Cavaleri şi Castele: jocuri despre Evul Mediu

Autor 3792 vizualizări


Piaţa actuală e plină de jocuri cu  teme medievale, dar în mare ficţionale, în special cele fanteziste din genul role-playing care includ orci, elfi, vrăjitori şi dragoni. Dar sunt şi jocuri care sunt de inspiraţie istorică. Orice „medievist” şi-ar dori să se întoarcă în trecut pentru a vizualiza trecutul, poate chiar a juca rolul unui cavaler care să-şi ducă oastea la război pentru a cuceri alte teritorii, de a conduce cruciade, a participa la asediul unui castel  sau de a salva o prinţesă, ori să intre în rolul unui rege pentru a construi castele şi de a crea un regat puternic şi prosper. Jocurile ne oferă astfel ocazia de a ne întoarce măcar „virtual” în trecut. 

Age of Empires II:The Age of Kings (1999, real-time strategy, dezvoltat de Ensemble Studios, lansat de Microsoft) 

Amplasat în Evul Mediu, jocul cuprinde 13 civilizaţii jucabile (francezii, englezii, germanii, mongolii sau sarazinii). Jucătorii au ca obiectiv să colecteze resursele, să le prelucreze, să construiască cetăţi, să creeze armate şi să se apere de inamici sau să cucerească alte cetăţi.Cetăţile acestora pot evolua după găsirea unor tehnologii şi construirea unor clădiri-cheie, jucătorul parcurgând o serie de epoci:Epoca Întunecată, Epoca Feudală, Epoca Castelelor şi Epoca Imperială (perioada armelor de foc). Prin tranziţia spre o altă epocă, jucătorul poate debloca noi unităţi, structuri şi tehnologii. Civilii sunt cei care se ocupă de colectarea resurselor şi de construirea clădirilor. Principalele resurse sunt hrana (care poate fi obţinută prin cultivare, creşterea animalelor, pescuit pentru recrutarea soldaţilor), lemnul (obţinut din defrişarea pădurilor, întrebuinţat la construirea clădirilor), aurul şi piatra (care se pot obţine din extragerea din mine sau din comerţ).  Jocul conţine un pachet de cinci campanii de inspiraţie istorică (care ne pun în rolul diferitelor personalităţi istorice:William Wallace, Saladin, Frederic Barbarossa, Ioana d’Arc şi Genghis Han), un mod de încăierare cu alte civilizaţii cu inteligenţă artificială(skirmish) şi un mod în care te poţi lupta cu alţi jucători reali (multiplayer). 

Jucătorii pot recruta unităţi de infanterie, cavalerie, maşini de asediu şi corăbii. Clasele de unităţi militare urmează modelul „piatră-hârtie-foarfece” şi şansele de victorie sunt bazate mai mult pe superioritate numerică, tactica nefiind chiar punctul forţe al jocului. Deşi toate civilizaţiile au câte o unitate unică cu abilităţi superioare, toate pot recruta clerici care pot converti alte unităţi inamice sau pot vindeca unităţile cărora le-au scăzut viaţa în urma luptelor. 

Jocul a avut un succes imens încât că producătorii au lansat în anul 2000 un expansion-„The Conquerors” cu noi civilizaţii precum aztecii sau spaniolii, şi noi campanii în care ne pun în rolul lui Attila, Montezuma sau Cortes. În 2013, Microsoft a lansat versiunea HD care a îmbunătăţit considerabil grafica jocului, urmând ca în ultimii ani să lanseze noi pachete-„The Forgotten” (cu noi civilizaţii ca maghiarii sau slavii şi campanii în care ne pun în rolul lui Dracula) şi „African Kingdoms” (care se concentrează pe civilizaţii africane medievale ca Mali).

Stronghold (2001, real-time strategy, dezvoltat de Firefly Studios, lansat de Take 2 Interactive &God Games) 

Jocul se concentrează pe cuceriri şi expansiune militară în Anglia medievală, dar şi pe dezvoltarea economică dinamică şi interactivă. Jocul conţine nu doar o campanie militară şi una economică, ci şi scenarii cu diverse bătălii istorice, dar şi provocări economice. În Stronghold, rolul principal îi revine lordului care are rolul de a clădi un oraş sau un castel cu o economie stabilă şi o putere militară de a se apăra de invadatori sau de a asedia alte castele. Pe lângă bani, sunt o varietate de resurse de bază. Trebuie să obţină materii prime precum lemn sau pietre pentru a construi clădiri sau fier  din zăcăminte  pentru a produce săbii în fierarii . Hrana este esenţială pentru a-i menţine pe locuitorii cetăţii satisfăcuţi. Unele alimente precum merele sau pâinea trebuie cultivate (astfel, jucătorul ia parte la procesul de producere a pâinii de la cultivarea grâului la măcinarea acestuia şi rezultarea făinii la moară şi în cele din urmă, prepararea pâinii în brutării), celelalte sunt de origine animală (brânză preparată din laptele  de la vaci şi carnea de la vânarea căprioarelor). Hrana poate fi raţionalizată pentru a nu fi irosită imediat. Unele resurse au dublă întrebuinţare:lemnul nu e utilizat doar pentru construit, ci şi pentru producerea săgeţilor sau a suliţelor, ori vaca care nu este  folositoare doar  la producerea lactatelor, ci şi pentru producerea armurilor de piele, dar şi pentru scop defensiv sau ofensiv, a cărei cadavru infectat este lansat spre trupele inamice pentru a le demoraliza şi a le scurta din viaţă. Chiar dacă locuitorii cetăţii sunt bine hrăniţi, aceştia pot fi foarte satisfăcuţi şi prin alte mijloace:prepararea berii din hameiul cultivat şi servirea acesteia în cârciumi, construirea de capele, biserici sau catedrale, construirea unei farmacii care să prevină epidemiile, amplasarea unor ornamente, urşi dansatori, statui sau grădini pentru a înfrumuseţa cetatea. Dar se pot construi spânzurători, ruguri sau temniţe pentru a ţine populaţia supusă şi a eficientiza producţia. 

Banii sunt un alt element principal alături de materiile prime. Aceştia pot fi obţinuţi din taxe sau din vinderea unor materiale. Taxele pot fi mărite, dar pot nemulţumi populaţia. De aceea, populaţia trebuie satisfăcută cât mai mult prin  diverse mijloace pentru a obţine  mai mulţi   bani din taxe. Populaţia şi natalitatea cresc  în funcţie de numărul  locuinţelor construite. Şi astfel, intervine cel de-al treilea element important:popularitatea. Popularitatea negativă poate să-i determine pe locuitorii cetăţii să plece, lăsându-vă într-un continuu colaps financiar, iar cea pozitivă îi poate determina să muncească eficient pentru  a asigura dezvoltarea castelului. Orice problemă, oricât de mică ar fi, poate să vă ducă economia în colaps:secetele ce vă pot distruge recoltele, incendiile care vă pot lasă fără clădiri-cheie şi evident, reconstrucţia va necesită cheltuieli în plus,  ori  raidurile  bandiţilor, lupii  şi urşii  care să vă ameninţe ţăranii, epidemiile de ciumă care vă pot scade populaţia .  

Pe partea militară, prin producţia de arme şi armuri, puteţi recruta suliţaşi, arcaşi, arbaletrieri, luptători cu buzdugane, lăncieri şi cavaleri în armură, precum şi ingineri care  pot construi maşini de asediu. Asediile sunt spectaculoase şi bine realizate.În caz de asediu, jucătorul poate săpa şanţuri, construi ziduri din lemn sau piatră,  dotate cu turnuri de diferite forme şi amplasa capcane. În campanie, jucătorul are de înfruntat adversari pe măsură:Rat, Pig, Snake şi Wolf, fiecare cu personalităţi şi caracteristici distincte şi cu modalităţi proprii de a construi cetăţi sau a duce lupte. 

Succesul acestui joc de a reda simularea economiei feudale şi asedii i-a determinat pe producători să lanseze „Stronghold Crusader” în 2002, cu aceeaşi modalitate de jucabilitate, dar plasat în Orientul Apropiat pe perioada cruciadelor, fiind introduse noi unităţi musulmane (asasini, arcaşi-călare, spadasini, aruncători cu praştia sau cu grenade improvizate cu foc grecesc), precum şi o serie de personalităţi istorice ca Richard-Inimă de Leu, Frederic Barbarossa, Filip August sau Saladin. În 2008, producătorii au lansat „Stronghold Crusader:Extreme” prin care jucătorii puteau controla un număr de 10 000 de soldaţi. 

Tranziţia de la grafica 2D la cea de 3D s-a produs în 2005 în „Stronghold 2”, în care partea economică a fost mai dezvoltată, aducând noi resurse şi noi mijloace de a le prelucra, noi elemente pentru dezvoltare (onoarea lordului care poate contribui la dezvoltarea castelului),  noi surse de hrană (porci, peşti, legume, vin), unele cu dublă întrebuinţare (oile din a căror lână se pot produce haine), noi clădiri (ateliere de textile, trezorerii în care sunt colectaţi banii din taxe, mănăstiri în care se pot scrie cărţi), noi forme de divertisment (turniruri, ospăţuri, dansuri, mersul la biserica) pentru a distra populaţia şi a-i menţine moralul ridicat, noi ameninţări (şobolanii sau excrementele care pot duce la izbucnirea unor epidemii), noi metode de a pedepsi, tortura şi executa infractorii, precum şi divizarea hărţii de joc în mai multe teritorii dintre care unele au resurse abundente şi pot fi subjugate prin vasalitate pentru ca acestea să revină jucătorului. În 2006, producătorii au lansat Stronghold Legends care a fost mai mult fantezist şi mitic . În 2011 a fost lansat „Stronghold 3”, iar în 2014, „Stronghold Crusader 2”. Producătorii au simplificat jucabilitatea, au adăugat noi elemente (precum varietatea de tipuri de locuinţe după rang, tranziţia zi-noapte, ploaia, furtunile de nisip), dar din păcate, toate acestea nu au avut succesul iniţial al jocurilor originare.

Knights of Honor (2004, real-time strategy, dezvoltat de Black Sea Studios si lansat de Sunflowers GmbH si Paradox Entertainment) 

Jocul este amplasat în Europa Medievală în prima jumătate a mileniului al II-lea. Jucătorul poate alege să joace cu una din cele 100 de regate pe   harta de campanie a Europei divizată în provincii cu câte un oraş fiecare şi arii rurale (ferme, mănăstiri, porturi). Jucătorul are ca scop să cucerească cât mai mult, construind clădiri pentru a îmbunătăţi oraşele, menţinând relaţii comerciale pentru profit şi recrutând soldaţi pentru  a ataca sau a se apăra. Sunt trei resurse majore în joc:banii care se obţin din taxe şi comerţ pentru a recruta unităţi şi a construi, credinţa care este obţinută din construirea de biserici  care poate creşte prestigiul regatului şi converti alte provincii sub religia jucătorului şi cărţile care sunt folosite de a educa cavalerii şi adopta alte provincii. În joc se găsesc patru religii la care poate adera jucătorul:catolicism (biserica papală având cea mai mare influenţă deoarece poate să excomunice sau să cheme regatele catolice la cruciade), ortodoxism, islam şi păgânism. Relaţiile comerciale sunt esenţiale căci jucătorul poate obţine resurse pentru anumite necesităţi:caii pot fi utili pentru a recruta unităţi de cavalerie, vinul poate să facă populaţia mai fericită, argintul poate aduce extra-profit, dar pot fi obţinute şi resurse exotice precum fildeş, diamante sau mirodenii ce pot avantaja regatul.Pe lângă unităţi militare, jucătorul poate recruta şase tipuri de cavaleri, comandanţi, spioni, comercianţi, clerici, seniori şi constructori. 

Obiectivul jucătorului e să cucerească cât mai mult şi să ajungă împărat, dar spre final, va avea inamici   mai puternici  de înfruntat.

Medieval II:Total War (2006, real-time tactics &turn-based strategy, dezvoltat de The Creative Assembly, lansat de SEGA)

„Remake-ul”  jocului originar cu acelaşi titlu lansat in 2002,  Medieval II:Total War a adus noi elemente.  Amplasat în perioada aniilor 1066-1530, în Europa, nordul Africii şi Orientul Mijlociu şi Apropiat, jocul evidenţiază cele mai importante evenimente:cruciade, invazia mongolilor şi cea a timurizilor,  epidemia de ciumă, apariţia armelor de foc, inchiziţia şi descoperirea Americii. Modul „single-player” cuprinde trei moduri de joc: campania propriu-zisă în care  se poate alege o facţiune şi intra  în  pielea liderului facţiunii    cu care putem cuceri lumea,  modul „skirmish” în care  sunt simulate  bătălii şi  modul   cu bătălii istorice  ca cele de la Hastings, Arsuf, Agincourt sau  Tanneberg. În campania specifică genului „turn-based strategy”,  jucătorii pot controla o facţiune pe o perioadă de timp, construind şi dezvoltând oraşele şi castelele,   recrutând armate şi flote, precum şi o serie de agenţi ca preotul (care poate converti regiuni cu religia jucătorului), comerciantul (care valorifică resursele  pentru profit), diplomatul (care poate încheia tratate de pace sau alianţe, negocia armistiţiul, menţine relaţii comerciale,  impune sau accepta tribut şi poate  declara război unei alte facţiuni), spionul (care se poate infiltra în oraşe şi cetăţi), asasinul (care poate asasina personalităţi-cheie sau sabota taberele militare şi distruge clădiri-cheie) şi prinţesa (cu aceleaşi abilităţi ca diplomatul, doar că odată încheiat tratatul, ea se căsătoreşte cu prinţul respectivei facţiuni).Banii sunt cei mai esenţiali, fiind  obţinuţi din taxe, minerit, comerţ sau tribut. Jucătorul trebuie să satisfacă nevoile populaţiei  pentru a menţine ordinea publică crescută  căci în caz contrar, populaţia se poate revolta, iar rebelii pot  lua sub controlul lor oraşele respective. Trebuie să le asigure hrana construind ferme, să le menţină moralul ridicat construind biserici şi catedrale, dar şi cârciumi şi bordeluri, şi să construiască drumuri pentru a creşte viteza soldaţilor atunci când parcurg distanţe mari, precum şi taverne, bresle sau târguri pentru a obţine profit . Din simple aşezări, jucătorul le poate ridică la rangul unor cetăţi   prospere şi întărite. Jocul este gândit ca un şah, fiind pe ture.  În cazul în care a ales o facţiune catolică, jucătorul trebuie să stea la dispoziţia  papei şi să-i îndeplinească obiectivele:de la construit o biserică sau recrutat un preot la participarea într-o cruciadă. Îndeplinind sarcinile, jucătorul îşi creşte prestigiul şi poate fi răsplătit fie cu bani, fie cu unităţi. În caz contrar, dacă atacă o facţiune catolică sau  nu duce la bun sfârşit  anumite sarcini, jucătorul poate fi excomunicat de papă şi chiar trimite inchizitori ca  să-i execute generalii, prinţii sau comercianţii acuzaţi de erezie. Ulterior, pot apărea vrăjitoarele  care pot aduce blesteme liderului facţiunii   şi  care pot incita la revolte şi de aceea, trebuie eliminaţi de preoţi.În cazul decesului papei, fiecare facţiune catolică poate alege noul papă din colegiul de cardinali. Pe plan militar, jucătorul va trebui să construiască   barăci, fierării, grajduri şi porturi pentru a crea armate şi periodic le va îmbunătăţi pentru ca soldaţii să aibă arme mai devastatoare şi armuri mai eficiente, inclusiv şi unităţi unice specifice oricărei civilizaţii. Iniţial, va recruta simpli arcaşi, dar după ce se dezvoltă, va putea recruta  arbaletrieri şi chiar unităţi care utilizează archebuze. De la simpli suliţaşi şi bande de mercenari echipaţi cu zale va ajunge în a recruta cavaleri echipaţi cu armuri din plăci.  De la simpli călăreţi, jucătorul va putea să recruteze elefanţi de luptă   în cazul în care joacă cu facţiuni orientale. La început, jucătorul va putea învinge cu uşurinţă armatele inamice şi asedia oraşe şi mici fortăreţe. Dar mai târziu va necesită producerea unor maşini de asediu:catapulte, trebuchete, turnuri şi berbeci de asediu şi ulterior, tunuri care se vor dovedi a fi mai devastatoare în asedierea castelelor bine întărite. Pe durata jocului, jucătorul va trebui să participe la cruciade sau să se apere de acestea dacă a ales o facţiune musulmană, să înfrunte invazia mongolilor şi cea a timurizilor, să prevină extinderea marii ciume, foametea şi revoltele  şi să fie primul care descoperă „Lumea Nouă”. 

Jucătorul va trebui să fie cu ochii şi pe arborele genealogic pentru a asigura succesiunea liderului regatului  şi a-i oferi tronul celui care e mai capabil să conducă după  anumite criterii  precum credinţa, cavaleria,  teama pe care o inspiră, loialitatea şi autoritatea. Fiecare prinţ, general, rege, spion, preot, prinţesă sau diplomat poate deţine o varietate de abilităţi. De exemplu, un spion experimentat va avea mai multe şanse să se infiltreze în castele fără a fi descoperit.  Un general îşi poate forma o reputaţie în funcţie de abilităţile sale:poate deveni un general crud, unul de temut, dacă  va extermina prizonierii şi  va devasta oraşul inamic de după asediu, sau poate deveni un bun comandant dacă îşi dovedeşte calităţile în luptă şi poate dobândi titulaturi.  Iniţial, jucătorul va putea alege să joace cu Anglia, Franţa, Spania (eronat redată căci era divizată), Sfântul Imperiu Roman şi Veneţia. Celelalte facţiuni precum Polonia, Imperiul Bizantin, Ungaria, Imperiul Otoman sau Milano  pot fi deblocate doar după ce pot fi înfrânte în campania curentă. În cazul în care jucătorul alege o facţiune islamică, va putea declara Jihad-ul şi poate converti regiuni întregi cu ajutorul imamului. 

Pe partea de  „real-time tactics”, jocul a avut mai mult succes. Bătăliile sunt spectaculoase şi redate realistic:armate imense personalizate, cavaleri cu armuri  lucioase, ciocniri violente  , asedii grandioase cu  valul de săgeţi şi proiectile  aprinse care vin spre inamici pe timp de noapte,  tunurile ce trag ghiulele cu o ferocitate nemaivăzută spre ziduri,  zgâlţâind ecranul de monitor, muzica dinamică şi motivantă   şi sunetele asurzitoare.  Jucătorul va putea intra în competiţie cu alţi jucători reali în modul multiplayer. 

Jocul a avut un imens succes, având note şi recenzii favorabile în ciuda câtorva probleme tehnice de performanţă. Producătorii au lansat în 2007 un expansion, Medieval II:Total War-Kingdoms, cu campanii noi  amplasate în  Britania în  contextul  luptelor dintre englezi şi scoţieni în timpul rebeliunii lui William Wallace, în  Orientul Apropiat  în timpul celei de-a Treia Cruciade şi expansiunea ayyubizilor sub Saladin, în  Europa centrală şi estică în  contextul creştinării Lituaniei de către  cavalerii teutoni,   şi  în „Lumea Nouă” pe fondul expediţiei conquistadorilor  împotriva Imperiului Aztec.  Jocul şi-a menţinut popularitatea şi azi, comunităţi precum „Total War Center” continuând să-l îmbunătăţească cu moduri. 

Mount &Blade (2007, Action Role-Playing, dezvoltat de Tale Worlds si lansat de Paradox Interactive)

false

Este un  joc de rol cu acţiune „single-player” fără elemente „fantasy” ce se situează pe un tărâm medieval numit „Calradia”. Jucătorul poate să adere la una din cele cinci facţiuni. Poate lupta ca  mercenar, rebel sau  activa ca un luptător neutru.  Îşi personalizează caracterul, selectând sexul şi caracteristicile faciale şi îi formează un trecut propriu, generând atribuţiile personajului. În joc, călătorind în diferite locuri, poate evita un conflict sau se poate angaja în acesta. De pe urma pierderilor sau victoriilor, jucătorul îşi formează un renume, devenind vasal al unuia dintre cele cinci facţiuni, primind un lot de pământ pe care îl poate gestiona şi de pe care să colecteze taxe. De pe urma obţinerii experienţei în lupte, i se pot îmbunătăţi atribute, abilităţi şi armele. Jucătorul se poate angaja în bătălii deschise, în ambuscade, în turnee sau în asedii. 

Jocul a avut continuări:Mount & Blade:Warband, cu mod multiplayer care poate suporta până la 250 de jucători, aducând şi o a şasea facţiune. În 2011, a apărut Mount & Blade:With Fire &Sword, amplasat în Europa de Est, cu facţiuni ca Polonia-Lituania, Rusia sau Hanatul Crimeii. 

În prezent, se lucrează la Mount  & Blade II:Bannelord care promite o grafică îmbunătăţită şi noi elemente de joc.

Un alt joc de acţiune de acest gen a fost lansat de Paradox Interactive in 2012, War of the Roses. 

Anno 1404 (2009, simulator economic, dezvoltat de Related Designs &Blue Byte Software, lansat de Ubisoft) 

Anno 1404, un joc specific genului city-building şi simulator economic este centrat pe perioada începutului secolului al XV-lea şi pe aspectele vieţii medievale. Jucătorul poate construi oraşe cu arhitectură gotică, menţine comerţul hanseatic, punând bazele capitalismului timpuriu şi iniţia contacte cu civilizaţia orientală.  

Pentru început, jucătorul colonizează o insulă pe care va trebui să dezvolte o aşezare portuară prosperă, colectând, prelucrând şi gestionând resurse, şi chiar să le comercializeze. De obicei, pe o singură insulă nu se pot găsi chiar toate materialele necesare precum fier şi jucătorul este nevoit să colonizeze o altă insulă pe care se poate găsi zăcăminte de fier şi de aceea trebuie creată o rută prin intermediul căreia o corabie să  transporte resursele de fier  către colonia principală. 

Comerţul maritim cu Orientul este esenţial pentru progres căci populaţia europeană nu poate progresa fără mirodenii, mătase, covoare sau cuarţ, care pot fi generate sau găsite doar pe tărâmurile orientale. Ca şi în multe alte jocuri, se oferă o anumită suma de bani la început şi depinde doar de jucător dacă va face profit sau va intra în faliment. Banii pot fi obţinuţi din taxe, comerţ sau din îndeplinirea unor obiective. 

Jucătorul, pentru a-şi dovedi calităţile de administrator al oraşului, va trebui să asigure populaţiei condiţii favorabile: hrana, locuinţele, vestimentaţia, divertismentul, educaţia, securitatea, igiena şi moralul religios.

Iniţial, asigură doar subzistenţa unor ţărani îmbrăcaţi în haine din lână şi piele, oferindu-le o dietă  alimentară simplă compusă din peşte, pâine, băuturi ca berea şi cidrul şi locuinţe din lemn, ca ulterior, pe măsură ce locuinţele evoluează şi populaţia creşte şi unii indivizi din populaţie se ridică în ierarhie socială, jucătorul va trebui să întreţină nobilii care vor avea cerinţe din ce în ce mai pretenţioase precum: o dietă bogată în vin, martzipan, carne, asigurarea unor articole de vestimentaţie din blană şi mătase şi produse  de lux precum parfumuri, cărţi sau perle. Dacă iniţial, jucătorul va construi simple locuinţe din lemn, treptat, construirea unor clădiri complexe vor întrebuinţa materiale scumpe şi dificil de obţinut, precum piatră sau sticlă. 

Extrăgând anumite resurse din mină, acestea vor trece printr-un proces de prelucrare în mai multe ateliere până la rezultarea produsului final după cum se observă în această schemă:http://vignette3.wikia.nocookie.net/anno1404guide/images/4/47/Production_figures.png/revision/latest?cb=20091031021731

Resursele orientale pot fi obţinute fie prin comerţ, fie jucătorul îndeplineşte câteva obiective stabilite de Marele Vizir pentru a i se acorda privilegiul de a fonda colonii pe insulele orientale şi a clădi aşezări orientale. Chiar dacă mediul e arid, jucătorul poate construi mori de apă şi irigaţii pentru agricultură, cultivând mirodenii, curmale şi crescând capre pentru obţinerea laptelui. Civilizaţia europeană cuprinde o ierarhie compusă din patru clase:ţărani, cetăţeni, patricieni şi nobili. Civilizaţia orientală cuprinde doar nomazii şi o clasă mai bogată alcătuită din soli şi negustori. Atât Lordul european, cât şi Marele Vizir din orient vor sta la dispoziţia jucătorului cu sfaturi, dar şi cu îndatoriri şi misiuni gen salvarea unor copii capturaţi de piraţi, sprijinul acordat unei mânăstiri,  căutarea unor comori sau construirea unei clădiri-cheie, iar sarcinile duse la bun sfârşit vor fi răsplătite pe măsură. Jucătorul va putea să menţină relaţii diplomatice şi comerciale cu oponenţii săi sau chiar să recurgă la războaie maritime. Va avea de înfruntat şi cataclisme naturale:furtuni, epidemii sau incendii. În cele din urmă, când aşezările au fost dezvoltate suficient şi economia este stabilă, jucătorul va putea începe ornamentarea cu grădini şi statui, sau construirea unei catedrale în aşezarea europeană sau o moschee în aşezarea orientală. Finisarea acestor monumente va avea ca răsplată mândria de sine şi prilejul de a admira oraşe prospere din două culturi diferite  din secolul al XV-lea.

Jocul Anno 1404 a preluat multe elemente din jocurile anterioare amplasate în perioada Renaşterii, Anno 1602 şi Anno 1503, care se axau pe contactul dintre civilizaţia europeană şi Lumea Nouă. În 2010, Ubisoft a lansat expansionul „Anno 1404:Venice” care adăuga elemente şi clădiri specifice Veneţiei.

Total War:Shogun 2 (2011, Real-Time Tactics &Turn-Based Strategy, dezvoltat de The Creative Assembly &Feral Interactive. Lansat de SEGA)

Nu doar despre Europa medievală şi lumea islamică s-au făcut jocuri, ci şi despre Japonia din timpul Shogunilor şi Samurailor. Continuarea indirectă a primului joc din franciză, dar cu elemente similare jocului Medieval II:Total War, Total War:Shogun 2 ne aduce în cea mai întunecată epocă a Japoniei de  la sfârşitul perioade Sengoku, divizată de un război nesfârşit între clanuri conduse de „daimyo”. Zece lorzi războinici legendari luptă pentru supremaţie prin diferite mijloace. Numai un singur Shogun va putea să răsară din cenuşa războiului şi să clădească un imperiu, ceilalţi pierind de sabie. Pe partea de „Turn-Based Strategy”, jucătorul, intrat în pielea unui daimyo, se va dezvolta economic şi militar în conformitate cu codul „Bushido” şi „Chi”, va descoperi noi tehnologii, va menţine relaţii diplomatice şi comerciale cu celelalte clanuri şi chiar va intra în contact cu exploratorii europeni, lovindu-se de creştinism. 

Pe lângă războinici samurai şi diferite tipuri de unităţi de arcaşi, suliţaşi şi călăreţi, poate recruta ninja sau gheişe pentru a-şi atinge scopul, infiltrându-se în alte cetăţi sau asasinând personaje-cheie sau recruta metzuke pentru supravegherea populaţiei.

Se va război cu clanurile şi le va subjuga sau le va transforma în clanuri vasale, cucerind Kyoto  până în anul 1600  pentru a deveni noul Shogun-liderul necontestat al Imperiului Soarelui-Răsare

Pe partea de bătălii tactice, jucătorul va participa şi va comanda armate în bătălii terestre şi navale spectaculoase, aplicând tactici şi formaţii de luptă după cartea lui Sun Tzu-„Arta Războiului”. 

Jocul a avut un succes imens, iar producătorii au lansat numeroase pachete suplimentare cu noi clanuri, printre care şi extensii:Rise of the Samurai (amplasat în secolul XII) şi Fall of the Samurai (secolul XIX).

Crusader Kings II (2012, grand-strategy game, dezvoltat de Paradox Development Studio, lansat de Paradox Interactive)

Dacă nu v-au  plăcut celelalte jocuri şi le consideraţi prea  uşoare, atunci aţi putea încerca ceva pe măsură pretenţiilor şi abilităţilor voastre. Crusader Kings II, o variantă îmbunătăţită a jocului originar, readuce la viaţă intrigile politice, un sistem economic feudal complex, modalităţi diplomatice variate şi un sistem de decizii şi alegeri care pot influenţa cursul jocului. Este poate singurul joc în care tu ca jucător simţi că   ai intrat în rolul unui baron, conte, duce, rege sau împărat ce are răspunderi mari pe măsura funcţiei pe care o deţine, având la dispoziţie un consiliu. Trebuie să-ţi inspectezi frecvent trezoreria şi feudele, să colectezi taxe, să  numeşti episcopi, să-i anihilezi pe trădători şi pe eretici, să introduci noi legi, să-ţi verifici agenda, să-ţi conduci supuşii cu o mâna de fier, să închei tratate, să-ţi asiguri succesiunea la tron, să menţii relaţii diplomatice, să duci războaie, să stopezi rebeliunile, să-ţi creşti prestigiul, să organizezi petreceri, festivaluri sau turniruri,   să construieşti catedrale, să întăreşti castelele,  să-ţi răsfeţi copii, să-ţi mulţumeşti regina, să îndeplineşti sarcinile papei şi să participi la cruciade. Poţi însă să joci şi cu facţiuni musulmane şi să te aperi de cruciade căci jocul are la dispoziţie sute de facţiuni. Ai alegerea de a alege contextul, perioada şi vei observa că fiecare harta aleasă în funcţie de an (fie 769, fie 1066, 1215 sau 1453) este redată cu exactitate istorică şi geografică, cu  tot cu schimbări  teritoriale şi liderii şi dinastiile specifice perioadelor respective. Producătorii au lansat ulterior o serie de pachete suplimentare cu noi perioade, noi facţiuni, noi mecanici de joc şi noi melodii. 

Cam acestea ar fi cele mai bune jocuri recomandate. 

Se anunţă că în 2016, Tru Blu Entertainment va lansa  Kingdom Come:Deliverance, un joc RPG amplasat în Bohemia secolului XV care va reda bătăliile medievale cu acurateţe istorică şi soldaţii echipaţi corespunzător.

Trailers:

https://www.youtube.com/watch?v=q_MEFt7KrxQ 

https://www.youtube.com/watch?v=r2e4gbkwjVM

https://www.youtube.com/watch?v=6uXUvF3oe-8

https://www.youtube.com/watch?v=ImTFgf52OhU

https://www.youtube.com/watch?v=8eMMVZBBT_s

https://www.youtube.com/watch?v=TYa5492B93U

https://www.youtube.com/watch?v=sX37QA9o-Co

https://www.youtube.com/watch?v=VLbH52NAtsc

https://www.youtube.com/watch?v=A0f43VTT1FI

https://www.youtube.com/watch?v=cQgU0beVDfw

https://www.youtube.com/watch?v=qzkVTDfxIUI

https://www.youtube.com/watch?v=ZOkd-Lmmcb4

Surse:

IGN, Wikipedia, Wikia.com,  Gamespot, Steam