Autor 3892 vizualizări


Rhytonul din argint, parțial aurit, de la Poroina Mare, județul Mehedinți, a fost descoperit întâmplător și a intrat în colecția fostului Muzeu Național de Antichități în anul 1883. În anul 1917 a fost evacuat împreună cu restul tezaurului țării în Rusia și a fost restituit României de către U.R.S.S. în anul 1956, odată cu tezaurul de la Pietroasa și alte obiecte cu valoare istorică și arheologică. În prezent face parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.

Obiect de cult, folosit în cadrul ceremoniilor cu caracter religios, acest tip de vas de libație, în formă de corn cu o protomă zoomorfă la capătul inferior și prevăzut cu o a doua deschidere pentru scurgerea lichidului, își are origini îndepărtate în lumea mediteraneană din mileniul al III-lea a. Chr., apoi în arta hitită din secolele XIV - XIII a. Chr. Mai târziu, rhytonul, foarte răspândit în lumea persană, și frecvent întâlnit, încă din secolul al V-lea a. Chr. în toreutica greacă, a fost preluat în secolele IV-III a. Chr. și în arta traco-getică.

Piesa a fost semnalată prima dată de Al. Odobescu în lucrarea „Le trésor de Pétrossa”, în care autorul face o descriere completă a rhytonului, însă fără a aborda problema datării sau atribuirii entice, intuind totuși că ar putea fi un produs al artei locale. M. Rostovtzev, în lucrarea „Iranians and Greeks”, publicată în anul 1922, consideră că piesa datează de la începutul secolului al III-lea a. Chr. și că a aparținut sarmaților. În anul 1926, în „Getica. O protoistorie a Daciei”, V.Pârvan acceptă datarea propusă de M. Rostovtzev, însă atribuie piesa sciților argumentând că sarmații, în acea vreme, erau foarte departe, la răsărit. I. Nestor, în „Der stand der Vorgeschichteforschung in Rumänien”, în 1933 și apoi D. Berciu, în 1939, în „Arheologia preistorică a Olteniei”consideră rhytonul un produs al artei scitice, iar în 1958, Ecaterina Dunăreanu-Vulpe, în „Studii asupra tezaurului restituit de U.R.S.S.”, datează piesa în jurul anului 100 a. Chr.

În 1969 D. Berciu în “Arta traco-getică”, revenind asupra problemei provenienței și cronolgiei piesei, pe baza analogiilor stilistice cu obiectele din tezaurele de la Agighiol și de la Craiova, precum și cu cele descoperite la Panaghiuriște, în Bulgaria, a atribuit rhytonul de la Poroina Mare culturii traco-getice, datând piesa la sfârșitul secolului al IV-lea a. Chr. Datarea rhytonului la sfârșitul secolului al IV-lea- începutul secolului al III-lea a. Chr. este argumentată pe baza acelorași analogii de Mihai Gramatopol și Gabriel Iliescu în articolul “Rhytonul de la Poroina și semnificația lui” publicat în revista “Magazin istoric” nr. 4, din aprilie 1984.

Analogii stilistice

Datarea într-o perioadă mai târzie și atribuirea rhytonului de la Poroina Mare sarmaților sau sciților, argumentate în special prin discrepanța între realizarea deosebită a decorației zoomorfe și nivelul artizanal al reprezentărilor omenești, mergând chiar până la avansarea ipotezei că rhytonul ar fi fost executat de doi meșteri diferiți, în epoci diferite, nu se mai pot susține în prezent. Stilul și maniera artistică excepțională în care a fost redată protoma de taur precum și analogiile privitoare la execuția rudimentară a figurilor antropomorfe de pe rhyton, similară tehnicii specifice locale, prezentă și la piesele descoperite la Cucuteni-Băiceni, Coțofenești, Agighiol sau Craiova, obligă la considerarea rhytonului ca fiind un produs al artei traco-getice de la sfârșitul secolului al IV-lea a. Chr. – începutul secolului al III-lea a.Chr. Rozeta de pe fruntea protomei piesei în discuție este întru totul asemănătoare rozetelor de la unele capete de taur din tezaurul de la Craiova. Maniera redării părului de pe fruntea taurului este specifică orfevrăriei traco-getice și este întâlnită și la una dintre reprezentările zoomorfe de pe un vas din tezaurul de la Agighiol.

De asemenea, există o apropiere sensibilă față de maniera în care sunt redați ochii de la protoma de cal de pe aplica fruntar din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni și realizarea ochilor taurului de la rhytonul descoperit la Poroina Mare. Pe de altă parte, decorul punctat, care ornamentează vestimentația personajelor feminine reprezentate pe gâtul rhytonului, se regăsește și la coiful din aur de la Coțofenești, ca și la alte piese din inventarul mormântului de la Agighiol. Aceeași tehnică primitivă și stângace în reprezentarea figurilor de pe gâtul rhytonului, rigidă și fără simțul perspectivei în spațiu, este caracteristică și în redarea războinicului cu rhyton de pe obrăzarul drept al coifului din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni, a călăreților de pe obrăzarele și apărătoarea de ceafă ale coifului sau a călăreților și personajului care ține în mâini un rhyton de pe una dintre cele două cnemide din tezaurul de la Agighiol, precum și scenelor de sacrificiu de pe apărătoarele de obraz ale coifului din aur de la Coțofenești.

Se remarcă similitudini în maniera de redare a coafurii personajelor feminine de pe rhyton cu maniera de realizare a părului personajelor reprezentate pe fibulele-mască, triunghiulare, din tezaurele de la Coada Malului, județul Prahova și de pe fibulele-falere de la Herăstrău, care sugerează existența unei legături între etapa artei traco-getice și etapa artei geto-dace. Aceste piese sunt mai apropiate cronologic de rhytonul ceramic cu protomă de cal descoperit în anul 1986 la Piscu Crăsani, județul Ialomița, foarte probabil o imitație din lut a unui prototip din metal prețios, care datează din a doua jumătate a secolului I a. Chr.

Rhytonul de la Poroina Mare prezintă analogii apropiate și cu piesele din tezaurul descoperit la Panaghiuriște, în Bulgaria, care a fost datat de Iv. Venedikov în lucrarea “Sur la date et l’origine de trésor de Panaguriste” la sfârșitul secolului al IV-lea - începutul secolului al III-lea. a. Chr. și atribuit unui aristocrat local trac. Şi pe vasele-rhyton cu capete de taur de la Panaghiuriște (foto jos) apare decorul punctat, iar pe rhytonul cu protomă de țap este reprezentată o scenă în care zeița Hera, șezând pe un tron, încadrată de zeul Apollo și zeița Artemis cu arcul, ține în mâna dreaptă un vas de libații aproape identic cu cele două rhyta ținute de personajele feminine reprezentate pe rhytonul de la Poroina.


Scene cu reprezentări de rhyta asemeni acelora de pe rhytonul de la Poroina Mare, în care două dintre cele patru femei, și anume acelea înfățișate șezând pe un scaun, țin într-o mână un rhyton și în cealaltă o fială, scenă legată, probabil de un cult al fertilității și al belșugului sau reprezentarea zeiței Hera cu rhytonul în mâna dreaptă de pe vasul de la Panaghiuriște apar frecvent în arta traco-getică. O scenă asemănătoare este redată și pe una dintre cnemidele din tezaurul de la Agighiol, în care un războinic șezând pe un scaun cu patru picioare, ține în mână un rhyton.

De asemenea, pe obrăzarul drept al coifului din aur descoperit la Cucuteni-Băiceni este reprezentat un războinic așezat pe un scaun cu spătar, care ține în mâna stângă un rhyton, iar în cea dreaptă o fială. Având în vedere analogiile stilistice și tehnica de execuție specific autohtonă, stângăcia artistului și chiar lipsa ideii de perspectivă în spațiu suntem îndreptățiți să considerăm că rhytonul de la Poroina Mare este un produs local al artei traco-getice, aflată la interferența influențelor grecești cu cele scitice, realizat într-o manieră indigenă și că datează din secolele IV - III a. Chr.

Text: Alexandru Arbunescu / Foto: Marius Amarie. Citește mai multe amănunte pe site-ul capodopere2019.ro