Câţi comunişti erau în România în 1940?

Autor 16005 vizualizări


Totul este controversat, de la o sursa la alta, in legatura cu Partidul Comunist din Romania, in anii celui de-al doilea razboi mondial, incepand chiar cu numarul membrilor partidului respectiv. Privind aceasta problema-greutatea stabilirii numarului comunistilor-, este si o motivatie logica:PCdR fiind partid scos in afara legii inca din 1924, era normal ca sa-si ia masuri de protectie a membrilor. Literatura de specialitate a vehiculat foarte multe ipoteze asupra subiectului, unii autori crezand ca detin adevarul deplin. Asadar, in aprecierea numarului comunistilor romani, din anii razboiului mondial, un rol important l-a avut statutul de clandestinitate al PCdR. Apoi, subiectivismul istoricilor a avut si el un rol negativ, fie exagerand, fie diminuand excesiv numarul comunistilor. Dupa 1990 s-a ajuns la o formula imbratisata de cei mai multi, conform careia erau in jur de 700 membri de partid, proveniti mai ales din randul nationalitatilor conlocuitoare1. insa, atat documentele aflate in Arhiva Kominternului, cat si  unele  din Arhiva CC al PCR, indica alte date. 

Cunoscutul istoric Gheorghe Buzatu a publicat in 1995 numarul comunistilor romani, conform documentelor cominterniste;si aici, insa, numarul difera de la un document la altul:1965 sau intre 2500 si 2800 membri. Apare si o repartitie pe categorii sociale si sex;1000 muncitori, 1200 tarani, 300 femei. Se mai specifica faptul ca, in perioada de inceput a razboiului 250 comunisti erau in inchisori si 50 in Spania2.

 

Un documernt din vara lui 1940

Un document din vara lui  1940, aflat in Arhiva CC al PCR,   infirma si el teza atat de raspandita cu cei 700 membri. Este  o "Informare despre componenta numerica a PCR, pe regiuni, trimisa de CC al PCR catre Internationala Comunista", datata 8 iulie 1940. (Titlul a fost dat, cu siguranta, in momentul ordonarii Arhivei dupa 1965:se scrie PCR, nu PCdR).  Mentioneaza pentru Transilvania 780 membri, repartizati conform impartirii organizatorice a PCdR:Somes (Cluj)-360;  Timis-180;Mures-240. in Prahova,   care cuprindea zonele Ploiesti, Brasov si Trei Scaune (aproximativ  judetul Covasna de azi)-160. Oltenia 170. (Aici apare  mentiunea "Craiova, inainte de cadere", fiind vorba de  descoperirea si arestarea  intregii organizatii comuniste din Craiova.)  Dobrogea-260;Dunarea de Jos-90;  Moldova-250;Bucovina-380 (Se mentioneaza "la sfarsitul lui martie [1940]") Bucuresti-440, (are precizarea "fara studenti"). Total-2810. Pe langa acestia, care erau activi,   mai erau circa 1200 membri aflati temporar in imposibilitate de a activa, fiind concentrati in Armata. Sub mentiunea "Pusi la munca UTC si  tinuti acolo in evidenta", erau consemnati 200 comunisti. Total general 4210. Ocuparea de catre URSS a Basarabiei  si nordului Bucovinei, ca urmare a Ultimatumului din iunie  1940, a provocat schimbari in statistica generala. Documentul din 8 iulie 1940 mentiona:"Se scade acum:  Din Basarabia (impreuna cu Ismail si Cahul) - 320. Din Bucovina - 330.  Basarabeni si bucovineni repatriati din restul Romaniei - 300. Total 950". Ca urmare, dupa Ultimatum,   ramaneau in Romania 3260 membri ai PCdR, cifra ce va fi aproximativ aceeasi si la inceputul Regimului Militaro-Legionar 3. De la inceputul aceluiasi an-din 11 ianuarie 1940-,   dateaza o alta informare transmisa Kominternului, in care sunt anumite deosebiri privind repartitia comunistilor romani pe regiuni;  totalul era de 3215 4. in aceste  documente nu se spunea nimic despre compozitia etnica a PCdR. Corelarea,   insa, a altor documente, ale institutiilor Statului roman, face indiscutabila concluzia ca, pe ansamblu, predominau comunistii proveniti din randul minoritatilor nationale;  explicatia era simpla:fiind foarte putin legati de Romania, sau chiar nutrind sentimente ostile existentei acesteia in tiparele de dupa 1920,   minoritarii erau mai usor de atras de ideile internationaliste. Ca pondere, intre minoritarii membri ai PCdR erau,   in ordine:evreii, maghiarii, slavii (rusi, ucrainieni,   bulgari)  s.a.m.d.

Jandarmeria cauta membri ai Miscarii Comuniste 


Si autoritatile Statului au fost interesate sa stie numarul comunistilor din Romania, mai ales dupa Ultimatumul sovietic din iunie 1940, cand pericolul reprezentat de PCdR se accentuase. Inspectoratul General al Jandarmeriei dadea Ordinul circular nr. 30.699 / 10 iulie 1940, catre toate regimentele si legiunile de jandarmi:  pana la 15 iulie,   acestea trebuiau sa intocmeasca tabele nominale "cu indivizii ce fac parte din Miscarea Comunista",   pe categorii:conducatori, agitatori,   propagandisti, capabili de acte de teroare. in final, Ordinul atentiona:"Se atrage atentia asupra exactitatii lucrarii, dat fiind mai ales caracterul serios al chestiunii in actualele imprejurari" 5. Atentionarea avea ca baza evenimentele din timpul retragerii Armatei romane din Basarabia si nordul Bucovinei,   cand comunistii, desi putin numerosi, produsesera acesteia mari pierderi, fiind organizati in bande inarmate actionand in sprijinul Armatei Rosii;se  presupunea, pe drept, ca in cadrul unei noi inaintari a sovieticilor,   comunistii vor actiona dupa acelasi model. in  urma Ordinului s-au centralizat la MAI rapoarte din toata tara;pastrate, insa, doar in parte, ceea ce impiedica formarea unei concluzii generale. Din rapoartele pastrate, cel al Inspectoratului de Jandarmi Craiova (judetele Dolj, Mehedinti, Olt, Romanati, Valcea)-indica 20 comunisti;Inspectoratul de Jandarmi Bucuresti (cuprinzand Bucurestii, Judetele Arges, Brasov, Dambovita, Ilfov, Muscel, Prahova, Teleorman, Vlasca, Trei Scaune)-200;  Dunarea de Jos (Buzau, Covurlui, Tutova, Ramnicu Sarat, Tecuci, Putna)-5;  Iasi (judetele Iasi, Bacau, Falciu, Neamt, Roman, Vaslui)-58;Constanta (judetele Constanta, Tulcea, Durostor, Caliacra, Ialomita)-57;Alba Iulia (judetele Alba, Fagaras, Hunedoara, Tarnava Mare, Tarnava Mica, Sibiu, Turda)-114;  Timisoara (judetele Arad,   Bihor, Caras-Severin, Timis, Torontal)-324;  Suceava-128 etc. Comparand aceste rapoarte ale inspectoratelor de jandarmi cu acelea ale regimentelor de jandarmi, constatam, la unele, mari diferente;cea mai izbitoare intre raportul I J Constanta (Marea), care transmitea existenta a 57 comunisti pe raza sa de activitate, si raportul Regimentului 5 Jandarmi Marea, pe aceeasi raza de activitate, care indica 765 comunisti6. Asadar, din documentele organismelor Statului roman nu se poate deduce numarul general al comunistilor din Romania la mijlocul lui 1940, ramanand de referinta documentul din interiorul PCdR, din 8 iulie.
Este  si o concluzie:chiar daca numarul membrilor PCdR in anii celui de-al doilea razboi mondial nu era atat de mic precum se scrie in  majoritatea lucrarilor publicate dupa 1989,   totusi cele cateva mii de comunisti din tara nu puteau infaptui o rasturnare revolutionara;de aceea, s-au bazat pe o schimbare radicala a situatiei internationale, care sa determine aducerea lor la Putere. Iar aceasta schimbare nu putea veni decat prin infrangerea Germaniei de catre URSS.
Pe  ansamblul miscarii comuniste internationale, PCdR nu avea un loc important, numarul membrilor clasandu-l in partea de  jos a ierarhiei. La Congresul PCUS din 1939, de la Moscova, D.Z. Manuilski afirma, in raportul sau, ca in toata lumea erau aproximativ 2.000.000 de adepti ai comunismului inregimentati (1.200.000  membri si 746.000 in organizatiile de tineret). Se aprecia ca fiecare din acestia influentau cate 15-20 persoane. Deci, se tragea concluzia-Kominternul se sprijina pe 30-40.000.000 persoane. intr-o lista erau trecuti comunistii pe tari,   in ordinea numarului din fiecare tara. in afara de URSS,   erau mentionati 300.000 in Spania,   270.000 in Franta, 148.000 in China, 50.000 in SUA. Ultima din lista era Danemarca, unde actionau 9.000 comunisti. Romania nu apare.7

Implicarea sovietica 


Organismele de aparare a Statului roman nu apreciau gradul de pericol pe care PCdR il reprezenta pentru Romania in primul rand in functie de numarul membrilor partidului respectiv, ci de sustinerea externa pe care o avea. Nu era doar un partid ce reprezenta, declarat, interesele URSS, ci era chiar o sectie a partidului comunist international, numit Komintern;aceasta era si semnificatia particulei din, aflata  in interiorul denumirii formatiunii respective. Iar Kominternul urma cu fidelitate politica Moscovei. Cel mai mare pericol pentru Romania il reprezentau aspiratiile teritoriale ale URSS, comunistii romani fiind purtatorii lor de cuvant. intr-o a doua faza, abia, pericolul comunist era reprezentat de lupta acestora pentru instaurarea in tara a unui regim marxist. Toate acestea motiveaza suficient ilegalizarea din 1924, permanenta urmarire a activitatii comunistilor in perioada interbelica, procesele care le-au fost intentate si anii de inchisoare cu care au fost pedepsiti-cu mentiunea ca, pana in 1938 au beneficiat si ei de elementele de caracterizare ale sistemului politic democrat, inclusiv in cadrul proceselor sau in regimul caruia ii erau supusi in inchisori. Dictatura Regala si Dictatura Militaro-Legionara au inasprit comportamentul organismelor represive ale Statului si fata de comunisti.

Ostilitatea populatiei fata de reprezentantii Moscovei


Urmare a ultimatumului sovietic din iunie 1940, PCdR si-a restrans actiunile, deoarece, mai mult decat pana atunci, populatia il privea cu ostilitate, ca reprezentant al Moscovei,   deci avand si el o vina in pierderile teritoriale. La cresterea ostilitatii populatiei a contribuit si atitudinea antiromaneasca a celor mai multi dintre evrei, in momentul patrunderii Armatei Rosii, stiindu-se ca evreii formau majoritatea comunistilor din Romania. Astfel, cresterea sentimentului anticomunist, dupa Ultimatum, s-a identificat cu cresterea sentimentelor antisemite. Rapoartele Politiei, Jandarmeriei sau SSI-ului scoteau in evidenta acest fapt. in Darea de seama pe perioada 16 iulie-15 august 1940,   a comandantului Regimentului 4 Jandarmi Prut, la capitolul Problema comunista se mentiona:"Comunistii se confunda cu evreii si evreii cu comunistii. [...] Acesti evrei, la prima ocazie, se vor manifesta in mod identic ca evreii din Basarabia la intrarea rusilor. De aceea, populatia romaneasca ii priveste  pe comunisti si pe evrei cu aceiasi ochi si un sentiment de revolta a pus stapanire pe  sufletele romanilor." intre comunisti, insa-se aprecia-"Starea de spirit este buna, deoarece ei au o incredere oarba in declansarea revolutiei mondiale si in victoria finala a comunismului, prin actiunea Armatei Rosii, pe care ei o considera superioara celei germane." Desi erau, dupa cedarile teritoriale, intr-o aparenta inactivitate, totusi comunistii isi transmiteau instructiuni "de la om la  om",    si se pregateau. Cu tot calmul aparent, Comandantul Regimentului 4 Jandarmi Prut era ferm convins ca "Daca vreun eveniment neprevazut le-ar permite [comunistilor] a se manifesta liber si fara grija, vom vedea repetandu-se scenele din Basarabia de pe timpul evacuarii." 8 Dintr-o zona mai indepartata de noua granita cu URSS, Oltenia,   asadar periclitata mai putin de eventualele noi actiuni sovietice,   se raporta aceeasi atitudine ostila a populatiei fata de  comunisti, ceea ce  silea PCdR. sa stea  in expectativa. Pe 15 august 1940, Inspectoratul de Politie si Siguranta al tinutului Olt raporta ca Miscarea Comunista parea,   in zona, "hidoasa in fata marei mase a populatiei, in urma cedarii Basarabiei si Bucovinei";  de aceea, nu actiona.9
in conditiile retragerii dezorganizate a Armatei si administratiei romanesti din regiunile cedate, sovieticii au profitat la maximum,   transmitand materiale de propaganda comunistilor romani, intarindu-i cu cadre bine pregatite trimise de la Moscova,   amplificand reteaua de spioni rusi in Romania. SSI, Politia si Jandarmeria au sesizat fenomenul.  Mai ales evreii erau trimisi de peste  granita, pentru ca, ajutati de conationalii lor inregimentati in PCdR,   sa infiinteze noi organizatii ale acestuia.10 De  asemenea, printre refugiatii basarabeni erau strecurati foarte  multi agenti comunisti, "trimisi in mod intentionat,   profitandu-se  de starea de spirit din tara in urma cedarii Basarabiei si Bucovinei". Indignarea populatiei fata de atitudinea lasa a autoritatilor romane se  incerca a fi speculata, "pentru a provoca agitatii si devastari in toata tara".11 La aceste semnalari,   in special ale DGP,   Marele Stat Major al Armatei va emite Ordinul 208.537/B/22 iulie 1940, referitor la retelele de spionaj  sovietice in Romania, aflate  in legatura cu comunistii autohtoni,   cerand anihilarea lor.12 Ordinul era transmis, spre  stiinta, si MAI, IGJ, DGP. La randul sau, MAI transmitea si el, organismelor subordonate, Ordinul nr. 198/19 iulie 1940, evident corelat cu acela al MStM,   interzicand refugiatilor basarabeni si bucovineni sa se stabileasca in alte localitati decat cele hotarate de Minister;introducea permise de calatorie obligatorii intre  localitati;ordona razii repetate. Semna generalul David Popescu, ministrul de Interne .13

Pregatirea revolutiei din Romania


Intr-un amplu material al Prefecturii Politiei Bucuresti, datat 7 iulie 1940, sub titlul Organizarea intreprinsa de Soviete pentru pregatirea revolutiei in Romania,   se facea o analiza in general corecta si pertinenta asupra  situatiei societatii romanesti, din acel moment, si asupra actiunilor ce le pregatea PCdR, cu concluzia ca desi erau relativ putini, comunistii puteau provoca actiuni dezastruoase. Comunistii romani-se mentiona in material-apreciaza, in principal, ca "in urma loviturii Moscovei,   burghezia din Romania se afla in deruta si ca orice va face nu va scapa de soarta Cehoslovaciei". Se ordonase un moment de expectativa, evitandu-se expunerile imprudente, comunistii fiind "pe deplin convinsi ca imprejurarile lucreaza rapid si eficace in favoarea unei schimbari radicale", mai importanta decat ar putea face ei, "cu fortele lor reduse". La crearea unui climat revolutionar concurau lipsurile ce se vor accentua,   scumpetea. "Nu e departe ziua - sustineau comunistii - cand coloanele de muncitori din fabrici vor porni pe  strazile oraselor sa ceara paine, pe care nimeni nu va avea de unde sa le-o dea." La dezorganizarea economica produsa prin rapirea Basarabiei si nordului Bucovinei, se adauga retragerea capitalului evreiesc si franco-englez. Desi, cu siguranta, nu era filosemit,   autorul materialului Prefecturii Politiei Bucuresti aprecia just consecintele actiunilor guvernamentale impotriva evreilor:"incetarea afacerilor la evrei, retragerea sau excluderea lor din banci,   industrii si comert [...]  va agrava situatia, intrucat elementul evreiesc constituie  o parte  insemnata din aparatul economic romanesc." PCdR se putea baza,   in viitorul apropiat, si pe o reactie violenta a satelor, agitate de rezervistii intorsi la casele lor foarte nemultumiti. Lasitatea din iunie a regelui si a anturajului sau, care au cedat fara lupta pamanturi romanesti, a provocat "pierderea prestigiului clasei conducatoare". Un puternic curent defetist era si  in Armata.  in conditiile unei crize accentuate  in Romania, URSS va interveni, comunistii fiind convinsi ca,   intr-o asemenea situatie, Germania nu va sustine Romania contra Sovietelor, "deoarece Reich-ul are  mai multa nevoie de Rusia decat de Romania. La fel se vor petrece lucrurile si  in  privinta pretentiilor Ungariei si Bulgariei privitoare  la Transilvania si Dobrogea". Lozinca  lansata de PCdR era aceea ca muncitorii nu au niciun interes sa lupte  pentru stapanirea mai departe a Transilvaniei si Dobrogei de catre capitalistii de la Bucuresti. "Constienti de forta lor [redusa], comunistii asteapta rezolvarea crizei din Romania de  la Armata Rosie, care nu va intarzia sa ocupe si restul tarii". 
Se mentiona ca,   in buna parte, aceste aprecieri ale conducerii PCdR. aveau la baza afirmatiile unor membri ai Legatiei URSS la Bucuresti, "de care comunistii au luat cunostinta prin profesorul Constantinescu - Iasi si alte  persoane [...] Constantinescu - Iasi spune tovarasilor ca i s-a recomandat de la Legatia Sovietica sa stea in rezerva cel mult o luna si sa transmita tuturor acelasi ordin de rezerva, caci Ťtot ceea ce cautati voi si noi se va realizať". Si s-au transmis instructiuni ca un numar cat mai mare de comunisti sa se  inscrie in Partidul Natiunii (vechiul Front al Renasterii Nationale isi luase acest nume in iunie 1940 14) pentru a-l submina din interior. Principala concluzie:Guvernul Sovietic, sub pretextul nesigurantei granitei URSS, "va ocupa teritoriul romanesc si, la adapostul armatelor ruse se va desfasura revolutia".15
Se stie ca URSS a avut, intr-adevar,   intentii agresive fata de Romania,   in iulie si august 1940, corelate cu anuntatele pretentii teritoriale ale Ungariei si Bulgariei;masarea trupelor sovietice la granita romaneasca de rasarit si amenintarea cu invazia fiind una dintre cauzele acceptarii de catre Romania a Dictatului de la Viena. Din momentul acceptarii,   insa, presiunea Moscovei a trebuit sa inceteze, cu toate asteptarile comunistilor romani, Germania si Italia garantand noile granite ale Romaniei;  Rusia nu se putea angaja,   atunci intr-un razboi cu Germania. Datorita acestei conjuncturi internationale, PCdR si-a vazut neindeplinit telul unei revolutii pe care nu o putea provoca si conduce el insusi, din cauza numarului mic de membri, si pe care asteptase sa o determine intrarea Armatei Rosii in tara. telul va fi atins numai peste cativa ani.


NOTE
Articolul face parte din volumul Ion Antonescu intre extrema stanga si extrema dreapta, in curs de aparitie.
1.  Printre altele, vezi si Ion Bulei, Scurta istorie a romanilor Edit. Meronia, Bucuresti, 1996, p.132:in august 1944, PCR avea "sub o mie de membri".
2. Gheorghe Buzatu, Din istoria secreta a celui de-al doilea razboi mondial, Edit. Enciclopedica, Bucuresti, 1995, vol.II, p.60. Numarul voluntarilor pro-comunisti romani in Spania era de 315-Ibidem. Autoritatile romanesti  tineau si ele  o evidenta a acestora;  mai multe tabele cuprinzandu-i dateaza din 1940 si 1941-ANIC, fond MAI, Directia Administrativa,   dosar 443 / 1941, f. 15-23, 92-100.
3. ANIC, fond CC al PCR,   Sectia Organizatorica, dosar 12/1940, f. 1-2.  Datele inscrise in Informarea din 8 iulie 1940 erau reluate intr-un document al Sectiei Organizatorice a CC al PCR,   datat 15 februarie 1965-asadar, erau considerate corecte.
4. Idem, f. 3-4. Erau mentionati comunistii din Bucuresti-500;Transilvania-1000;Prahova-250;Galati-100;  Moldova-300;Basarabia-200;Bucovina-250;  Dobrogea -250;Craiova-120;total-2970. Se mai adaugau:in inchisori-160;in lagare de concentrare-60;  in emigratie in Franta-10 si in URSS-15. Total general-3215.
5. ANIC, fond IGJ,   dosar 45 / 1940,   f. 15
6. Idem,   dosar 41 / 1940, f. 6-7,   9-17, 22-29.
7. Idem, fond CC al PCR,   Cancelarie, dosar 5 / 1940, f. 11-12.
8. Idem, fond IGJ, dosar 57 / 1940, f.18-19. Despre propaganda comunista dinspre URSS, in acelasi interval 15 iulie-15 august 1940, raporta si Legiunea de Jandarmi Vaslui-Idem, f. 39, ca si toate legiunile de  jandarmi din Moldova si sudul Bucovinei;la fel din Dobrogea-Idem, f. 43.
9. Idem, f. l.
10. Idem, dosar 45 / 1940, f .75-adresa a DGP din 12 iulie 1940.
11. Idem, f. 126.
12. Idem, f. 142-143.
13. Idem, f. 144.
14. Vezi Petre turlea, Partidul unui rege. Frontul Renasterii Nationale, Edit. Enciclopedic, Bucuresti, 2006. 
15. ANIC, fond IGJ, dosar 90 / 1940, f. 87-93.

""