de animale, plante, unelte sau alte lucruri comune. Calendarul republican francez a fost înlocuit în 1806, de către Napoleon.