Autor 7889 vizualizări


Iustinian I (cel Mare) a ajuns pe tronul Imperiului Roman de Răsărit în anul 527. Hotărât să redobândească gloria de mult apusă a Imperiului Roman, Iustinian încheie o „pace eternă” (533) cu formidabilul dușman de la răsărit, Imperiul Sasanid, acceptând să plătească în schimb o importantă cantitate de aur în fiecare an. Apoi, își îndreaptă atenția către apus. Generalii săi obțin succese militare semnificative în nordul Africii și în peninsula Italiană. Se părea că visul lui Iustinian de refacere a Imperiului Roman era pe cale să se împlinească. Însă, în anul 541, Constantinopolul a fost lovit de prima pandemie din istorie. „Ciuma lui Iustinian” a făcut ravagii în zona mediteraneană, afectând populația de pe trei continente: Africa, Europa și Asia.

Relatarea istoricului bizantin Procopius din Cezareea (cca. 500 – cca. 565) este principala sursă scrisă care ne descrie efectele devastatoare ale molimei. Conform acestuia, boala a ajuns la Constantinopol în anul 541, fiind adusă de corăbiile care transportau grâu din Egipt. Conform relatării lui Procopius, ciuma s-a răspândit cu repeziciune, făcând ravagii în rândul populației.

Sursele antice susțin că însuși împăratul Iustinian s-a îmbolnăvit de ciumă, dar a supraviețuit. La apogeul epidemiei, 10.000 de oameni mureau în fiecare zi din cauza molimei, iar măsurile luate pentru îngroparea cadavrelor nu mai făceau față. Cele mai multe cadavre ajungeau în gropi comune sau erau lăsate să putrezească pe stradă. În unele cazuri, cadavrele erau urcate pe vase și aruncate în mare, sfârșind înapoi pe țărm, aduse de valuri.

Yersinia pestis – bacteria ucigașă

Chiar dacă cei mai mulți istorici au considerat că molima care a devastat Imperiul Bizantin în timpul domniei lui Iustinian a fost o formă de ciumă, chestiunea a relativ controversată până recent.

În 2013, o echipă de cercetători a reușit să extragă ADN din dinții a două schelete descoperite în Bavaria. Dave Wagner, profesor asociat la Northern Arizona University din Flagstaff, și echipa sa au descoperit fragmente de ADN de Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma, în aceste rămășițe umane cu o vechime de aproape 1.500 de ani.

Oamenii de știință au descoperit că tulpina de Yersinia pestis responsabilă de Ciuma lui Iustinian este diferită de cea care a provocat Moartea Neagră în secolul al XIV-lea și alte pandemii ulterioare. După extragerea ADN-ului, cercetătorii l-au comparat cu cel al altor tulpini Yersinia pestis.

„Am luat tulpina care a provocat Ciuma lui Iustinian și am comparat-o cu secvențe de genom întreg din 130 de tulpini moderne, și de asemenea cu tulpina care a provocat Moartea Neagră”, a precizat Wagner, pentru Național Geographic.


Ciuma lui Iustinian reprezentată într-o pictură de Josse Lieferinxe (circa 1497–1499)

Acest studiu a arătat că bacteria care a provocat Ciuma lui Iustinian nu a supraviețuit până în zilele noastre. Descoperire confirmă informațiile din sursele istorice. Ciuma lui Iustinian a lovit în mai multe valuri zona mediteraneană, până la mijlocul secolului al VIII-lea. După această dată, se pare că ciuma a dispărut din Europa timp de aproape 600 de ani.

Cât de devastatoare a fost, de fapt, Ciuma lui Iustinian?

Este imposibil de stabilit o cifră exactă a victimelor Ciumei lui Iustinian sau a oricărei epidemii din vechime. Cu toate acestea, istoricii au încercat să estimeze impactul pandemiei, în funcție de sursele din epocă și de descoperirile arheologice. Conform acestor estimări, circa 40% din populația Constantinopolului a fost ucisă de primul val al pandemiei. Până la jumătatea secolului a VIII-lea, când Ciuma lui Iustinian a dispărut din Europa, istoricii estimează că a făcut între 25 – 100 de milioane de victime, ceea ce ar putea însemna între 30 – 60 % din populația regiunii mediteraneene la acea dată.

Aceste cifre rămân însă controversate în rândul istoricilor. Spre exemplu, un studiu publicat în 2019 de Lee Mordechai și Merle Eisenberg în revista britanică Past & Present, contestă aceste estimări, arătând că nu există dovezi care să le susțină. Cei doi istorici afirmă că, deși Ciuma lui Iustinian a lovit o suprafață extrem de întinsă și a avut o mortalitate ridicată în anumite zone, efectele pandemiei nu au fost la fel de catastrofale peste tot.


Imperiul Bizantin în vremea lui Iustinian 

„Fără a neglija suferința numeroaselor victime ale ciumei, dovezile disponibile arată că impactul direct pe termen mediu sau lung al ciumei asupra societăților sau populației mediteraneene a fost minor”, susțin Mordechai și Eisenberg.

Studiul lor analizează surse literare și arheologice. Mordechai și Eisenberg au observat că majoritatea surselor literare din epocă nu acordă o importanță deosebită ciumei, epidemia fiind menționată printre alte dezastre naturale care s-au întâmplat în această perioadă. O excepție importantă este relatarea lui Procopius din Cezareea, însă cei doi autori ai studiului afirmă că autorul antic ar fi putut exagera, urmărind să-l discrediteze pe împăratul Iustinian.

În privința surselor arheologice, Mordechai și Eisenberg subliniază că până în prezent nu există descoperiri care să dovedească o mortalitate ridicată. Spre exemplu, cei doi istorici citează studiile făcute în localitățile germane Aschheim și Altenerding. Aici au fost cercetate aproape 2.000 de morminte din perioada în care Ciuma lui Iustinian era prezentă în Europa. Până acum, prezența bacteriei Yersinia pestis a fost confirmată la 11 schelete din cele aproape 2.000 cercetate. Mai mult, niciunul dintre acești indivizi nu au murit în timpul primului val al pandemiei, care a început în anul 541 și este considerat cel mai devastator.

Mordechai și Eisenberg concluzionează că avem nevoie de mai multe studii, în special cercetări arheologice, înainte de a putea trage concluzii despre cât de răspândită a fost și ce mortalitate a avut Ciuma lui Iustinian.