Autor 1773 vizualizări


Un manuscris este text scris de mână sau, prin extensie, dactilografiat. Termenul se folosește adesea pentru contrast cu textul tipărit al unei lucrări. Din punct de vedere istoric, toate cărțile și documentele de până la introducerea tiparului au circulat sub formă manuscrisă, iar bibliotecile erau colecții de asemenea manuscrise, notează Biblioteca Națională a României, pe pagina de Facebook a instituției.

În Europa, primele colecții de manuscrise au apărut în mănăstiri, precum Durham în Anglia, Cluny în Franța, Lorsch în Germania, Sankt-Gallen în Elveția, sau Monte Cassino în Italia, unde călugării erau copiști harnici, dar și ca proprietate a unor comanditari laici, cum a fost ducele Jean de Berry (1340-1416). Tot în categoria manuscriselor pot fi incluse și documentele de corespondență.

Pentru primele documente scrise s-au folosit suporturi precum piatra, lemnul, tăblițele ceramice (pentru scrierea cuneiformă, în Mesopotamia), bambusul (în țările Asiei de Sud-Est), papirusul (provenit din Egipt). Mai aproape de epoca noastră, s-a scris mult pe pergament sau velin (piele de animal tratată, de obicei piele de vițel) și apoi pe hârtie. 

Subiectele textelor păstrate în manuscris sunt variate, deși până în epoca modernă au primat cele religioase. Lucrările antichității greco-romane, texte filosofice, științifice, literare, au circulat ca manuscrise, copiate și recopiate, până în secolul XV, când a început tipărirea lor. S-au păstrat în manuscris hărți, calcule matematice, note muzicale, tratate de medicină, scrieri beletristice. 


Manuscrisele aveau forma de sul (volumen) sau de carte apropiată de forma modernă (codice). Adesea, textele au fost scrise cu mare grijă pentru aspectul caligrafic și cu ornamentații spectaculoase (letrine, adică ornamentarea unor inițiale, și miniaturi). Unul dintre cele mai frumoase manuscrise cu anluminură (decorație grafică) este Cartea de la Kells, din secolul IX (foto sus).

Cel mai vechi manuscris din colecția Cabinetului de Manuscrise de la Biblioteca Națională a României este o filă de pergament, de secol X sau XI, conținând un fragment din Pericopa evanghelică din Joia Mare (textul de Evanghelie ce se citește la slujba din biserică în joia din Săptămâna mare), în limba greacă.


Foto: Facebook / Biblioteca Națională a României