Autor 7645 vizualizări


Despre istoria timpurie a satului Prejmer nu se știe mai nimic: nici ce origini a avut, nici datare și nici măcar numele original. Aflat la vreo 15 kilometri de Brașov, satul a fost prima dată menționat în documente în 1240, când regele ungar Béla al IV-lea a cedat biserica din sat capitulului Mănăstirii Citeaux din Burgundia.

Numele maghiar al așezării – Prázsmár – și numele românesc având origini slave – „prejneț“ înseamnă „înainte de Țara Secuilor“ – duc la presupunerea că aici ar fi fost o veche comunitate slavă. Totuși, în dialect săsesc i s-a zis Torteln. Iar alte surse susțin că denumirea ar veni de la celticul „prejmir“, adică „printre izvoare“. Nimic rău nici în această interpretare, mai ales că zona încă deține foarte multe izvoare în care înoată viguros păstrăvii. 


Un pretext pentru a poposi la Prejmer poate fi și una dintre numeroasele păstrăvării, însă ce are mai de preț satul e biserica fortificată, în jurul căreia se țes tot felul de legende medievale, pe care bătrânii din sat încă le deapănă pe îndelete. Este cea mai veche biserică din Țara Bârsei și a fost construită în 1218 de cavalerii teutoni.

În 1211, regele Andrei al II-lea al Ungariei le dă drepturi cavalerilor teutoni asupra unor pământuri din preajma râului Târlung. Cavalerii au fost cei care au pus bazele bisericii din Tartlau – cum se numea așezarea în germană. Lăcașul de cult a fost ridicat în stil gotic burgund, cu tradiționalele ferestre polilobate, și a fost fortificat începând cu anul 1427. Inițial, a fost săpat un șanț de apă în jurul bisericii, apoi au fost ridicate zidurile cetății, cu o grosime de trei-patru metri și cu o înălțime de 12 metri.


I s-au adăugat bastioane, porți de fier și poduri mobile – toate construind un tablou medieval clasic. Apărarea cetății se făcea prin gurile de foc din ziduri, dar și prin dispozitivul numit „orga morții“, care presupunea o formațiune din mai multe arme așezate la un loc, care acționau simultan. Biserica fortificată din Prejmer rămâne cel mai bine conservată și mai puternică biserică-cetate din estul Europei, iar asta i-a adus în 1999 înscrierea în Patrimoniul cultural UNESCO. Și mai interesant, a devenit un magnet pentru turiștii străini după ce a fost cotată cu trei stele în ghidul Michelin. 

Cei care trec pragul cetății au ocazia să viziteze nu doar lăcașul de cult, ci și un muzeu ce cuprinde obiecte și decorațiuni medievale. Doar cei mai norocoși s-ar putea să nimerească fix în mijlocul Festivalului clătitelor, care se organizează de obicei înainte de Lăsata Secului Postului Paştelui. Este un eveniment local care îi invită pe oaspeți să se întreacă în gusturi și în rețete, învăluind întreg satul într-o mireasmă dulce care se simte încă de la intrarea în localitate. 

Acest text este un fragment din articolul „Moștenirea sașilor. Satele săsești cu biserici fortificate” apărut în numărul 34 al revistei Historia Special, disponibil la toate punctele de distribuție a presei (rețeaua Inmedio, chioșcuri de ziare, benzinării) în perioada 30 martie – 30 iunie 2021, dar și în format digital, pe platforma paydemic.com

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum