Autor 30304 vizualizări


Situaţia nefavorabilã trupelor Axei şi cotitura de la 23 august 1944 au adus în judeţele Argeş şi Muscel trupele sovietice. Comportamentul, îndulcit de propagandã, a fost în realitate îngrozitor. Doar jafuri, violuri, crime şi brutalitãţi pot fi trecute la activul Armatei Roşii, cea care ar fi trebuit sã aducã o nouã erã, dar n-a fãcut decât sã aminteascã de abuzurile soldaţilor otomani sau ţarişti din epoca medievalã şi modernã. Istoria se repeta.

        Încetarea rãzboiului n-a dus la retragerea trupelor, Stalin folosindu-le ca instrument politic pentru sovietizarea României. În plus, era mai ieftin de întreţinut într-o perioadã de secetã cumplitã pe seama ţãranilor români ce nu prea înţelegeau sistemul comunist şi erau adversarii ideii de colectivizare.

        Soldaţii sovietici aveau misiuni clare pe lângã cele de rutinã privind instrucţia militară şi îndoctrinarea ideologică. Comuna Topoloveni (astăzi oraşul Topoloveni, judeţul Argeş) era vizitată pe 22 septembrie 1947 de ostaşi din departamentul topografic. Se poate presupune că erau interesaţi de un nod rutier de unde continuau drumurile spre Piteşti şi Câmpulung. Alţi militari au vizitat în aceeaşi lună aşezarea Mihăeşti de unde au luat datele privind numărul de locuitori şi averea acestora (DJ Argeş a AN, fond Legiunea de Jandarmi Muscel, dos. 12/1948, f. 55). Astfel de informaţii sunt importante pentru stabilirea potenţialului alimentar al unei regiuni în caz de război.

Studiile în arhivele fostei Armate Roşii, la departamentul de cartografie, vor demonstra  existenţa unor hãrţi militare de înaltã precizie necesare comandanţilor sovietici în stabilirea planurilor ofensive împotriva unui aliat în care nu aveau încredere ideologicã totalã. Serviciul cartografic al armatei sovietice a fost întotdeauna la înălţime în ceea ce priveşte hărţile statelor vecine, calitatea fiind apreciată chiar şi de ofiţerii germani. Cele mai detaliate hărţi din prima jumătate a secolului al XIX-lea ale spaţiului românesc au fost realizate tot de cartografi ruşi. Se stătea mai prost cu documentele privind propriul teritoriu, dar cea mai ofensivă armată din lume trebuia să fie în permanenţă pe picior de război şi să acţioneze peste graniţe. Aşa se explică de ce în 1941 trupele dispuse la frontiere n-au putut să oprească invazia germană, vagoanele fiind pline cu hărţile topografice ale României. Spionajul Moscovei funcţionase perfect în perioada interbelică.