Autor 22990 vizualizări


Via Egnatia (greacã ἡ ᾽Εγνατία ὁδός) reprezenta un drum roman aproape legendar, care se întindea de la Marea Adriaticã  de-a lungul ţãrmului de nord egeean, strãbãtând  Tracia pânã la Byzantium.

Via Egnatia a fost construitã de un senator roman pe nume Gnaeus Egnatius, care a îndeplinit funcţia de praetor cu putere proconsularã în noua provincie stabilitã în Macedonia în deceniul al IV-lea al celui de-al doilea secol a.Hr. O bornã miliarã descoperitã lângã locul în care Via Egnatia strãbate râul Gallikos, la vest de Thessalonic, este o dovadã a activitãţilor sale. Inscripţia bilingvã care acum se aflã la Muzeul Arheologic dion Thessalonic, înregistreazã o distantã corectã de 260 de mile de Dyrrhachium  Dürres), portul de la Marea Adriaticã de unde începea drumul.

Calea este descrisã de Strabon, care citeazã din Istoria Lumii elaboratã de Polybios, ceea ce demonstreazã cã aceastã porţiune de drum fusese terminatã înainte de moartea istoricului, în 118. Deşi drumul ca întreg este denumit Calea Egnatia, prima parte din el se cheamã drumul cãtre Candavia (un munte din Illyria) şi traverseazã oraşul Lychnidus [Ohrid] şi Pylon, un loc ce marcheazã hotarul dintre ţara illyrã şi Macedonia. De l Pylon drumul duce spre Barnus prin [Bitola] şi ţara celor numiţi Lyncestae şi Eordi pânã ajunge în Edessa şi Pella şi mai departe în Thessalonic. (Geografia, 7.7.4).

La est de Thessalonic, drumul contiunã spre Amphipolis, Philippi, Neapolis şi Kysela pe Hebros. Discursul lui Cicero Despre provinciile consulare aratã cã înainte de 56 a.Hr., drumul fusese extins prin Tracia de sud cãtre Hellespont, de unde avea sã continue spre Perinthus şi Byzantium. Lungimea totalã a drumul trebuie sã fi ajung undeva la 1120 de km. dupã ce Byzantium devine capitala pãrţii estice a Imperiului, s-a ridicat o poartã special destinatã cãii Egnatia, denumitã Poarta de Aur. Aceasta era întrebuinţatã pentru intrãrile triumfale ale împãraţilor bizantini.

Ca la toate drumurile romane, pavajul pentru Via Egnatia însuma şase metri în lãţime. În Phillipi supravieţuiesc suprafeţe destul de largi. Drumul trecea prin piaţa centrala şi un canal colector proteja strada de umezealã excesivã şi mizerie. A fost reparatã de câteva ori, într-un punct se poate încã vedea cã la reparaţii s-au folosit pietre funerare şi inscripţii onorifice. În alte oraşe, Via Egnatia trebuie sã fi fost mai mult sau mai puţin similarã acestor porţiuni.

Drumul avea o importanţã deosebitã. Asigurând legãtura dintre partea vesticã şi cea esticã a unui stat odinioarã foarte puternic, regii macedoneni deja construiserã o clae de la Adriatica la Egee. Pentru romani era vorba în principiu despre continuarea altui fragment esenţial, Via Appia:oricine venea de la Roma şi cãlãtorea spre est trebuia sã treacã prin Brundisium, sã traverseze Adriatica, sã ajungã în Dyrrhachium sau Apollonia şi sã meargã mai departe pe Via Egnatia.

Calea a fost folositã în 84 a.Hr. de cãtre armatele lui Sulla, care îl hãituia pe Mithridates al VI-lea (Rhetorica ad Herennium4.68);în iarna lui 49/48 Caesar şi Pompei s-au luptat pentru controlul asupra drumului la Dyrrhachium;Marcus Antonius şi Octavianus i-au învins pe Brutus şi Cassius la Phillipi, ambele armate având la dispoziţie acelaşi drum. Un beneficiar mai paşnic al infrastructurii romane a fost apostolul Pavel, care a vizitat Neapolis, Phillipi, Amphipolis şi Thessalonic (Actele Apostolilor, 16.11-17.1).

Bornele miliare de-a lungul drumului reprezintã o dovadã cã reparaţiile au avut loc în timpul împãraţilor Traian, Marcus Aurelius şi Septimius Severus – trei împãraţi care au purtat rãzboaie împotriva parţilor şi aveau nevoie prin urmare de o reţea foarte bunã de legãturi. Conform lui Procopius (De aedificiis, 4.8.4.), drumul a fost reparat de Iustinian în secolul al VI-lea:probabil avea de-a face cu rãzboaiele împotriva perşilor în est şi ostrogoţilor în vest. Calea de la Constantinopol la Thessalonic încã îşi pãstreazã importanţa în perioada bizantinã:negustori, ostaşi şi cãlugãri sunt printre cãlãtorii principali şi este interesant de observat cã în era cruciadelor credinţa ereticã a bogomililor s-a rãspândit de la est la vest tocmai pe Via Egnatia.