Autor 594 vizualizări


Povestea jocurilor de noroc pare să fie la fel de veche precum timpul. Legendele spun că marii zei ai cerurilor, Zeus, Hades și Poseidon și-au împărțit teritoriile divine – rai, iad și mare, aruncând zarurile și lăsând norocul să decidă cine primește ce. 

Jocurile de noroc în antichitate

Nu este deloc de mirare că bieții muritori le-au călcat pe urme și au început treptat, treptat să se îndeletnicească cu această pasiune. Dovezile arheologice ne poartă până în vremuri preistorice, aducând la iveală zaruri vechi de mii ani, realizate meticulos din oase de oaie sau de câine. Mai mult decât atât, decorațiunile rupestre ilustrează ofrande puse în slujba jocurilor de zaruri, iar ruinele orașului Pompei au scos la iveală și ele zaruri, unele chiar măsluite pentru a cădea pe partea dorită de „meșterul” lor. Astfel, zarurile, dar și trișatul se pare că sunt pasiuni vechi și… nemuritoare.


Dacă ne mutăm un pic mai aproape de noi, poposim în China anului 2.300 î.e.n., când chinezii se amuzau cu un joc de noroc bazat pe diferite plăcuțe, care se pare că făceau parte dintr-o loterie. Deși jocurile de noroc erau ilegale în Grecia antică, această prevedere nu i-a oprit pe greci să se bucure de captivantele jocuri de zaruri. 

Roma antică nu s-a lăsat mai prejos și și-a invitat aristocrații în stațiuni special amenajate pentru ei, unde aceștia se îndeletniceau, printre multe alte activități de relaxare, și cu jocurile de noroc. Cunoscuți pentru înclinația lor spre plăcerile lumești, împărații romani rezervau un loc special pentru jocurile de noroc, Claudius construindu-și trăsura pentru a avea loc pentru jocul lui de zaruri, iar Caligula confiscând proprietățile războinicilor săi pentru a-și acoperi datoriile adunate în urma acestui hobby. 

Contribuția jocurilor de noroc la economia unei țări este dovedită încă din anii 200 î.e.n., când împăratul Kendo inventează jocul ce îi poartă numele, strămoșul jocului de bingo modern, iar veniturile obținute din acesta sunt investite în construirea Marelui Zid Chinezesc. 

Inventarea jocurilor de noroc „moderne”


Franța reinventează imaginea clasică a jocurilor de noroc, susținând sus și tare că ei au fost cei care au inventat cărțile de joc, în anul 1387. Cu toate acestea, se pare că acestea au fost duse la nivelul următor de germani, care au avut la îndemână tiparnița lui Gutenberg pentru a permite accesul maselor la cărțile de joc. 

Jocul de baccarat încântă jucătorii începând cu 1400 în Franța și Italia, iar primele versiuni de blackjack își fac apariția în Franța sub numele de „vingt et un”, în anii 1600, un joc adorat de aristocrații răsfățați. Pokerul îi urmează la scurt timp, acum că toți aveau acces la cărți de joc, însă primul joc oficial de poker a avut loc în New Orleans, în 1829. 

Cu atâtea jocuri de noroc disponibile în toată lumea, nu este de mirare că încep să apară și primele locuri special amenajate pentru jucătorii pasionați. Primul cazinou din lume apare în Veneția anului 1638. Ruleta este jucată pentru prima dată la Paris, în anul 1796, ruleta europeană apărând însă abia 50 de ani mai târziu.


Începând cu secolul al XIX-lea, cazinourile împânzesc Europa, unele dintre cele mai vechi cazinouri fiind cel din Baden Baden, deschis în 1748, și cel din Bad Homburg, unde a jucat chiar și ilustrul Mark Twain. Păcănelele apar și ele sprințare și captivante, cândva în secolul al XIX-lea, primul aparat slot fiind pus la dispoziția jucătorilor în New York. Aceasta este perioada când apare și faimosul aparat Liberty Bell, inventat de Charles Frey, în San Francisco, strămoșul sloturilor pe care le joci acum când alegi bonus fără depunere sau bonus cu depunere. Sloturile video apar în 1976, iar restul… este istorie.

Povestea jocurilor de noroc din România

România nu a excelat la capitolul cazinourilor fizice, deși existența jocurilor de noroc ca activitate reglementată juridic datează din secolul al XIX-lea, când acestea sunt menționate în Codul Calimachi. Secolul al XIX-lea aduce cazinouri în România, acestea funcționând chiar și în perioada comunistă, sub controlul strict al statului. 

Loteria Română a fost înființată în 1906, acesta fiind primul joc de noroc oficial al românilor. În anul 1929, se încearcă ridicarea unui cazinou minunat în orașul Govora, sub îndrumarea primei femei arhitect din țara noastră, Virgina Haret-Andreescu, fiica lui Spiru Haret. Deși clădirea a fost dată parțial în folosință în anul următor, cazinoul ei nu a fost niciodată terminat. În prezent, clădirea găzduiește un cinematograf. 


Construcția cazinoului din Constanța a început în 1907, clădirea fiind finalizată în 1911. Cazinoul a găzduit numeroși pasionați de jocuri de noroc, iar sumele circulate în sălile de joc erau cu adevărat uriașe. Nu este de mirare că acest cazinou este fundalul atât al multor povești de îmbogățire, cât și al unor tragedii. Furând un colț din Monte Carlo, Sinaia are un cazinou încă din anul 1911, o clădire maiestuoasă ce în anii săi de glorie a găzduit până la 800 de jucători, printre care se numărau aristocrați și regalitate.

Cazinourile românești își ating însă potențialul pe piața românească abia după 1992, când investitorii străini sosesc cu tolbele pline pentru a oferi românilor șansa să își încerce norocul la jocuri de noroc. În același an este înființată Comisia pentru jocuri de noroc, care monitorizează activitatea cazinourilor terestre, iar în 1993 este adoptată legea privind impozitarea operatorilor de jocuri de noroc. 

Boom-ul jocurilor de noroc are loc între 1995 și 1997, când statul român eliberează peste 10.000 de licențe pentru operatorii de jocuri de noroc. De aici până la cazinourile online mai rămâne doar un pas, pas care a putut fi făcut cu ajutorul tehnologiei și legislației. Cazinourile online primesc un cadru legal abia în 2015, acesta aducând cu el un sistem de impozitare pe trei niveluri.