Ce au copiat creştinii din mitologia păgână

Autor 28374 vizualizări


Creştinii timpurii şi păgânii aveau multe practici şi ritualuri comune. Autori precum Freke şi Gandy afirmă faptul că creştinii au copiat de la păgâni. Nu putem exclude faptul că şi unele practici creştine au fost împrumutate de către practicanţii cultelor păgâne cum ar fi cultul lui Mithra. În timpul secolului al III-lea d.Hr., Mithraianismul şi creştinismul fiind principalii competitori pentru afilierea religioasă a cetăţenilor romani. Dar dogma creştină a împrumutat şi de la alte religii mai vechi, nu doar de la cele contemporane ei.

Horus şi Iisus

Horus, la fel ca şi Iisus, a fost născut din fecioară, Isisşi a fost singurul fiu născut al zeului Osiris. Naşterea sa a fost vestită de către steaua Sirius, steaua dimineţii. Seth a încercat să-l omoare pe Horus, dar Osiris previne această întâmplare spunăndu-i mamei lui Horus, , Vino, tu zeiţă, ascunde-te cu copilul tău!”. Aceaşi situaţie este întâlnită şi la Iisus, unde un înger îi spune lui Iosif:, , Scoală-te şi ia pruncul şi pe mama lui şi fugi în Egipt”. La fel ca şi în cazul lui Iisus, nu se ştie nimic despre viaţa lui Horus între 12 şi 30 de ani. La vârstă de 30 de ani sunt botezaţi amândoi, iar soarta celui care îi botează este aceaşi, în ambele cazuri botezătorul fiind decapitat. Minunile realizate de Horus sunt aceleaşi ca şi cele realizate de Iisus, amândoi merg pe apă, vindecă bolnavi, redau vederea, exorcizează, sunt crucificaţi, coboară în iad şi învie după trei zile.

Krishna şi Iisus

Conform Bhagavata Purana (Poveşti divine şi eterne ale Zeului Suprem), Krishna s-a născut fără existenţa unei uniuni sexuale, ci prin, , transmisie mentală” de la mintea lui Vasudeva în pântecele mamei, Devaki. Atât Iisus, cât şi Krishna erau numiţi zei sau fiul Zeului Suprem. Amândoi au fost trimişi din rai pe pământ luând chip uman, numiţi salvatori şi fiind a doua persoană din Trinitate. Tatăl Krishnei era deasemenea tâmplar, un spirit fiind cu adevărat tatăl lor. Amândoi au fost vizitaţi la naştere de înţelepţi sau păstori, ghidaţi de o stea. În ambele cazuri, îngerii îi avertizează pe părinţi că liderul local doreşte să-i asasineze şi fug împreună cu părinţii, Maria şi Iosif se refugiază în Muturea, părinţii Krishnei fug în Mathura. Iisus era numit, , leul tribului Iudaic”, în timp ce Krishna este intitulată, , leul tribului Saki”. Minunile înfăptuite de cei doi sunt aceleaşi, amândoi începând aceste minuni cu vindecarea unui lepros. Ambele zeităţi au parte de o ultimă masă, sunt crucificate şi reînvie  după 3 zile.

Iisus şi Mithra

Mulţi creştini timpurii celebrau naşterea lui Iisus pe data de 6 ianuarie (creştinii armeni încă sărbătoresc astfel). În Alexandria, naşterea zeului Aion (zeitate elenistică asociată cu timpul) era sărbătorită tot pe data de 6 ianuarie.

Creştinii şi păgânii sărbătoresc naşterea zeului lor pe data de 25 decembrie. În cazul lui Mithras, singura dovadă a celebrării sale la această dată este sărbătorirea naşterii lui Invictus în această zi a caldendarul lui Philocalus, Invictus fiind desigur, Sol Invictus. Spre deosebire de alte culte romane de mistere, misterele mithraice nu erau publice, cultul lui Mithra era limitat doar la iniţiaţi şi doar ei puteau practica acest cult în secret, în Mithraeum. Festivalul natalis Invicti [naşterea Neînfrântului (Soare)], ţinut pe data de 25 decembrie, era un festival al soarelui, nicidecum al misterelor lui Mithra[1].

Conform unei tradiţii creştine, Hristos a murit în ziua de 23 martie şi a înviat pe 25 martie. Aceste date coincid cu moartea şi învierea lui Attis (zeu frigian al vegetaţiei).

Botezul era un ritual de bază atât pentru creştini, cât şi pentru cei ce îl venerau pe Mithra. Creştinii practică botezul prin scufundare. Se spune că Sf. Ioan Botezătorul, a început să boteze oamenii în apa Iordanului pentru a-i curăţa de păcate. După istorioarele creştine, acesta L-a botezat chiar şi pe Isus. La antici, botezul era o practică curentă. În religia lui Mithra, se practica tot botezul prin scufundare. În acest sens, chiar Justin Martirul şi Filosoful, apologet creştin, declara în opera sa „Apologetica”, următoarele:, , când diavolii au auzit despre această spălare vestită de profet, i-au determinat pe cei ce intră în templele lor, pentru a le aduce jertfe de băutură şi arderi de tot, să se şi stropească şi să se spele, de asemenea, în întregime, după ce se îndepărtează [de locul sacrificiului], ca să intre în sanctuarele unde se află imaginile lor”.[2]

Creştinii iniţiau convertirii prin botez în martie şi în aprilie, Mithraismul îşi iniţia membrii în aceaşi perioadă. Creştinii se botezau dezbrăcaţi, iar după scufundare, îmbrăcau o haină albă şi purtau pe cap o coroană şi ţinând în mână o lumânăre, intrau în basilică. Adepţi cultului lui Mithra aveau acelaşi ceremonial, singura diferenţă fiind aceea că ei mergeau în templu purtând torţe.

Pâinea şi vinul sau euharistia, constituie un punct cheie în religia creştină.

Într-o inscripţie dedicată lui Mithra, scrie, , Cel ce nu v-a mânca din trupul meu şi nu v-a bea din sângele meu, astfel încât el să se unească cu mine şi eu cu el, acela nu va cunoaşte salvarea”[3]

Sf. Justin Martirul şi Filosoful spune despre aceasta următoarele:, , Ştiţi sau puteţi afla că, în cadrul riturilor mistice prin care este iniţiat cineva, se aşază pâine şi un pahar cu apă, prin rostirea anumitor incantaţii”.[4]

 Acest fapt l-a făcut pe Firmicus Maternus, apologet creştin, să declare, plin de ură următoarele:„Veninul unei otrăvi purtătoare de ciumă ai înghiţit, o băutură dătătoare de moarte ai băut în pornirea funestei tale nebunii. Urma de neînlăturat a acestei hrane e moartea ca pedeapsă. Ceea ce te lauzi că ai băut ca dătător de viaţă te împinge la moarte. Altu-i alimentul care dă mântuirea şi viaţa;caută pâinea lui Hristos, băutura lui Hristos!”[5]

În Biblie, se spune:, , Şi le-a zis Iisus:Adevărat, adevărat zic vouădacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.”[6]

Tot Biblia spune că Iisus a fost crucificat într doi hoţi, unul a mers în rai, iar celălalt în iad. În misterele lui Mithra, o imagine des întălnită este aceea a lui Mithra flancat de doi purtători de torţe, câte unul pe fiecare parte, unu dintre ei ţine torţa îndreptată în sus, celălalt în jos. Acestea simbolizau accederea în rai sau căderea în iad.

Sunt multe asemănări între religia lui Mithra şi creştinism, sfântul Augustin declara că preoţii lui Mithra venerau acelaşi zeu ca şi el:

Adepţii ambelor religii aveau un ritual ce implica pâinea, acesta purta denumirea de missa.

Atât creştinismul, cât şi cultul lui Mithra aveau un total de 7 taine.

Epihania, 6 ianuarie, era o serbare în care adepţii lui Mithra celebrau vizita magilor la noul zeu născut. Biserica Creştină adoptă această tradiţie în secolul al IX-lea d.Hr.

Care sunt motivele asemănărilor dintre păgâni şi creştini?

Creştinii au copiat de la păgâni:Aceasta este, posibil, cea mai plauzibilă teorie. Celsus a fost un filosof grec ce a trăit în secolul al II-lea d.Hr. şi care a scris împotriva creştinismului. El spune că, , această religie recentă (creştinismul), este o reflexie palidă a credinţelor păgâne”. Conform enciclopediei catolice, Celsus spunea că creştinii au copiat conceptele celorlalte culte., , Ideilie (creştine) referitoare la originea universului sunt comune cu cele ale tuturor oamenilor şi ale înţelepţilor din antichitate”[7].

O încercare a diavolului de a înşela credinţa creştinilor:  Diverşi autori creştini, precum Irineu (episcop de Lyon, circa 120 d.Hr-?), Justin martirul (apologet creştin, 100-165 d. Hr), Tertulian (teolog creştin, circa 160-220? D.Hr.) au concluzionat că asemănările dintre păgânism şi creştinism erau nişte încercări ale diavolului de a imita. Se spunea că diavolul folosea, , plagiat prin anticipare”, adică diavolul folosea atacuri preventive împotriva credinţei cu câteva secole înainte de naşterea lui Iisus cu scopul de a convinge oamenii că Iisus era doar o copie a celorlalţi zei şi de a distruge credibilitatea creştinismului în ochii oamenilor.

Coincidenţe. Aceste puncte asemănătoare pot fi coincidenţe. Există multe cazuri în religia comparată unde credinţe sau practici asemănătoare sunt observate între două religii fără să existe o legătură între cele două (ex. Structurile piramidale din Egipt sunt asemănătoare cu cele din Mexic). Similar, aproape toate religiile împart o reciprocitate etică, precum regula de aur (tratează pe cei din jurul tău aşa cum ai vrea să fii şi tu tratat). Totuşi, cele aproape 200 de coincidenţe perfecte între evenimentele din viaţa lui Iisus şi cea a lui Horus, precum şi cele 346 analogii dintre Hristos şi Krişna[8], fac ca această teorie să nu fie credibilă.

Asemănările dintre creştinism şi religiile păgâne sunt dovada faptului că multe dintre componentele esenţiale ale credinţei creştine sunt de origine păgână, iar  multe din evenimentele atribuite  vieţii lui Iisus (naşterea din fecioară, învierea oamenilor, vindecările miraculoase, exorcism, crucificare, înviere etc.) sunt mai vechi de 4500 de ani şi inspirate din mitologia păgână.

NOTE

[1]Clauss, Manfred. Mithras:Kult und Mysterien. München:Beck, 1990, p. 70

[2]Justin Martirul, Apologia I, LXII

[3]J. Goodwin, , , Mystery religions of the Ancient world”, Thames And Hudson, 1981, p.28

[4]Ibidem, LXVI

[5]Firmicus Maternus, De errore profenarum religiorumXVII, 8

[6]Biblia, Ioan, VI, 53-56

[7]Celsus, Enciclopedia Catolică, http://www.newadvent.org/cathen/03490a.htm

[8]Kersey Graves, , , The world sixteen crucified Saviors”, Adventures Unlimited Press, 1875, page 279