Autor 17313 vizualizări


Cei ce au vizionat ultimul episod din sezonul 5 al serialului fantasy “Urzeala tronurilor” au avut, probabil, un sentiment de deja-vu. Şi este explicabil de ce s-a întâmplat asta. Există o asemănare izbitoare între momentul tragic al asasinării lui Jon Snow şi asasinarea lui Iulius Cezar. Şi nu este singura din serial (sau cărţi). Autorul seriei de volume “Cântec de gheaţă şi foc” s-a inspirat în scrierea cărţilor dintr-o serie de evenimente reale din istorie – sau cel puţin din mituri. Unele dintre aceste momente au fost recunoscute chiar de Martin, altele nu şi au fost observate de fanii serialului sau ai cărţilor. Martin s-a inspirat cel mai mult din istoria medievală europeană, dar nu numai. Iată zece astfel de instanţe – deşi nu sunt singurele, desigur.

1. Zidul – Zidul lui Hadrian

Există o teorie conform căreia Westeros – continentul ce găzduieşte cele şapte regate, unde au loc luptele pentru putere – arată ca insula Marii Britanii dacă în sud ar fi fost poziţionată Irlanda întoarsă cu susul în jos. Aşadar, Zidul lui Hadrian ar fi putut fi servit drept inspiraţie pentru Zidul din nordul ţinutului fantastic Westeros.

Zidul lui Hadrian era o construcţie lungă de 117 kilometri, care traversa Marea Britanie de la Marea Irlandeză la Marea Nordului. A fost construit de romani în secolul al II-lea, la graniţa cea mai nordică a imperiului pentru a se apăra de „sălbaticii” scoţieni.

Şi asemănarea aceasta a fost admisă chiar de autorul seriei „Cântec de gheaţă şi foc”, George R.R. Martin, care a declarat că Zidul magic care apără ţinutul oamenilor din Westeros a fost inspirat după o vizită la cel real, în timpul căreia „am încercat să îmi imaginez cum ar fi să fiu un soldat roman... să privesc în depărtare, neştiind ce ar putea ieşi din pădure”.

În legătură cu aceste declaraţii, e interesant şi faptul că Ygritte, fata sălbatică de care s-a îndrăgostit Jon Snow, avea un puternic accent scoţian.

2. Casa Stark şi Casa Lannister –Casa York şi Casa Lancaster

Nu e un secret faptul că George R.R. Martin s-a cufundat în cărţile de istorie despre Războiul Rozelor (1455-1485) – conflictul dinastic pentru tronul Angliei care a durat zeci de ani – atunci a construit cadrul acţiunii romanului. Şi chiar a ales pentru personajele sale nume care se aseamănă cu cele din istorie. Familia York, care trăia în nord, a devenit în carte Casa Stark – care de asemenea e din nordul ţinutului – iar familia Lancaster, care era extrem de bogată, a devenit Casa Lannister – care are, uşor de prevăzut, aceleaşi atribute.

3. Daenerys Targaryen – Henry Tudor

Războiul Rozelor a fost o luptă amplă şi extrem de complexă, cu numeroase personaje şi intrigi. A furnizat mult material autorului George R.R. Martin. Una dintre aceste fire de poveste îl are în centru pe Henry Tudor.

Acest nobil exilat şi-a petrecut 14 ani – o bună parte din viaţa sa – „peste o mare îngustă”, anume în Franţa, unde şi-a consolidat puterea şi a plănuit invazia Marii Britanii. O asemănare izbitoare cu personajul lui Martin, Daenerys Targaryen, este şi faptul că stindardul său de luptă înfăţişa un dragon roşu.

De dragul istoriei, vom menţiona şi că Henry Tudor, care lupta de partea casei Lancaster, a ajuns pe tronul britanic la sfârşitul Războiului Rozelor.

4. Theon Greyjoy – George Plantagenet

Cei mai mulţi dintre fanii serialului „Urzeala tronurilor” au fost indignaţi atunci când Theon Greyjoy l-a trădat pe Robb Stark – cel care îi era ca un frate, lângă care a crescut – şi a decis să lupte împotriva lui Războiul celor Cinci Regi. Dar răspunsul pentru comportamentul său e simplu. A acţionat aşa pentru că asta a făcut echivalentul său din istorie – George Plantagenet.

Plantagenet a început Războiul Rozelor de partea Casei York, luptând lângă fratele său Edward al IV-lea. Dar apoi s-a alăturat Casei Lancaster;după care a vrut să se întoarcă înapoi la familia York. În final, a fost acuzat de trădare. Dar în loc să fie torturat până la nebunie de un bastard sociopat, a fost înecat într-un butoi cu vin.

5. Joffrey Baratheon – Edward of Westminster

Joffrey Baratheon a fost, probabil, cel mai detestat personaj din „Urzeala tronurilor”. Dar aceleaşi sentimente le-ar trezi şi Edward of Westminster, echivalentul său din viaţa reală – un psihopat care a fost inspiraţia pentru conturarea personajului lui Joffrey. Vorbind despre fiul Regelui Henry al VI-lea, mult însetat de sânge, Ambasadorul Milanului scria:„Acest băiat, deşi are numai 13 ani, nu vorbeşte despre altceva decât a tăia capete şi a face război”.

După ce a fost capturat în bătălia de la Tewkesbury, când avea 17 ani, Edward of Westminster a fost plesnit peste faţă cu mănuşa de metal a lui Edward al IV-lea, înainte de a fi străpuns de săbiile inamicilor.

6. „Focul sălbatic” – focul grecesc

Focul magic, de culoare, verde, pe care Tyrion l-a folosit pentru a-l înfrânge pe Stannis Baratheon în bătălia de la Blackwater este, de asemenea, inspirat din istorie. Fără puterile magice şi culoarea verde, este exact ceea ce ştim drept focul grecesc – un foc ce continua să ardă chiar şi atunci când era pe suprafaţa apei. A fost folosit mai ales de luptătorii din Constantinopole atunci când se apărau de invazia arabilor în timpul asediului asupra capitalei bizantine.

Mai multe detalii despre focul grecesc, aici.

7. Rhllor, Zeul Luminii – Ahura Mazda, zeul suprem în mitologia persană

Majoritatea oamenilor din Westeros se închină la un panteon de zei, cunoscuţi drept cei Şapte, alţii, din nord, cred în Zeii Vechi, iar religia care are în centrul său focul, pe care o reprezintă Melisandre, se particularizează prin aceea că este monoteistă, având un singur zeu deci, pe Rhllor. George R.R. Martin a recunoscut că cultul lui Rhllor este o readaptare a cultului lui Ahura Mazda, care este considerată a fi una dintre ele mai vechi religii monoteiste din lume. La fel ca şi în cultul zeului închipui de Martin, adepţii lui Ahura Mazda folosesc focul pentru purificare şi se roagă în jurul focului.

8. Melisandre – Rasputin

Ideea unui mistic ambiţios care manipulează un conducător credul să îşi distrugă regatul duce cu gândul imediat la Rasputin, personaj faimos din istoria rusească. În ciuda faptului că Martin pare a se fi inspirat mai ales din istoria medievală, personajul lui Melisandre pare croit după Rasputin, care a avut o influenţă puternică asupra Ţarului Nicolae al II-lea şi a soţiei sale, Alexandra, chiar îniante de izbucnirea Revoluţiei. Rasputin a fost un om religios rus care a câştigat mai întâi încrederea Ţarinei Alexandra şi apoi a lui Nicolae al II-lea, datorită abilităţii sale de a alina suferinţele fiului lor cel mic, Alexei, care era diagnosticat cu hemofilie. La fel ca Melisandre, Rasputin l-a încurajat pe Ţar să îşi mâne armatele în luptă – în Primul Război Mondial – ceea ce s-a dovedit a avea consecinţe nefaste pentru Ţar. În final, şi datorită influenţei lui Rasputin asupra lor, întreaga familie monarhică rusă a fost ucisă în Revoluţie. Totuşi, Rasputin reuşea să îl facă pe Alexei să se simtă mai bine, în vreme ce Melisandre a condamnat-o pe fiica lui Stannis, Shireen, la moarte.

9. Valyria – Pompeii

Jorah Mormont l-a dus pe Tyrion Lannister prin oraşul părăsit, Valyria, plin de oameni de piatră (afectaţi de greyscale, o boală de piele). Valyria era capitala Imperiului Valyrian, care cândva fusese spaţiul uneia dintre cele mai puternice civilizaţii din lume, fiind şi reşedinţa Casei Targaryen şi a dragonilor săi. Valyria a fost distrusă cu sute de ani înainte, în ceea pare a fi fost un eveniment vulcanic puternic. Tyrion recită un poem despre dezastru, cunoscut drept Blestemul Valyrian:„S-au ţinut aproape unii de alţii şi au întors spatele până la final/dealurile care s-au despărţit şi negura care a mâncat cerurile/flăcările care ajungeau atât de sus şi atât de fierbinţi încât până şi dragonii ardeau.” Comparaţia subtilă cu Pompeii pare de netăgăduit;vechiul oraş roman fiind distrus complet după o erupţie puternică a vulcanului Vezuviu, ucigând aproape toţi locuitorii oraşului. Chiar şi imaginea oamenilor care au murit „ţinându-se aproape unii pe alţii” este izbitor de asemănătoare cu corpurile găsite în timpul săpăturilor efectuate în Pompeii. Atât că în fostul oraş roman nu existau dragoni.

10. Asasinarea lui Jon Snow – asasinarea lui Iulius Cezar

Asasinarea brutală a lui Jon Snow (deşi moartea lui nu este încă o certitudine) seamănă izbitor de mult cu cea a lui Iulius Cezar. Ambii au fost înjunghiaţi în mod repetat cu câte un cuţit deţinut de fiecare dintre colegi. Şi exact aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Cezar, Jon a primit o ultimă lovitură de la unul dintre oamenii în care avea cea mai mare încredere:Olly, băiatul de ţărani care a privit cu sălbaticii îi ciopârţesc părinţii. Olly a fost protejatul lui Jon, la fel cum Brutus a fost prietenul de încredere al lui Cezar. Dar ambii s-au revoltat împotriva mentorilor lor, după ce aceştia din urmă au avut prea multă putere. În cazul lui Jon, a fost o decizie unilaterală de a-i lăsa pe Sălbatici la sud de Zid;în cazul lui Cezar, moartea a venit după ce s-a numit dictator pe viaţă.