Căsătoria lui Carol I cu frumoasa prințesă Elisabeta de Wied  jpeg

Căsătoria lui Carol I cu frumoasa prințesă Elisabeta de Wied

📁 Monarhia în România
Autor: Ștefania Dinu

Norocul în dragoste avea să o găsească pe Elisabeta de Wied în toamna lui 1869, când avea 26 de ani. La propunerea vărului său, principele moștenitor al Prusiei, tânărul Carol I de Hohenzollern Sigmaringen a călătorit în Germania, la Köln, pentru a o întâlni pe frumoasa prințesă. 

Era 12 octombrie 1869 și o plimbare lungă prin parcul Flora a fost de ajuns pentru a realiza că sunt suflete pereche. Mai târziu, Carol și Elisabeta au avut o întrevedere la hotelul unde locuiau amândoi, principele cerându-i mâna. Emoționată, principesa a acceptat, moment pe care și-l amintea astfel:

„Principele de Hohenzollern a urcat în budoarul nostru. Mi-a sărutat mâna, iar eu mi-am lipit buzele tremurânde de fruntea lui aplecată. El și-a dat seama atunci că este acceptat ca logodnic”.

Patru zile mai târziu de la prima întâlnire, pe 16 octombrie, avea loc, la Monrepos, sărbătorirea oficială a logodnei. Carol, însă, a trebuit să se întoarcă imediat în România.

Despre țara a cărei Doamnă, iar apoi Regină avea să fie, Elisabeta a aflat chiar din unul dintre primele daruri trimise de la logodnicul ei: un album de fotografii realizat de Carol Popp de Szathmari. Dedicația, plină de iubire și devotament, atât față de viitoarea soție, cât și de țara pe care o conducea, avea să le ghideze parcă întreaga căsnicie:

„Iubirea este răsplătită cu iubire. Înfățișează-te poporului tău cu aceeași iubire, cu aceeași încredere cu care mi te-ai înfățișat mie și atunci nu va mai fi o singură inimă ce va bate din credință pentru tine, ci milioane de inimi care se vor contopi cu a ta, iar eu mă voi socoti fericit, căci nu-mi aparții doar mie. Un popor întreg are dreptul asupra ta, un popor întreg te contemplă cu încredere și speranță și-ți va răsplăti iubirea cu iubire”.

Căsătoria principelui Carol cu principesa Elisabeta de Wied a avut loc la 15 noiembrie 1869 la Neuwied, după ritualul catolic și evanghelic, în prezența împărătesei Augusta a Prusiei, trimiși ai împăratului Franței și ai țarului Rusiei. La eveniment, guvernul român a fost reprezentat de ministrul de Justiție Vasile Boerescu și de trimisul diplomatic al României la Paris, Ion Strat. Din suita domnitorului au mai făcut parte și maiorii aghiotanți Greceanu și Skina, mareșalul Curții Princiare, George Filipescu, precum și doamnele de onoare ale principesei Elisabeta, Elena Cornescu și Zulnia Sturdza.

După ceremonie, perechea princiară a pornit spre România, trecând prin Viena și Budapesta. De aici au continuat călătoria pe Dunăre pe vasul „Franz-Joseph” al împăratului austriac până la Turnu Severin, unde au fost întâmpinați de oficialități românești și de populație. Odată ajunși în București, a avut loc și ceremonia religioasă în ritul ortodox, la Mitropolie, prilej cu care Elisabeta Doamna a primit în dar de la oficialitățile Capitalei o diademă cu perle.

Foto sus: Tânărul cuplu princiar, Elisabeta Doamna și Domnitorul Carol I, cei care aveau să fie părinții României independente. Fotografie colorizată manual de Lucian Muntean

Acest text este un fragment din articolul „Elisabeta, prima noastră regină”, publicat în numărul 230 al revistei Historia, disponibil în format digital pe platforma paydemic.com 

Cumpără Acum