Ce mâncau soldații din Marea Armată a lui Napoleon
Un studiu făcut asupra scheletelor descoperite într-o groapă comună în care au fost înhumați soldați din armata franceză la sfârșitul campaniei dezastruoase din Rusia a relevat lucruri surpinzătoare despre modul de viață al militarilor lui Napoleon, relatează The Guardian.
Campania din Rusia a devenit pentru Napoleon începutul sfârșitului. Deși a ocupat Moscova, Împăratul a fost nevoit să se retragă din cauza lipsei de hrană, în condițiile în care rușii au incendiat orașul și au distrus toate rezervele de alimente. Retragerea a fost o catastrofă logistică, soldații au pierit cu zecile și sutele de mii din cauza foametei, a bolilor, a vremii severe de iarnă, în timp ce armata era permanent atacată pe drumul de întoarcere de trupele rusești.
Resturile Marii Armate au ajuns la Vilnius în decembrie 1812 unde au căutat să se refacă după teribila retragere. Aproape 200 de ani mai târziu, în timpul unor lucrări de construcție a fost descoperită o groapă comună în care au fost înhumați soldați ai regimentelor armatei franceze, după cum o arată dovezile de la fața locului, în special butonii de la uniformă. Noile datele confirmă relatările despre aceste evenimente ce au definit istoria europeană.
Studii ulterioare au adus noi informații antropologice extraordinare. Analiza izotopilor stabili ai carbonului și azotului din fragmentele osoase găsite a permis creionarea unui tablou detaliat despre structura armatei napoleoniene, proveniența și modul de viață al soldaților din timpul Primului Imperiu.
Metoda se bazează pe faptul că dieta unei persoane poate fi reconstruită analizând ponderea izotopilor carbonului și azotului din oase. De exemplu, plantele folosite preponderent în alimentație cum sunt, porumbul, meiul sau sorgul au o cale metabolică specifică de realizare a fotosintezei care se deosebește de cea a altor plante cum ar fi grâul,orzul sau cartoful.
Diferența se traduce în proporții diferite în oase ale izotopilor carbonului, de asemenea prezența izotopilor azotului variază în funcție de hrana utilizată. Pe baza acestor studii, se poate afla dacă o persoană s-a hrănit preponderent cu alimente de origine vegetală sau animală sau dacă a avut o dietă bazată mai mult pe pește și fructe de mare.
Analiza specialiștilor asupra a zeci de schelete descoperite la Vilnius a arătat că armata napoleoniană era foarte diversă din punct de vedere etnic și foarte stratificată din punct de vedere social.
Există grupuri cu o dietă bogată în carne, ofițeri superiori și membri ai familiilor care însoțeau armata și grupuri cu dietă predominant vegetală, soldați și recruți cu acces mult mai limitat la anumite alimente, cum este carnea. Pe timpul campaniei din Rusia, penuria de alimente a dus aceste diferențe la extrem.
Din punct de vedere etnic, armata franceză era un amestec, lucru dovedit și de analiza oaselor descoperite la Vilnius. O dietă bazată mai mult pe grâu și orz era tipică populațiilor din partea de nord a Europei, în timp ce meiul era specific sudului continentului. Datele au relevat o dietă diversă, ținând cont că soldații Marii Armate proveneau din multe țări europene, Franța, Austria, Polonia, Italia sau Spania.
Studii similare efectuate în cazul altor armate ale epocii, cum este cea britanică, au arătat o dietă mai puțin diversă.
