Ce ne spune moartea Regelui Mihai despre suverani și monarhie în România
Ceremoniile funerare pentru Regele Mihai ne arată ce rol au avut regii în istoria țării și ne explică de ce a fost specială monarhia în România. Monarhia este un concept nou în țara noastră, foarte recent la scară istorică, din a doua jumătate a secolului al XIXlea. La acea vreme monarhiile europene erau în decădere. Evenimente cruciale precum Războiul de Independență al Statelor Unite sau Revoluția Franceză dăduseră startul luptei populare împotriva autocrației și inegalității sociale prilejuite de regimurile monarhice. Republica și nu monarhia a fost forma modernă de guvernământ, cea mai populară în „secolul națiunilor”. Însă exact în acea perioadă, România și-a ales un rege și a declarat țara ca monarhie constituțională. Regalitatea a fost de la bun început un semn al modernității pentru noi, care nu s-a legat mai niciodată de concepte tradiționale ca autoritarism, aristocrație, nobilime, lux, inegalitate. În România, monarhia a însemnat modernizarea și europenizarea țării. Acest lucru reiese din acțiunile și simbolurile regilor României. Aproape toate sunt recapitulate cu ocazia ultimului drum în România al Majestății Sale Regele Mihai. Le luăm în continuare pe rând, pentru a vedea mai bine ce înseamnă toată această lungă procesiune funerară și totodată ce a însemnat monarhia pentru România.
Regele a ajuns pentru ultima oară în România cu un avion militar
Legătura Regelui cu Armata Română este una cât se poate de directă. În multe situații, la înmormântarea unui șef de stat de exemplu sau al unei persoane decorate pentru merite deosebite, la funeralii participă și armata, chiar dacă acea persoană nu a avut vreun grad militar, și nici vreo legătură cu forțele armate. În cazul Regelui Mihai, și a tuturor predecesorilor săi, legătura este mult mai mult decât una simbolică. Regele a fost comandantul suprem al armatei române, a avut gradul militar de mareșal și a făcut instrucție militară, cum se obișnuia pentru un viitor monarh. Decizia de a întoarce armele împotriva Germaniei naziste la 23 august 1944 i-a fost atribuită în bună măsură regelui, care fusese comandantul suprem al armatei și în perioada dictaturii antonesciene.
Prima oprire a cortegiului funerar a fost la Castelul Peleș
De la aeroport trupul Regelui Mihai a fost dus pentru o jumătatea de zi la Castelul Peleș. Acesta este proprietatea de drept a Casei Regale pentru simplul motiv că a fost construit din fondurile proprii ale Regelui Carol I, și nu din banii Guvernului sau din altă sursă a statului român. Carol I de altfel a și profitat de acest lucru pentru a înălța un castel german în inima Carpaților. La el au lucrat artiști nemți, austrieci, cehi și francezi. Unii sunt mai mult decât faimoși în întreaga lume, precum cel mai de seamă reprezentant al curentului art nouveau in Austria, Gustav Klimt, sau celebrul pictor orientalist francez Jean Jules Lecomte du Nouy.
Peleșul nu seamănă cu nimic altceva de la noi din țară. Castelul este mult mai asemănător cu altele din Europa, în special din Germania, la fel cum și regele era un neamț, înrudit cu familiile regale de peste tot din Europa. Castelul Peleș a fost construit ca reședință de vară dar a devenit rapid locul favorit a lui Carol I, cum a fost de altfel și al Regelui Mihai. Aici a murit primul Suveran al României; aici s-a născut ultimul suveran. Castelul rămâne până în ziua de astăzi un monument de nivel European, desprins de istoria, tradițiile sau cultura țării care îl găzduiește, dar care este marca cea mai evidentă a unei familii monarhice Europene, Casa Regală a României.
Rege Mihai este dus pentru aproape trei zile la Palatul Regal
Sicriul Regelui Mihai stă acum în sala tronului de la Palatul Regal, locul unde a fost încoronat, unde se organizau audiențele regale și ceremoniile oficiale. Spre deosebire de Castelul Peleș, care a fost reședința de suflet a Regilor României, Palatul Regal a fost reședința lor oficială. Arhitectura palatului este menită să exprime forță, putere și grandoare. Era cunoscută în epocă ca ”stilul Carol al II-lea”, iar palatul a fost lărgit și modificat la comanda singurului rege-dictator din istoria României. Regele Mihai, o fire blândă, înțelegătoare și poate chiar mai retrasă, a fost la polul opus față de predecesorul său din mai toate punctele de vedere. Palatul Regal însă a rămas simbolul cel mai puternic la nivel oficial al casei regale. Este locul în care Regele primea în audiență cetățenii și unde cetățenii îl pot vedea acum pentru ultima oară.
Urmează un lung marșul funebru către Patriarhie
Una din datoriile principale ale unui rege în perioada modernă a fost să fie văzut. Parade, evenimente, procesiuni, vizite peste tot în țară aveau menirea de a-l arăta pe Rege populației într-un mod concret, viu, în carne și oase. Cu doar câteva generații înainte de Carol I, regii Europeni participau rar la evenimente publice, și acelea se țineau doar în Capitală, cu un număr restrâns de participanți. Marea masă, țărani sau meșteșugari din provincii, nu ajungeau să-și vadă niciodată suveranul. Însă și acest lucru a făcut ca monarhia să nu mai fie populară și oamenii să-și învinovățească suveranul pentru sărăcia de zi cu zi. Vezi revoluția franceză. Regii României însă au avut grijă să mențină legătura directă, pe viu, cu o cât mai mare parte a populației. Una din primele acțiuni publice ale lui Carol I, de exemplu, chiar în anul venirii sale în România, în 1866, a fost să pornească într-o lungă vizită prin țară. A spus că vroia să-și cunoască țara, însă poate în și mai mare măsură țara avea nevoie să-și cunoască regele.
Momentul culminant, slujba de înmormântare de la Catedrala Patriarhală
Vor fi așadar două slujbe de înmormântare, la Patriarhie și la Curtea de Argeș. Este că Regele Mihai a fost și tată, soț și bunic. Familia a optat și pentru o ceremonie privată, la Curtea de Argeș, pe lângă cea publică. Însă poate și mai important, monarhia a fost tot timpul strâns legată de Biserica Ortodoxă. Regii au contribuit la reorganizarea bisericii, la renașterea ei chiar, după independența țării. Regele Mihai a fost în mod special foarte credincios. De altfel, în ultimele luni de viață ale Majestății Sale, s-au aflat alături de el preoți și măicuțe ortodoxe.
Biserica ortodoxă este poate instituția cea mai prezentă la aceste funeralii. Pentru că într-adevăr datorează mult regalității. În perioada Regelui Carol s-au restaurat principalele biserici-monumente istorice ale țării pentru a fi redate cultului ortodox, s-au finanțat repararea și construirea de biserici în multe sate sau regiuni, s-au pus bazele noilor relații între stat și biserică. După perioada de stăpânire otomană, era esențial pentru Biserica Ortodoxă să se asocieze cu noul stat național și să ia legătura în mod direct cu populația țării. Până atunci slujbele erau ținute în slavonă, de neînțeles pentru populația vorbitoare de română, mănăstirile erau în general de călugări greci, iar relațiile bisericii erau în special cu Muntele Athos sau Constantinopol. Monarhia s-a implicat așadar în deschiderea și restaurarea de locașuri de cult, în promovarea bisericii ca o instituție fundamentală în istoria țării și a dorit o asociere cât mai strânsă cu aceasta. Biserica, ca și monarhia, au fost două instituții noi în noul stat național România, care împreună s-au adaptat cerințelor moderne. Regii României nu au ascuns niciodată credința pe care o au în biserică și Dumnezeu, lucru exprimat clar și în deviza Casei Regale a României, ”Nihil sine Deo”.
Cortegiul funerar va pleca pe ultimul drum cu Trenul Regal la Curtea de Argeș
Puțini știu că tradiția ca ultimul drum al suveranului defunct să se facă cu trenul regal se explică și prin semnificația trenului în România. Căile ferate au fost poate cea mai importantă lucrare de infrastructură din România realizată sub patronaj regal. De la inaugurarea liniei București-Giurgiu de către Carol I în 1869, monarhii țării au fost în permanență asociați cu acest lung și important proiect de infrastructură, parte esențială din procesul de modernizare a României. Căile ferate au fost peste tot în secolul al XIX-lea una dintre cele mai palpabile dovezi ale modernității. De aceea un monarh călătorea unde putea cu trenul, nu cu trăsura sau cu mașina. Trenul regal este așadar simbolul legăturii directe între Casa Regală și modernizarea României.
Regele Mihai va fi, în final, înmormântat la Curtea de Argeș
Probabil că niciun loc din România nu este mai plin de semnificații și simbolistică regală ca fosta mănăstire de la Curtea de Argeș. Aici este nu numai necropola Familiei Regale dar și locul în care regii României și-au legat imaginea de istoria țării pe care o reprezentau. Mănăstirea și apoi Catedrala de la Curtea de Argeș este un simbol pentru arta, cultura și istoria României. Neagoe Basarab, ctitorul mănăstirii, a rămas în istorie ca un domn cea a încercat să-și făurească o dinastie și o imagine aulică de un nivel mult mai mare decât al predecesorilor să și mult peste condiția micii Valahii pe care o conducea. Carol I și-a ales mormântul lângă Neagoe Basarab și a decis ca mănăstirea să fie primul monument din România restaurat într-o manieră modernă. La marea sărbătoare a resfințirii mănăstirii din 1886, istoricul și arheologul Alexandru Odobescu, s-a referit la Carol I ca la un „demn urmaș al lui Neagoe Basarab”, și ca la un „al doilea meșter Manole”, că și cum ar fi reconstruit practic monumentul.
Acum, Regele Mihai va fi înmormântat în același loc semnificativ pentru istoria României. Neagoe Basarab și-a luat numele și și-a stabilit principala ctitorie inspirat fiind de Basarab I, considerat întemeietorul Țării Românești. Apoi, Carol I a reluat tradiția și Mihai este, probabil, cel care o încheie.
Moartea Regelui Mihai este văzută ca un mare sfârșit. Simțim, și probabil este adevărat, că el a fost și va fi ultimul rege al României. Dar dacă ne uităm la liniștea, pacea și încrederea pe care o transmitea mereu; la acțiunile lui și ale predecesorilor săi, putem fi și optimiști. Monarhia ne-a învățat că orice moarte e prilej pentru o nouă speranță; că în orice moment tragic trebuie să privim cu încredere în viitor. Regii și monarhiile din lumea întreagă sunt asociate cu trecutul, cu istoria, cu tradițiile unei regiuni. Nu însă și la noi. În România, monarhia a însemnat modernitate, europenizare și viitor. Regele României a fost cel care a făcut mereu primul pas spre necunoscut; a deschis calea europeană, calea independenței și a libertății pentru România. Ne-a învățat că trebuie să ne schimbăm, că trebuie să uităm trecutul și să mergem mereu înainte. Drepți și cu încredere. La moartea ultimului nostru rege, este absolut firesc să ne amintim trecutul. Însă este esențial să înțelegem că viitorul, schimbarea și modernizarea au fost valorile pe care Mihai I, la fel ca și predecesorii săi, le-au prețuit o viață întreagă.
Citeşte şi:
De ce sicriul cu corpul neînsuflețit al Regelui Mihai a fost dus şi la Castelul Peleş
