Ce rol au jucat serviciile secrete britanice în actul de la 23 august 1944 jpeg

Ce rol au jucat serviciile secrete britanice în actul de la 23 august 1944

Istoricul englez Dennis Deletant publică în cea mai recentă carte lansată în România, Activităţi britanice clandestine în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, detalii mai puţin cunoscute despre rolul jucat de Secret Intelligence Service (MI6) în evenimentele petrecute la 23 august 1944 în ţara noastră. Intertitlurile aparţin redacţiei.

„Vălul de mister care acoperea activităţile MI6 din timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost ridicat parţial în 2010, odată cu publicarea admirabilei istorii a acestei organizaţii semnate de Keith Jefrrey. În ce privește România însă, foarte puţine lucrări despre munca reţelei MI6 au intrat în domeniul public. Această reţea a fost foarte activă pe parcursul războiului, culegând și transmiţând informaţii autorităţilor britanice despre operaţiunile militare ale Axei din regiunea cuprinsă între râurile Nistru și Bug din sudul Ucrainei, care a fost administrată de România din 1941 și până la începutul anului 1944. Scoaterea la lumină a poveștii despre Alexander Eck și reţeaua sa are loc, așadar, cu întârziere. [...]

La începutul Primului Război Mondial, Eck s-a înscris voluntar, alături de alţi opt emigranţi politici ruși, în Armata franceză. El a lucrat în 1915 ca ofiţer de informaţii la comandamentul generalului Sarrail din Salonic și, după armistiţiul din 11 noiembrie 1918, a făcut parte din Misiunea Militară Aliată în Slovacia. […]

În 1939, după izbucnirea războiului, el a revenit la serviciul de spionaj al Armatei franceze cu rangul de căpitan. În februarie 1940, Eck a primit din partea eminentului profesor Nicolae Iorga invitaţia de a ţine o serie de conferinţe la Institutul de Istorie Universală al Universităţii București. El le-a propus superiorilor săi să profite de această invitaţie pentru a strânge informaţii despre liniile de apărare românești din Basarabia, spionii germani care se dădeau drept ziariști și mișcarea trupelor germane în ţară. Șefii lui au fost de acord și, pe 28 februarie 1940, Eck a sosit la București. După căderea Franţei în iunie 1940, oferta lui Eck de a lucra pentru MI6 a fost acceptată, pare-se, de însuși Winston Churchill, pe care Eck îl cunoștea personal. […]

Tânăra parteneră a lui Eck, Margareta Haller, l-a ajutat în activitatea lui de spionaj, înmânându- i rapoartele care veneau de la membrii reţelei.

Marcel Fontaine, în reţeaua MI6

Din reţeaua MI6 coordonată de Eck făceau parte cetăţeni francezi rezidenţi în România care, după capitularea Franţei în iunie 1940, s-au dedicat cauzei Aliaţilor. Printre aceștia s-au numărat Jean Mouton, Charles Singervin, Michel Dard și Yves Augier, membri ai fostei Legaţii franceze; Pierre Guiraud, profesor la Institutul Serviciile secrete britanice și 23 august 1944 foto: colec ţia personală alexandru armă Istoricul englez Dennis Deletant publică în cea mai recentă carte lansată în România, Activităţi britanice clandestine în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, detalii mai puţin cunoscute despre rolul jucat de Secret Intelligence Service (MI6) în evenimentele petrecute la 23 august 1944 în ţara noastră. Intertitlurile aparţin redacţiei.

Francez din Chișinău, care se retrăsese la Institutul Francez din București după anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în iunie 1940; Marcel Fontaine, director la Institutul Francez din Craiova; George Daurat, care lucrase cu gradul de căpitan ca instructor de mitralieră la Misiunea Militară Franceză pentru România condusă de generalul Henri Berthelot din 1916 până în 1918; Pierre Boullen, consulul francez din Timișoara; Seguinaud, fostul consul francez din Constanţa; și Vatalien Laurent, directorul Institutului Francez de Studii Bizantine din București.

Numărul acestora a fost sporit de câţiva români recrutaţi de Eck, cei mai de seamă fiind Dan Brătianu, șeful filialei din București a Societăţii Române de Telefoane, și George Tomaziu. Potrivit unui raport nedatat al SSI, Charles Becher, un inginer elveţian care lucra în România, a avut rolul de cutie poștală și casier pentru reţea după plecarea Legaţiei britanice în februarie 1941. Emiţătorul radio al lui Eck a fost mutat în casa lui Tomaziu. Era operat, potrivit lui Eck, de doi polonezi, Galczynski și Czupryk, care locuiau la București. [...]

Radiotelegrafiștii transmiteau informaţii despre mișcările trupelor române și germane în codul Morse din două în două săptămâni, duminica, la o oră prestabilită. În ianuarie 1944, în mijlocul unei transmisii de la o altă adresă, ei au fost depistaţi de aparatele de detectare ale germanilor, arestaţi de poliţia română și închiși. Imediat ce Margareta Haller a aflat de arestarea lor, l-a sfătuit pe Tomaziu să distrugă postul de radio din casa lui, lucru pe care acesta l-a făcut, demontând aparatul și aruncând părţile componente în râul Dâmboviţa.

Rapoartele întocmite de Securitate arată că reţeaua lui Eck a fost trădată de Constantin Poltzer. La mijlocul lunii iunie 1944, Poltzer a dezvăluit activitatea pe care o făcea pentru Eck colonelului Vasile Nicolau, șeful Biroului de Statistică Militară din Odobești, care s-a dus apoi la București cu câţiva dintre subordonaţii săi pentru a-i aresta pe membrii reţelei. Pe 17 iunie 1944, Eck a fost arestat împreună cu Haller la Ciorogârla, la periferia Bucureștiului, unde se refugiaseră de raidurile Aliaţilor din Capitală. Au fost ridicaţi și alţi membri ai reţelei sale, printre care Pierre Guiraud și prietenul lui Tomaziu, pictorul Dinu Albulescu. Tomaziu a fost arestat la domiciliul său din București și dus la Odobești, unde a fost ţinut sub pază într-o gospodărie veche. [...]

Eck a dat o declaraţie în prezenţa lui Tomaziu prin care recunoștea că el era șeful reţelei MI6 din România, iar Tomaziu a recunoscut la rândul său rolul pe care-l avusese în reţea. [...]

Nu au mai avut loc alte interogatorii, iar relaţiile dintre prizonieri și paznicii lor români au devenit relaxate și prietenoase. La ora 11:15, în noaptea de 23 august, la doar câteva ore după lovitura de stat a Regelui Mihai împotriva mareșalului Antonescu, Borcescu i-a înmânat o notă lui Dan Brătianu, directorul sediului din București al Societăţii Române de Telefoane și membru al reţelei lui Eck, pentru comandantul închisorii Malmaison.

Nota conţinea ordine de la Borcescu pentru eliberarea imediată a lui Eck, Haller și a celorlalţi membri ai grupului. Brătianu a fost dus cu mașina la închisoare de un coleg de-ai său, Andrei Chisoghelos, și, împreună, i-au luat pe Eck și pe Haller și i-au dus la casa lui Brătianu la primele ore ale dimineţii. Două zile mai târziu, pe 26 august, Eck și Haller plecau într-un avion furnizat de Borcescu la Istanbul, însoţiţi de Brătianu.

Kim Philby și reţeaua MI6 din România

Rolul lui Dan Brătianu, un agent MI6, și legătura sa cu Borcescu, un slujitor al regimului Antonescu, trebuie explicate. În timpul războiului, Brătianu îi dezvăluise lui Borcescu informaţii despre convorbirile telefonice ale oficialilor germani din România. Cea mai importantă acţiune a sa de acest tip a avut loc în după-amiaza zilei de 23 august 1944. După arestarea lui Antonescu a fost contactat de Borcescu, care i-a cerut să stea în biroul său. Generalul Gerstenberg, comandantul armatelor germane din România, îi promisese Regelui Mihai că își va retrage trupele din București, în schimbul garanţiei că acestea vor putea pleca în siguranţă. Gerstenberg însă i-a telefonat lui Hitler, care i-a ordonat să-l aresteze pe rege și să ocupe Bucureștiul.

Imediat, Borcescu i-a cerut lui Brătianu informaţii despre instalaţiile germane de telefonie din Capitală și la ora 11 noaptea au fost tăiate liniile telefonice germane. Fără acestea, germanii nu au putut să-și coordoneze eforturile de apărare în București, astfel că la puţină vreme au fost înfrânţi. În memoriile sale, Brătianu reia povestea: «Trei zile mai târziu, la 26 august, am plecat cu avionul împreună cu Eck și cu secretara sa la Istanbul, pentru a-i preda consulului britanic. [...]

La consulatul englez l-am cunoscut pe Kim Philby, care a fost demascat mai târziu ca fiind agent al rușilor și care era la curent cu tot concursul pe care-l dădusem în timpul războiului agenţilor Intelligence Serviceului din România. Cum el îi informa conștiincios pe ruși, nu a fost de mirare că în 1948 am fost arestat din ordinul rușilor și condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru înaltă trădare»”.

Dennis Deletant jpg jpeg

Dennis Deletant Activităţi britanice clandestine în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Editura Humanitas, București, 2019 Număr pagini : 372 Preţ: 49 lei

Acest text face parte din dosarul „August 1944. Răzbunarea lui Hitler“, publicat în numărul 211 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de difuzare a presei, în perioada 15 august – 14 septembrie 2019, și în format digital pe paydemic.com.

coperta august jpg jpeg