Autor 4127 vizualizări


Intr-o recenta cercetare(1), istoricul Mihai Dimitrie Sturdza urmareste incercarile lui Carol al II-lea, stabilit in capitala Mexicului, de a initia contacte, in 1943-1944, cu ambasadorul sovietic Constantin Umanski. Fostul rege al Romaniei nutrea speranta-atestata documentar-de a se reintoarce pe tronul lasat fiului sau Mihai la 6 septembrie 1940. 
Iata faptele, asa cum sunt ele reconstituite in amintitul studiu.
Constantin Umanski "unul dintre cei mai remarcabili ambasadori sovietici din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial", isi prezentase scrisorile de acreditare in capitala Mexicului, la 22 iunie 1943. Curand, el a declansat o adevarata ofensiva pentru a capta bunavointa si simpatia societatii mexicane, indeosebi militari de rang superior, bancheri, reprezentanti de marca din intelighentia culturala si din elite in general.
"Ambasadorul sovietic devenise vedeta vietii mondene din Mexico - scrie Mihai Dimitrie Sturdza. Pentru a-si tine rangul, inchiriase un palat istoric din cartierul Tacubaya, vila Condesa, apartinand unor Granzi de Spania, familia Perada... Sampanie roz din Caucaz si icre negre de Caspica abundau pe bufete; receptiile erau insotite de un scurt intermezzo muzical la care participa de fiecare data cate un artist cunoscut, apoi erau urmate de cate o proiectie cinematografica aratand victoriile Armatei Rosii... Umanski... si-a cucerit dreptul de acces in cercurile cele mai inchise ale elitei mexicane..."

Carol II si Umanski

Intr-o atare ambianta au avut loc si primele contacte cu fostul rege al Romaniei.4
La un mare dineu, masa ambasadorului sovietic se afla aproape de aceea a regelui in exil insotit de Elena Lupescu. Ambasadorul i-a zambit reverentios doamnei, aceasta i-a intors zambetul, iar serviciile speciale britanice au consemnat scena. A doua zi, Elena Lupescu primeste de la ambasador un buchet mare de trandafiri rosii.

Apoi doamna Wendl, sotia doctorului Karel Wendl, diplomat ceh, a facut legatura intre Carol si Ambasada Sovietica.

O prima veste adusa de amintita doamna este consemnata, la 2 octombrie 1943 de fostul monarh anume ca URSS "la urma urmei nu avea nimic impotriva Romaniei, toata ura Sovietelor fiind concentrata asupra Poloniei..."

La 4 octombrie 1943, regele noteaza:"Umanski s-a convins ca nu sunt germanofil, nu mai ramane decat sa-l conving si pe Stalin..."

Regele spera intr-adevar sa revina in Romania de vreme ce dadea credit spuselor ambasadorului.
In martie 1944 Armata Rosie intrase pe teritoriul Romaniei. in aprilie, doamna Wendl vine cu noi vesti, consemnate de Carol al II-lea:"Acesta (Umanski) pare-se, s-a calmat mult, nu ma mai insulta si afirma chiar ca URSS este perfect indiferenta in privinta celui care va ocupa tronul romanesc, ca nu ar avea nici o preferinta."Suveranul lasa astfel sa se intrevada sperantele sale! Ca atare, dadea crezare vestilor:Stalin "nu doreste sa se amestece in politica noastra interna, nu are pretentii teritoriale (in afara de ceea ce ne-a luat deja) si doreste ca Romania sa iasa din razboi. URSS manifesta o ura de nesters fata de Ungaria si doreste sa restituie intreaga Transilvanie Romaniei. in general, vestile sunt bune."
La o receptie data de ambasada americana (22 iulie 1944), Carol al II-lea si Umanski au, pentru prima oara, in direct, o conversatie "scurta si protocolara". Regele il gaseste pe ambasador "foarte agreabil vorbind perfect engleza si franceza", iar acesta transmite, prin doamna Wendl ca monarhul si consoarta sa erau "foarte agreabili".

Ernest Urdareanu, fostul maresal al Palatului si om de incredere al Suveranului, se duce de doua ori la Ambasada Sovietica cu o comunicare (neprecizata). Regele Carol noteaza:ambasadorul sovietic "a transmis ad litteram, la Moscova, cele ce i-a spus Urdareanu".

23 august 1944 si stupefactia lui Carol al II-lea
"Lovitura de Stat de la Bucuresti din 23 august - rasturnarea aliantelor care a avut loc in acel timp in Romania si caderea maresalului Antonescu, au luat prin surprindere toate guvernele interesate de acest eveniment important, incepand cu Germania si URSS"-comenteaza Mihai Dimitrie Sturdza.
Dar fostul Suveran a interpretat altfel evenimentul. Iata insemnarile sale chiar din 23 august 1944:"Dupa primul moment de stupefactie, caci s-a aplicat intocmai programul meu, a urmat unul de dezgust fata de atitudinea Sovietelor, care, acuma clar se vede, au jucat pe doua tablouri si au ales pe cel din tara, ca fiind cel mai usor. Pe mine m-au tinut cu vorba timp de cinci luni. Iar acuma iata ca acel escroc politic, Maniu, castiga prima mansa asupra mea. Pentru tara este o solutie fericita, pentru mine insa una mult mai putin"(sublinierile D.C.G.).

Doua zile mai tarziu (vineri 25 august), a comunicat ambasadorului Umanski, prin Ernest Urdareanu, ca "procedeul sovietic nu a fost elegant".
Dar diplomatul vine cu precizarea "ca guvernul sovietic a facut un act de lealitate fata de mine, (Carol al II-lea nota D.C.G.) care, daca as cunoaste-o, ar sterge orice urma de amaraciune".

Ce va fi propus Suveranul conducerii de la Moscova, ar putea fi aflat in arhivele sovietice. Din insemnarile sale rezulta ca Regele isi inchipuia ca va juca un rol principal. Reprosurile sale nu sunt intemeiate, intrucat conducerea de la Moscova a fost luata prin surprindere de rasturnarile de la Bucuresti.
Indata dupa 23 august, Ernest Urdareanu se prezinta la Ambasada Sovietica pentru a-l informa pe Constantin Umanski ca "tot ce s-a intamplat s-a facut cu cunostinta si din indemnul meu", dupa cum noteaza Carol!

La 1 septembrie, regele consemneaza cu satisfactie stirea ca una din "revistele importante" din New York a publicat stirea ca "USA impreuna cu URSS, sunt favorabile restaurarii mele" (ca rege in Romania-nota D.C.G.).

Miercuri 13 septembrie 1944, Constantin Umanski si sotia sunt invitatii lui Carol al II-lea si Elenei Lupescu. Saptesprezece zile mai tarziu, dupa ce s-a consultat din nou cu ambasadorul sovietic, Carol al II-lea a hotarat sa incerce reintoarcerea in Romania, via Brazilia (Rio de Janeiro) unde a sosit in luna ianuarie 1945.
Carol al II-lea-o complicatie in plus pentru SUA
Departamentul de Stat a urmarit cu atentie intreaga problema. Edgar Hoover, directorul F.B.I. informeaza pe Secretarul de Stat Edward Stettinius Jr. ca intrarea Regelui Carol in Brazilia a fost inlesnita de ambasada sovietica din Mexico City si ca fostul Suveran "pastreaza cu regularitate un contact cu guvernul rus".

La 17 ianuarie 1945, secretarul de stat Edward R. Stettinius Jr. trimite Presedintelui Roosevelt copia unei telegrame a Ambasadei SUA din Lisabona privind "o intelegere intre Carol si ambasadorul (sovietic) Umanski, potrivit careia Sovietele ar sprijini restabilirea lui Carol pe tronul Romaniei".

Auspiciile nu i-au fost insa favorabile. Secretarul de Stat James Byrnes informeaza pe ambasadorul SUA din Capitala Braziliei ca guvernul american "s-a consultat cu guvernele britanic, francez si portughez si, data fiind situatia prezenta din Romania, aceste guverne au fost toate de acord ca nu ar fi de dorit in prezent sa se adauge o complicatie in plus prin prezenta lui Carol in Europa, unde acestuia ii va fi greu sa evite a deveni centrul unor intrigi".13 (in august 1945, la Bucuresti, Regele Mihai intrerupsese de cateva zile conlucrarea cu guvernul Groza si incepuse "Greva Regala".)

Zeci de telegrame ale ambasadelor SUA din Rio de Janeiro, Lisabona, Paris, Londra, Bucuresti, cat si instructiuni ale Departamentului de Stat, consemneaza in 1945, 1946 si chiar 1947, felurite informatii despre intentiile Regelui Carol al II-lea. in cele din urma, acesta a ramas in Portugalia, la Lisabona, unde a si murit la 4 aprilie 1953.

  1. Un preludiu la razboiul rece:ambasadorul sovietic, Carol al II-lea si anglo-americanii la Mexico, in volumul, Mihai Dimitrie Sturdza, Romania intre frica de Rusia si dragostea de Franta, Editura "Roza Vanturilor", Bucuresti, 2006, pp. 123-161.
  2. Mihai Dimitrie Sturdza, Op. cit., p. 123.
  3. Raport al ambasadorului britanic catre Anthony Eden 5 decembrie 1944, tradus in volumul citat, p. 134.
  4. in continuare, studiul lui Mihai Dimitrie Sturdza, arata aceste contacte, pp. 141-150 si 159-160.
  5. Carol al II-lea, intre datorie si pasiune. insemnari zilnice, vol. IV, 1943-1945, editie de Marcel Dimitrie Ciuca si Narcis Dorin Ion, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2000, p. 114.
  6. Ibidem, p. 187.
  7. Ibidem, p. 211.
  8. Ibidem, p. 216 (insemnare din 8 august 1944).
  9. Ibidem, pp. 222-223.
  10. Ibidem, p. 225.
  11. N.A.W. 871.001 Carol II/3-2445, telegrama din 24 martie 1945 (National Archives Washington D.C.).
  12. N.A.W. 871.001 Carol II/1-1445.
  13. Telegrama nr. 2128 din Washington din 30 august 1945, N.A.W. 871.001 Carol II/8-3045.